Practica judiciara insolventa. Decizia 623/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 623/2008
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL Tunari împotriva Sentinței comerciale nr.1168/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că recurenta achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei, conform ordinului de plată nr. 7528 din 19.11.2008, precum și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului precum și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului fa față;
Constată că prin Sentința nr.1168/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al tribunalului Sibius -a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - SRL Tunari împotriva debitoarei - SRL
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că în baza raporturilor comerciale derulate în conformitate cu termenii contractului nr.500/25.04.2003, creditoarea a livrat debitoarei produse conform facturilor nr.-/24.09.2003 și - din 01.10.2003 scadente la 22.01.2004 și respectiv 29.01.2004.
Pentru neîndeplinirea la scadență a obligațiilor contractuale, creditoarea a obținut sentința arbitrală nr.309 din 18.11.2004, iar măsurile de executare începute în dosarul execuțional nr.931/2005 au fost fără efect, dovadă în acest sens fiind procesul - verbal de constatare insolvabilității întocmit de executorul judecătoresc la data de 29.11.2006.
Verificând creanța debitoarei prin prisma caracterului său cert, lichid și exigibil, în sensul definit prin dispozițiile art.375 alin.3 și 4 Cod pr.civilă și art.1023 cod civil s-a apreciat că dreptul subiectiv cuprins în titlul executoriu - sentința arbitrală nr.809/18.11.2003- nu mai poate fi executat decât prin executarea de bună voie de către debitoare dat fiind că dreptul creditoarei de a cere executarea silită a acestui titlu este prescris ( 18.11.2005 - 19.11.2008.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea - SRL solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale de deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
În motivarea recursului se invocă, pe de o parte, faptul că la termenul la care a avut loc dezbaterea în fond a cauzei - 26 august 2008 - instanța a pus din oficiu în discuția părților prescripția dreptului creditoarei de a cere executarea silită, deci implicit, a dreptului de a cere deschiderea procedurii insolvenție împotriva debitoarei, fără însă a comunica această excepție părților, încălcând prin aceasta principiul contradictorialității și lipsind părțile de dreptul formula apărările.
Pe de altă parte, cu privire la excepția însăși, a dreptului de a cere executarea silită a sentinței arbitrale nr.309/18.11.2004 se arată că ceastă excepție nu este întemeiată dat fiind că în cauză a intervenit întreruperea curgerii termenului de prescripție.
Astfel, se învederează că la data de 25.11.2005 a solicitat executarea sentinței arbitrale nr.309/18.11.2004 în dosar nr.438/2005 al executorului judecătoresc, care la data de 9.01.2006 a trimis adrese de poprire a sumei la mai multe bănci iar la data de 29.11.2006 a întocmit un proces - verbal de constatare a insolvabilității debitoarei. Față de această din urmă dată, de 29.11.2006 se apreciază că introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, la 3.12.2007, nu este prescrisă.
Sub un alt aspect, se solicită a se observa că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra a celei de a doua creanță pentru care a solicitat deschiderea procedurii, creanța în sumă de 170.484,16 lei reprezentând c/valoarea mărfii lăsată în custodia debitoarei prin procesul - verbal din 22.10.2003, recunoscută la 13.05.2005.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
În ce privește primul aspect, referitor la pretinsa încălcare a principiului contradictorialității și a lipsei creditoarei de dreptul la apărare se constată că nu poate fi reținută în cauză.
Într-adevăr, lucru necontestat, părțile au fost legal citate în cauză astfel încât se prezumă că au cunoștință despre proces, în tot ceea ce el înseamnă, respectiv actele și faptele procesuale desfășurate de oricare din părțile implicate inclusiv cele exercitate, potrivit legii, de către instanță din oficiu.
O altă interpretare, de natura celei propuse de recurentă, potrivit cu care instanța poate să ridice în cursul judecății unele chestiuni procedurale, de fiecare dată numai după notificarea expresă a fiecăreia din părțile din proces, ar face lipsită de sens instituția citării părților în proces și, implicit, a prezumției luării la cunoștință în acest fel despre procesul în curs de desfășurare.
Cât privește, însă criticile formulate de recurentă în legătură cu modul în care în cauză s-a reținut excepția prescripției dreptului creditoarei de a cere executarea silită a sentinței nr.309/18.11.2006, se constată că acestea sunt întemeiate.
Într-adevăr, potrivit art.16 lit.c din Decretul nr.167/1958 prescripția dreptului de a cere executarea silită se întrerupe printr-un act începător de executare prin intermediul căruia creditorul răstoarnă prezumția dezinteresului față de actul de executare instituit împotriva sa de textul art.6 din același act normativ.
Consecința întreruperii curgerii termenului de prescripție în aceste condiții este curgerea unui nou termen, de aceeași mărime, astfel cum în mod expres o dispune art.17 din Decretul nr.167/1958.
În cauză a operat o astfel de întrerupere a termenului de executare silită.
Într-adevăr, chiar judecătorul sindic reține că după obținerea sentinței nr.309/117.11.2004 creditoarea a încercat executarea acesteia în dosarul execuțional al executorului judecătoresc nr.438/2005 care, la data de 29.11.2006, a constatat o imposibilitate de executare a conturilor debitoarei.
Aceste acte săvârșite de către executorul judecătoresc au valoarea unor acte de executare în sensul art.15 lit.c din Decretul nr.167/1958, care conduc la întreruperea curgerii termenului de prescripție sancționat de textul art.6 din același act normativ, lucru neobservat de judecătorul sindic.
Cum potrivit art.17 din lege, de la acest moment, respectiv de la ultimul act de executare, din 29.11.2006, începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, se constată că la data de 5 decembrie 2007 ( sau 3 decembrie 2007 după afirmațiile recurentei) când a fost promovată cererea de deschidere a procedurii în prezenta cauză, termenul de prescripție nu era împlinit, așa încât nici cererea sa nu este putea fi apreciată ca fiind prescrisă.
Sub un alt aspect, din lecturarea hotărârii judecătorului sindic, se confirmă susținerile creditoarei recurente în sensul că acesta nu s-a pronunțat în nici un fel asupra creanței sale în sumă de 170.484,16 lei, față de care, de asemenea, a solicitat a se constata că îndeplinește cerințele deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Față de cele menționate, cum judecătorul sindic a soluționat greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului, în cauză devin incidente dispozițiile art.312 alin.5 Cod pr.civilă cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul sindic va avea în vedere faptul că această creanță, în sumă de 80.410,1 lei rezultând din sentința arbitrală nr.309/18.11.2004 nu este prescrisă, urmând a examina creanța din perspectiva celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de Legea nr.85/2006 pentru deschiderea procedurii.
Se va avea în vedere, cu ocazia rejudecării, inclusiv cea de a doua creanță invocată de recurentă, de 170.484,16 lei, despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL Tunari împotriva sentinței comerciale nr.1168/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul tribunalului Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./22.12.2008
Ex.- 2
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 356/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 302/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
