Practica judiciara insolventa. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 320
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 178/S din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G reprezentantul recurentei-creditoare B, lipsă fiind intimatul-debitor " " I, prin lichidator CIPI, intimatul-creditor Administrația Finanțelor Publice I și intimata.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic G reprezentantul recurentei-creditoare B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a sentinței comerciale nr. 178/S din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic, să se constate ca prematură cererea privind închiderea procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a sentinței de fond.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr.214/COM/7.VI.2006 a Tribunalului Iașis -a deschis procedura reorganizării judiciare și falimentului împotriva debitorului "" I pentru creanța I în sumă de 43.700 lei și creanța în sumă de 1.887,21 lei.
Prin raportul final întocmit la data de 28.II.2007, administratorul judiciar desemnat în cauză a propus închiderea procedurii întrucât nu au fost identificate bunuri aparținând debitorului care să poată fi valorificate.
Creditorii a Municipiului I și B au fost autorizați și au solicitat stabilirea răspunderii personale a administratorului societății falite, pentru pasivul acesteia ce nu a putut fi acoperit din valorificarea activului.
Tribunalul Iași - judecător sindic, prin sentința comercială nr.178/S/9.IV.2008 a hotărât următoarele:
Admite cererile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str. - nr. 26 și, cu sediul în B, str. - nr. 21, sect.1 și stabilește răspunderea personală a pârâtei - administrator, domiciliată în municipiul P,-,. 262,. D,. 10,.158, județul P, pentru pasivul debitorului falit SC SRL I, în sensul că o obligă să plătească creditorilor următoarele sume:
- 43.700 lei, creditorului Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I;
- 1.887,21 lei, creditorului AVAS
În temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006, închide procedura insolvenței declanșată împotriva debitorului SC SRL, cu sediul în municipiul I,-, -. A,.1,.2, județul
Dispune radierea debitorului falit din evidențele I și
Dispune notificarea prezentei sentințe, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență creditorilor, debitorului, pârâtei-administrator și potrivit codului d e procedură civilă, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I pentru efectuarea mențiunilor privind radierea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, susținând că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.140, art.142 alin.1, ale art.2 și ale art.5 alin.1 din Legea nr.85/2006, fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus-menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind-/2006 și spiritului acesteia, din următoarele considerente.
Analiza hotărârii recurate și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică cauzei de față și anume art.2, art.5 al.1, art.138 al.1, art.140, art.136, art.142 al.1 din Legea nr.85/2006.
Din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă următoarele concluzii:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 (dovada și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus -menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membrii ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, motivația instanței de fond prin care a dispus închiderea procedurii de faliment a "" SRL, fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege sus -menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin art. 142 alin. 1 în care se arată că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv a creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin.2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2006 (întrucât instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 și executarea silită a acestora se realizează atât în faza reorganizării judiciare cât și a falimentului și că ar putea fi continuată după lichidarea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În fapt, consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment din următoarele considerente, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 "După lichidarea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 86/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
În acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil(dat fiind faptul că nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul codului d e procedură civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria.
De asemenea, precizează că se află în cadrul unei proceduri concursuale, menită să acopere întreg pasivul debitoarei. Se arată în acest sens că modificările aduse de Legea 85/2006 sunt în sensul promovării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale de către administratorul/lichidatorul judiciar sau de către comitetul creditorilor, ca organ reprezentativ, tocmai pentru apărarea intereselor tuturor creditorilor înscriși la masa credală. Având în vedere aceste aspecte, atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor, conform ordinii de prioritate stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere cele de mai sus, solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a sentinței nr.178 S/9.IV.2008.
Analizând criticile formulate, instanța de control judiciar reține că sunt nefondate, astfel încât, recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Textul art.131 din Legea nr.85/2006 prevede că, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În speță, administratorul judiciar desemnat în cauză a constatat lipsa bunurilor în averea debitorului și faptul că nu s-au avansat de către creditori sumele pentru acoperirea cheltuielilor administrative, astfel încât, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de textul sus-menționat, corect judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului.
Susținerea recurentului-creditor privind faptul că, lichidatorul judiciar trebuia să efectueze executarea silită a membrilor organelor de conducere pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art.138 din lege, în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc este neîntemeiată și urmează a se respinge.
Conform dispozițiilor imperative ale textului prevăzut de art.142 din Legea nr.85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă, textul având în vedere ipoteza în care, urmare admiterii acțiunii întemeiată pe dispozițiile art.138 din lege, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului refuză să execute de bună voie hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, astfel încât, pentru a se acoperi pasivul debitorului este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a persoanelor obligate la suportarea unei părți din pasiv.
În cadrul procedurii prevăzute de art.372 și 373 Cod procedură civilă, executarea silită este începută la cererea creditorilor și nu a lichidatorului judiciar, cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, care va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare.
Alineatul 2 al art.142 din Legea nr.85/2006 prevede că după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Rezultă, din conținutul acestui text că, după închiderea procedurii, sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, întrucât, lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, aspect ce rezultă din prevederile art.136 din lege, prin obligația instituită de art.142 din lege urmărindu-se asigurarea finalizării acestei etape procedurale, cu respectarea prevederilor legale speciale privind efectuarea plăților.
Se impune a fi subliniat faptul că, prevederile art.142 din lege nu instituie în sarcina judecătorului sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc, deoarece, hotărârea pronunțată de judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere prevăzută de art.138 din lege constituie titlu executoriu, ce urmează a fi pus în executare conform prevederilor codului d e procedură civilă.
Rezultă astfel că, practic, s-a transferat în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului, prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită, în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, aceasta reprezentând o măsură cu caracter administrativ, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat și a se menține sentința instanței de fond, fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale 178 S/9.IV.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- B
08.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 312/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 439/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
