Practica judiciara insolventa. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 302/ DOSAR NR-
Ședința publică din 27 iunie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - JUDECĂTOR 3: Laura Fețeanu
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 193/Sind din 11 martie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr. 512/F/2004 al Tribunalului Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 iunie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 193/SIND/11.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 512/F/2004 al Tribunalului Brașov, judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului. A dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
La pronunțarea acestei sentințe judecătorul-sindic a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 545/2004 pronunțată de Tribunalul Brașova fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei, iar prin încheierea din 11.01.2005 deschiderea falimentului și dizolvarea societății.
După parcurgerea procedurii lichidatorul judiciar a întocmit în conformitate cu prevederile art. 129 din lege raportul final al lichidării din cuprinsul căruia a rezultat că în patrimoniul societății nu au fost identificate bunuri care să poată fi valorificate, și nici cauze de atragere a răspunderii personale a conducerii societății.
Având în vedere că nu au fost formulate obiecțiuni împotriva acestuia, în conformitate cu prevederile art. 132 alin.2 din lege a fost aprobat de judecătorul-sindic.
Ca urmare, judecătorul-sindic a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, conform căruia o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitoarei au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de autorizare a formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei.
În temeiul art. 3041Cod de procedură civilă recurenta a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele.
În motivarea recursului recurenta susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu nerespectarea principiului rolului activ al instanței de judecată consacrat de art. 129 Cod procedură civilă.
Creditoarea recurentă a solicitat, în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 autorizarea în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorilor debitoarei.
Cererea recurentei a fost însoțită de adresa B care o mandata în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să formuleze acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorilor debitoarei.
Potrivit dispozițiilor art.17 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din numărul total al membrilor, condiție îndeplinită având în vedere acordul și al recurentei.
Motivația judecătorului-sindic potrivit căreia cererea de autorizare nu poate fi admisă întrucât adunarea creditorilor din data de 12.12.2007 nu a fost statutară nu poate fi reținută, atât timp cât ulterior doi creditori și-au exprimat acordul pentru promovarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, recurenta fiind mandatată în acest sens.
Mai mult, cererea de autorizare a fost motivată de faptul că din raportul lichidatorului judiciar a rezultat incidența prevederilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.
În acest context, având în vedere faptul că niciunul dintre creditori nu și-a recuperat creanțele este evident că prin pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii de insolvență aceștia sunt prejudiciați în drepturile și interesele lor.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, se constată că recursul nu este întemeiat.
Spre deosebire de vechea reglementare, art. 138 din Legea nr. 85/2006, conferă calitatea de a promova acțiunile în antrenarea răspunderii patrimoniale a conducătorilor persoanelor juridice în stare de insolvență numai administratorului judiciar sau lichidatorului și comitetului creditorilor, cu autorizarea judecătorului-sindic, în cazul omisiunii administratorului judiciar sau lichidatorului de a introduce acțiunea.
În speță, fiind numai trei creditori, nu s-a constituit un comitet al creditorilor.
Astfel, numai adunarea creditorilor ar avea calitatea de a formula cererea de autorizare de introducere a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Ca urmare a cererii formulate de creditoarea lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor în data de 12.12.2007 pentru a pune în discuție oportunitatea promovării de către comitetul creditorilor a unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al debitoarei în condițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Potrivit procesului verbal încheiat cu acea ocazie dintre cei trei creditori numai a comunicat un punct de vedere.
Adresa creditoarei B, trimisă direct Tribunalului Brașov, prin care aceasta arată că este de acord ca să promoveze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 "dacă deține elemente potrivit cărora ar exista premise ale atragerii răspunderii administratorului" nu poate complini decizia adunării generale de a promova o astfel de acțiune.
Pe de altă parte, în cuprinsul raportului final, lichidatorul judiciar a precizat faptul că nu au fost identificate fapte de natura celor prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, care să atragă răspunderea administratorului. Nu este vorba deci de omisiunea lichidatorului de a promova această acțiune, ca să fie îndeplinite condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În raport de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a se menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 193/SIND/11.03.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 512/F/2004 al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
/08.07.2008
Dact:/15.07.2008
- 2 ex. -
Judecător-sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Codruța Vodă, Laura Fețeanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 623/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 957/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
