Practica judiciara insolventa. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 318/
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 127/09.02.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata debitoare, prin lichidator judiciar, cu sediul în G,-, intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, MUNICIPIUL G PRIN PRIMAR, G, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților la acest prim termen, și, față de împrejurarea că cererea de atragere răspundere patrimonială a fost formulată de lichidatorul judiciar și că prezentul recurs este declarat de, din oficiu, ridică excepția inadmisibilității prezentei căi de atac ca fiind declarată de o persoană juridică care nu a fost parte la judecarea cererii principale, urmând a se pronunța asupra excepției la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 127/09.02.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a respins, ca nefondată, cererea în antrenare răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâții, și.
S-au respins, ca nefondate, obiecțiunile formulate de creditoarea împotriva raportului final.
S-a admis raportul final.
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei G și radierea acesteia din Registrul comerțului.
Au fost descărcați judecătorul sindic și lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a aprobat decontul de cheltuieli și s-a dispus plata către lichidator a sumei de 1591 lei, reprezentând onorariu și cheltuieli de procedură.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
In urma investigațiilor efectuate de către lichidatorul judiciar, s-a concluzionat că nu a putut depista bunuri în patrimoniul societății în scopul valorificării și a îndestulării creditorilor, foștii administratori nu au predat documentele contabile, deși au fost notificați în acest sens, însă corespondența a fost restituită cu mențiunea destinatar "mutat" sau "lipsă domiciliu".
Față de această situație de fapt, lichidatorul judiciar a întocmit raportul final prin care a solicitat închiderea procedurii falimentului în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că nu s-au găsit documente care să ateste situația economică a debitoarei, nu s-au putut depista bunuri în patrimoniul societății în scopul valorificării și îndestulării masei credale, formulând și cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori,.
De asemenea, a solicitat aprobarea decontului de cheltuieli conform devizului anexat, din fondul constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006.
După cum s-a arătat mai sus și cum s-a reținut din toată activitatea societății debitoare nu există bunuri pentru acoperirea creanțelor creditorilor și a cheltuielilor ocazionate cu desfășurarea procedurii, acesta neavând nici conturi deschise la unități bancare.
Față de toate aceste considerente, văzând și punctul de vedere exprimat de creditori, în baza art. 130 din Legea nr. 85/2006, a aprobat raportul final depus de lichidatorul judiciar.
In consecință, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei G și radierea acesteia de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați.
A aprobat decontul de cheltuieli depus de lichitatorul judiciar, respectiv suma de 2.818,95 ron lei pe perioada de lichidare, conform art. 4 alin 4 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire al cererea de antrenare răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar față de cei trei administratori ai societății debitoare, până la concurența sumei de 173.795,30 lei, creanțe datorate către creditorii individualizați în tabelul definitiv al creanțelor, a constatat că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 lit. a, d, e din Legea nr. 85/2006, respectiv prejudiciul, vinovăția, fapta ilicită și legătura de cauzalitate.
În susținerea cererii de antrenare răspundere formulată de lichidator acesta a precizat că administrarea deficitară a societății debitoare a fost cauza determinantă pentru ajungerea în stare de insolvență, administratorii societății nefiind suficienți de diligenți în îndeplinirea atribuțiilor lor și nu au ținut o contabilitate conform legii încă din anul 2006, nu au depus declarațiile obligatorii, nu au manifestat nici un interes privind modul de desfășurare al activității societății, de asemenea faptul că nu au dat curs notificării lichidatorului în vederea predării bunurilor cu care figurează societatea (doua autoturisme), a stocurilor, disponibilităților cu care apare înregistrată în evidența contabilă, fiind astfel, în opinia sa, îndeplinite condițiile prev. de art. 138 alin 1 lit. a, d, din Legea nr. 85/2006.
otrivit art. 138 al. 1 lit. d fapta constă în aceea că " administratorul a ținut o evidență contabilă fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea". Nu s-a făcut nici cea mai mică dovadă în sensul îndeplinirii de către foștii administratori a celor trei situații alternative.
Simplu fapt că nu a mai ținut evidențele contabile, documentele nefiind predate, în condițiile în care administratorii au primit notificarea după deschiderea procedurii, sau faptul că nu au prezentat aceste evidențe lichidatorului nu pot conduce la concluzia că în cauză ar trebui antrenată răspunderea lor patrimonială în lipsa întrunirii cumulative a celor patru condiții: prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă, caracter ilicit al faptei.
Faptele enumerate la lit. d se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, intenție ce trebuie dovedită cu probe în cazul fiecărei persoane considerate răspunzătoare. Chiar daca s-ar putea imputa administratorilor unele greșeli de gestiune sau în aplicarea legii contabilității, acestea nu echivalează cu o contabilitate fictivă.
In ceea ce privește cererea de antrenare răspundere patrimonială a foștilor administratori conform art. 138 al.1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, instanța a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile articolului susmenționat.
Astfel, potrivit art. 138 al. 1 lit. a) fapta constă în aceea că "a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane". Nu s-a făcut nici cea mai mică dovadă în sensul îndeplinirii de către foștii administratori a celor două situații alternative.
Folosirea presupune scoaterea bunului din patrimoniul debitorului și trecerea acestuia în stăpânirea făptuitorului. Instanța a reținut că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a administratorilor în lipsa întrunirii cumulative a celor patru condiții: prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă, caracter ilicit al faptei, atâta timp cât nu sunt alte elemente la dosarul cauzei în afară de cererea lichidatorului și că nu a dat curs notificării lichidatorului de a preda bunurile cu care figurau în evidențele fiscale (cele două autoturisme).
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
În cauză a fost formulată cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei de către lichidatorul judiciar.
Instanța de fond a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, fără angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, deși, în cauză, au fost identificate fapte care fac incidente dispozițiile legale referitoare la angajarea răspunderii patrimoniale. Așa cum este menționat și în cuprinsul hotărârii recurate, lichidatorul judiciar,cu toate diligențele depuse, nu a putut intra în posesia documentelor contabile deoarece fostul administrator a refuzat orice fel de colaborare.
Recurenta susține că nu poate fi calificată ca obiectivă poziția instanței care a ignorat actele de la dosarul cauzei din care reiese vinovăția fostei conduceri pentru ajungerea falitei în încetare de plăți.
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006. Faptele fostei conduceri trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prin descărcarea lichidatorului judiciar și a judecătorului-sindic de orice îndatoriri și responsabilități, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc asupra incidenței prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, deși în cauză sunt identificate fapte ce fac aplicabile prevederile legale menționate.
a suferit un prejudiciu a cărui existență este certă și este stabilită prin constatarea, de către instanța de judecată, a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Instanța de fond nu a motivat hotărârea adoptată și nu a luat din oficiu, în discuție aspectele care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență și stabilirea persoanelor care se fac vinovate de acest fapt, contrar dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă.
Prevederile art. 138 din Lege nu conțin în mod explicit cerinței culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunse în încetare de plăți.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale.
În drept a invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă, art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este inadmisibil pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, pe baza raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care conține și informații privind o eventuală răspundere a oricărei persoane menționată în lege, judecătorul sindic poate fi sesizat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și, în subsidiar, de comitetul creditorilor.
Din reglementarea prevăzută de art. 138 din Lege, rezultă că sfera persoanelor abilitate să învestească judecătorul-sindic cu o cerere în antrenare răspundere este limitată la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar și, la comitetul creditorilor, în cazul în care sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de alin. 3 al art. 138 din Lege.
Prin urmare, dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 conferă calitate procesuală activă administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar și comitetului creditorilor, participanți la procedură care acționează în vederea realizării interesului concursual și colectiv al creditorilor.
Dreptul la acțiune nu poate fi exercitat individual de fiecare creditor în parte deși acesta justifică un interes personal, decurgând din folosul practic urmărit, respectiv realizarea creanței sale.
Cadrul procesual, din punct de vedere al părților și al legitimării procesuale a acestora, stabilit la judecata înaintea instanței de fond nu poate fi extins cu ocazia judecării recursului.
Calitatea de parte, precum și legitimarea procesuală pentru exercițiul dreptului la acțiunea în antrenarea răspundere patrimonială trebuie justificată și în calea de atac a recursului.
Acțiunea în antrenare răspundere patrimonială a fost exercitată de lichidatorul judiciar care a achiesat la soluția pronunțată de judecătorul sindic, prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Un creditor individual, nefiind titularul dreptului la acțiunea în antrenare răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere sau de control ai debitoarei - persoană juridică, nu poate exercita mijlocul procedural al căii de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluționat o atare acțiune.
În condițiile în care, la judecata în fond, au avut calitate de părți doar lichidatorul judiciar și pârâții, foști administratori ai societății debitoare, creditoarea AVAS nu poate declara recurs împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul-sindic în soluționarea acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Lege.
Aceasta, deoarece se aplică regula conform căreia calea de atac în reformare a recursului, poate fi exercitată numai de către părțile de la judecata în primă instanță, iar creditoarea AVAS nu a avut calitatea de parte la judecata cererii de antrenare răspundere. Neavând calitatea de parte la judecata cererii în antrenare răspundere, nu poate declara recurs, chiar dacă ar justifica un interes în promovarea căii de atac.
În raport de considerentele expuse, recursul declarat de creditoarea AVAS în cauză va fi respins ca inadmisibil, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, devenind astfel inutilă analiza celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 127/09.02.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, ca fiind inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
VV//2 ex/17.06.2009
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1160/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 838/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
