Practica judiciara insolventa. Decizia 312/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 129/F/1/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 312
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Lotus Gherghină
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de lichidatorul S împotriva sentinței nr.18 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, intimata debitoare SC . SRL și intimatul pârât G, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât G prin avocat, lipsind recurentul lichidator S, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și intimata debitoare SC . SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare, acordând cuvântul părții prezente.
Avocat pentru intimatul pârât G depune concluzii scrise pe care le-a susținut oral, solicitând respingerea recursului în temeiul art.139 din Legea nr.85/2006, să se constate că acțiunea introdusă de lichidator în vederea extinderii răspunderii membrilor organelor de conducere este prescrisă și pe fond respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.18/14 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins acțiunea formulată de, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC . SRL pentru obligarea pârâtului G la plata pasivului debitoarei în sumă de 43.170 lei.
Pentru a se pronunța astfel judecătorul sindic a avut în vedere că prin sentința nr.740/ 28.06.2004 a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei SC . SRL, și ulterior, prin încheierea din 06.06.2005 s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, lichidatorul judiciar procedând la inventarierea bunurilor debitoarei, evaluarea și vânzarea lor, iar prin raportul depus pentru termenul din 10.01.2005, fila 13 dosar- vol.II, a informat că nu a preluat documentele de evidență contabilă a societății, însă nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorului social pentru acest motiv.
S-a constatat că dispozițiile art. 139 din Legea nr.85/2006 stabilesc că administratorul/lichidatorul judiciar poate solicita judecătorului sindic, în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006, stabilirea răspunderii materiale pentru plata pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvența, a membrilor organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societății și a oricărei alte persoane care a contribuit la ajungerea acesteia în insolvența, pentru faptele enumerate la lit.a - g ale acestui articol,în termen de 3 ani de la data la care a fostcunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mat devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii".
În cererea sa lichidatorul judiciar a prezentat doar generic fapta care ar putea atrage răspunderea materială a pârâtului G, fără a prezenta modul în care lipsa actelor de evidență contabilă au dus societatea comercială în stare de faliment.
S-a concluzionat în sensul că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006 și art.998 civ. raportat la art.72 din Legea nr.31/1990.La acestea se adaugă faptul că lichidatorul a formulat cererea peste termenul de trei ani de la data deschiderii procedurii care s-a împlinit la 28.06.2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs lichidatorul judiciar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul lichidator judiciar a invocat faptul că judecătorul sindic nu a avut în vedere că obligația administratorul social de a preda arhiva debitoarei s-a născut la data de 06.06.2005, când s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, iar anterior acestei date, administratorul avea obligația predării numai unei părți din acte, respectiv cele prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Cererea de antrenare a răspunderii a fost motivată de nedepunerea tuturor documentelor contabile a societății și cum această obligație revenea administratorului după data deschiderii procedurii falimentului, deci după 6.06.2005, rezultă că nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
În precedent, la 10.01.2005, lichidatorul a formulat plângere penală împotriva administratorului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.147 din Legea nr.85/2006, iar urmare a acestei sesizări, administratorul social a prezentat documentele prevăzute de art. 28 alin.12 din lege.
Prin concluziile scrise formulate de pârâtul G acesta a solicitat ca în temeiul art. 139 din Legea nr.85/2006 să se constate că acțiunea lichidatorului privind extinderea răspunderii membrilor organelor de conducere este prescrisă având în vedere că acest drept s-a născut la data de 28.06.2004 când s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului, iar cererea lichidatorului a fost formulată la data de 10.12.2007, deci peste termenul prevăzut de lege.
S-a mai susținut că lichidatorul nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că ar fi săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.a -g din Legea nr.85/2006. Nu s-a precizat în concret în ce constau faptele pe care le-ar fi săvârșit, nu s-a arătat în ce a constat contabilitatea fictivă, nu a arătat ce fel de documente au dispărut și de ce nu s-a ținut o evidență contabilă în conformitate cu legea.
Intimatul pârât a mai invocat faptul că plângerea penală formulată de lichidator s-a constatat că este neîntemeiată și că acesta nu s-a preocupat de recuperarea creanței de la SC SA.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a hotărârii recurate, Curtea reține următoarele:
Conform art.139 din Legea nr. 85/2006 acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
În speță procedura reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei SC . SRL a fost deschisă prin sentința nr.740/ 28.06.2004.
Ulterior, prin încheierea din 06.06.2005 s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, lichidatorul judiciar procedând la inventarierea bunurilor debitoarei, evaluarea și vânzarea lor. Prin raportul depus pentru termenul din 10.01.2005, fila 13 dosar- vol.II, lichidatorul a informat că nu a preluat documentele de evidență contabilă a societății, însă nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorului social pentru acest motiv.
Observând cererea de antrenare a răspunderii se constată ca aceasta a fost formulată la 10.12.2007, peste termenul de și 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, art.139 din Legea nr. 85/2006 fiind corect aplicat.
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte anunțate la lit.a-
În recurs lichidatorul a afirmat că prin cererea de antrenare a răspunderii s-a imputat administratorului social nedepunerea tuturor documentelor contabile a societății și că acesta s-a conformat obligațiilor stipulate în art. 28 alin.1 din lege ca urmare a plângerii penale formulate împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.147 din Legea nr.85/2006.
Faptele pentru care poate fi antrenată răspunderea prevăzută de lit.d art. 138 din Legea nr. 85/2006 se referă la ținerea unei contabilități fictive, neținerea contabilității în conformitate cu legea sau au făcut să dispară documente contabile. Fapta se poate săvârși în trei modalități:
- ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului;
- neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale;
- dispariția unor documente contabile.
Potrivit art.28 din legea invocată trebuie depuse următoarele acte:
a) bilanțul certificat de către administrator și cenzor/auditor, balanța de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile și băncile prin care debitorul își rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menționa datele din registrele de publicitate;
c) o listă a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință;
d) o listă cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive;
e) o listă a activităților curente pe care intenționează să le desfășoare în perioada de observație;
f) contul de profit și pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
g) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaților cu răspundere nelimitată, pentru societățile în nume colectiv și cele în comandită;
h) o declarație prin care debitorul își arată intenția de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activității ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declarație nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu inițierea procedurii simplificate;
i) o descriere sumară a modalităților pe care le are în vedere pentru reorganizarea activității;
j) o declarație pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăților agricole ori, după caz, oficiul registrului comerțului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;
k) o declarație pe propria răspundere autentificată de notar sau certificată de avocat, din care să rezulte că nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infracțiuni prevăzute în Legea concurenței nr. 21/1996 și că administratorii, directorii și/sau asociații nu au fost condamnați definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracțiuni de fals ori infracțiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii;
l) un certificat de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
Revenind la speță se constată că, în mod corect judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006 și art.998 civ. raportat la art.72 din Legea nr.31/1990, rin p. cererea sa lichidatorul judiciar prezentând doar generic fapta care ar putea atrage răspunderea materială a pârâtului G și fără a indica modul în care lipsa actelor de evidență contabilă au dus societatea comercială în stare de faliment. De altfel, tot acesta confirmă că documentele au fost depuse. În cauză nu s-au făcut dovezi cu privire la modul de soluționare a plângerii penale, afirmațiile lichidatorului fiind nedovedite.
De altfel, nici în recurs acesta nu a depus acte din care să rezulte că administratorul social nu s-a conformat dispozițiilor legale, încât în mod corect judecătorul sindic a reținut că fapta intimatului nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege și că între faptă și încetarea plăților nu există un raport de cauzalitate, condiții esențiale pentru antrenarea răspunderii administratorului social.
Față de cele reținute deja, Curtea constată a nu fi îndeplinite dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041proc.civ. și în temeiul art. 312 proc.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de lichidatorul S cu sediul în S, str.-, nr.33,.1,.E,.1, Județul O, împotriva sentinței nr.18 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S,-, Județul O, intimata debitoare SC . SRL cu sediul în comuna, Județul O și intimatul pârât G cu domiciliul în comuna, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.CM/3 ex.
Jud.fond.
Tehnored.LP/21.04.2008
02 Aprilie 2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Carmen Mladen, Lotus Gherghină
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 204/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 320/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
