Practica judiciara insolventa. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 314/
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta B, cu sediul în--11. sect.1, împotriva sentinței comerciale nr.19/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL B și prin lichidator judiciar, intimatele creditoare B, B, Sucursala B, B SC Munteania Nord - Sucursala B și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru creditoarea B, consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxelor judiciare și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul intimatei-creditoare B, învederează că nu este de acord cu hotărârea pronunțată de instanța de fond, că de asemenea nu a făcut obiecțiuni la raportul final și nici la hotărârea finală considerând că activitatea lichidatorului judiciar a fost una corectă și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.19/13.01.2009 Tribunalul Brăila, secția comercială, maritimă și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea la raportul final, a aprobat raportul final și a închis procedura falimentului debitoarei SC " " SRL B, cu consecința radierii acesteia din evidențele de pe lângă Tribunalul Brăila.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, debitoarea SC " " SRL Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței deoarece nu mai putea face față datoriilor curente.
Procedura insolvenței a fost deschisă prin încheierea nr. 41/S/11.02.2005, iar falimentul a fost declarat prin încheierea nr. 179/S/08.07.2005.
A fost numit lichidator judiciar I..
În cauză au formulat declarații de creanță mai mulți creditori, precum, B, Muntenia Nord SA- Sucursala B etc.
În cursul procedurii de faliment au fost valorificate bunurile aflate în patrimoniul debitoarei și recuperate creanțele.
În urma valorificării bunurilor s-a obținut suma de 252.048 lei, cheltuielile cu procedura fiind de 254.908 lei.
În data de 29 martie 2005 fost întocmit raportul asupra cauzelor care au dus la faliment, raport care a fost comunicat creditorilor care nu au formulat obiecțiuni. Din raport rezultă că nu s-au identificat fapte ale administratorului care să atragă răspunderea în temeiul fostului art. 137 din Legea 64/1995.
Raportul asupra cauzelor a fost comunicat către în data de 19.07.2005 așa cum rezultă din dovezile aflate la fila 286 dosar-volumul II.
a formulat obiecțiuni, motivat de faptul că lichidatorul judiciar nu a descris în amănunt procedura de faliment și nu a indicat persoanele care se fac vinovate de intrarea în faliment a debitoarei.
Consideră că se impune o adunare a creditorilor pentru a se stabili oportunitatea unei promovări a acțiunii în răspundere.
Obiecțiunile se privesc nefondate deoarece din rapoartele de activitate și din raportul final rezultă că procedura de faliment s-a desfășurat conform dispozițiilor legale.
Cât privește formularea unei acțiuni pentru atragerea răspunderii fostului administrator aceasta nu mai este posibilă, deoarece creditorii au avut la dispoziție raportul de cauze pe care nu l-au contestat. Mai mult decât atât, față de împrejurarea că procedura de insolvență a fost deschisă în data de 11.02.2005, iar faptele analizate se referă la perioada 2002-2005, anterioară deschiderii procedurii, termenul de prescripție al răspunderii materiale este cu mult depășit.
Față de cele arătate mai sus, având în vedere și faptul că ceilalți creditori nu au formulat obiecțiuni la raportul final și sunt de acord cu închiderea procedurii, se impune aprobarea raportului final cu consecința imediată a închiderii procedurii de faliment a debitoarei SC " " SRL
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea B arătând în esență că în mod greșit instanța de fond a dispus închiderea procedurii fără a se realizează procedurile de publicitate aferente hotărârii prin care s-a aprobat raportul final, conform art. 7 din Legea nr. 85/2007, că s-a dispus în mod greșit închiderea procedurii concomitent cu aprobarea raportului final, opinând în sensul că închiderea procedurii poate interveni numai după aprobarea raportului final printr-o hotărâre distinctă( încheiere), când toate fondurile sau bunurile din averea debitoarei au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, în urma unei cereri a lichidatorului.
Atât cererea de închiderea a procedurii cât și hotărârea prin care s-a aprobat raportul final se impunea să fie publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Întrucât creditorii nu au acces la documentele societății debitoare era necesar ca judecătorul sindic să exercite rol activ în cauză.
Este adevărat că lichidatorul a comunicat creditorilor la data de 21.07. 2005 raportul privind cauzele ajungerii în insolvență a debitoarei, dar acest raport putea să sufere modificări. Pe parcursul derulării procedurii.
Toate demersurile întreprinse de pentru promovarea unei cereri de antrenare răspundere au rămas fără rezultat, în condițiile în care lichidatorul a refuzat să completeze raportul final cu aspecte care privesc săvârșirea de către persoanele prevăzute de art. 138 vreuneia din faptele prevăzute de acest articol și a refuzat să convoace creditorii pentru a analiza oportunitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii și formularea unei cereri de autorizare în acest sens.
Raportul final al lichidării este incomplet. De vreme ce este ultimul raport al procedurii, un asemenea raport trebuie să se prezinte ca o sinteză a procedurii și să cuprindă toate aspectele majore care au caracterizat-o legate de: momentul deschiderii procedurii, întocmirea documentelor cerute de lege, inclusiv a raportului specificat de art. 56 din legea insolvenței ce are în vedere identificarea cauzelor care au determinat încetarea de plăți și a persoanelor vinovate de apariția respectivei situații; identificarea exactă a creanțelor pe care debitoarea le avea de încasat și acoperit, etc.
Față de precizările de mai sus, este evident faptul că termenul de prescripție nu poate curge înainte de data comunicării raportului final.
Pentru motivele expuse mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea reluării procedurii de la ultimul act procedural întocmit.
În drept, recurenta și-a întemeiat criticile pe disp. art. 304 indice 1.proc. civ.
Recursul de față este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, acela că raportul final trebuia aprobat printr-o încheiere distinctă de sentința prin care s-a dispus închiderea procedurii, curtea reține că, in conformitate cu dispozițiile art. 132 al.2 din Legea nr. 85/2006, o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate bunurile sau fondurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse în bancă.
În speță, în patrimoniul societății debitoare nu au mai rămas bunuri de valorificat, astfel că nu exista nici un interes al creditorilor ca raportul final să fie aprobat separat printr-o încheiere, iar ulterior, după distribuirea eventualelor sume sau trecerea termenului prevăzut de art. 130 să fie închisă procedura printr-o sentință.
Pentru aceleași considerente se apreciază superfluă critica privitoare la publicarea prealabila a cererii de închidere a procedurii și respectiv a hotărârii de aprobare a raportului final.
Nu pot fi primite nici criticile privind conținutul raportului final, deoarece nu există un text legal care să prevadă elementele obligatorii al unui astfel de raport.
Cum în cauză nu au fost identificate persoane vătămate de ajungerea debitoarei în insolvență și cum bunurile din averea debitoarei au fost lichidate, nu se justifică temporizarea procedurii care presupune cu întâietate efectuarea de cheltuieli de procedură.
Față de aceste circumstanțe faptice, judecătorul sindic nu este abilitat de lege să inițieze noi probatorii pentru a se putea aplica în speță disp. art. 138 din legea insolvenței, deoarece rol activ nu înseamnă că judecătorul trebuie să se substituie părților.
Nefondată se privește a fi și critica referitoare la momentul de început al termenului de prescripție a acțiunii întemeiate pe disp. art. 138 din Legea insolvenței.
Fiind o specie a răspunderii civile delictuale, punctul de plecare al unui astfel de termen nu poate fi decât momentul cunoașterii persoanelor vinovateși nu momentul comunicării raportului final cum susține creditoarea recurentă.
Față de considerentele ce preced, curtea apreciază că sentința ce face obiectul prezentului recurs este una legală și temeinică, neconfirmându-se nici una din criticile recurentei.
Așa fiind, sentința criticată se apreciază a fi una legală și temeinică în condițiile în care nici analizarea acesteia conform disp. art. 304 indice 1.pr.civ. nu a relevat existența vreunui motiv de nelegalitate.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1.proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta B, cu sediul în--11. sect.1, împotriva sentinței comerciale nr.19/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Gina Ignat - - | JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia - - | JUDECĂTOR 3: Veronica Pacurariu - - |
Grefier, - - |
fond: /red./tehnored:/ 29 Iunie 2009/2 ex.
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Alexandrina Zaharia, Veronica Pacurariu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 365/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 404/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
