Practica judiciara insolventa. Decizia 838/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.838/2008
Ședința publică din data de 01 aprilie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței comerciale nr. 254 din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: SOCIETATEA NAȚIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR MARFA SA SUCURSALA REGIONALA CFR MARFA C, SC SA, SC H & B SRL, având ca obiect procedura insolvenței- închiderea procedurii judiciare.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență nr.1023/18.03.2008.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art. 197. fiscală.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin 2. civ.
Instanța în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 254 di 31 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj judecătorul sindic a aprobat raportul final de activitate întocmit de lichidatorul judiciar H & B în cadrul procedurii falimentului privind pe debitoarea SC SA.
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SA și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Lichidatorul a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitoare și averea lui.
S-a încuviințat în favoarea lichidatorului cheltuielile de procedură ocazionate pe parcursul derulării procedurii în cuantum de 10417,46 lei și o remunerație în cuantum de 5.600 lei+ TVA, ce urmează să fie achitate din fondul special constituit conform prev. art 4 alin 4 din Legea nr.85/2006.
S-a dispus notificarea prezentei sentințe lichidatorului, debitoarei, tuturor creditorilor, debitoarei prin administratorul special, DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, în vederea efectuării mențiunii privind radierea și închiderea procedurii.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că prin raportul final de activitate, depus la dosar la data de 23 octombrie de către H & B, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA s-a solicitat închiderea procedurii de faliment a debitoarei, fiind făcută o analiză a principalelor operațiuni efectuate în cadrul procedurii, a modului în care a fost întocmit tabelul creditorilor și recuperărilor creanțelor cu care aceștia au fost înscriși în tabel, fiind analizată și situația financiară și patrimonială a debitoarei din perspectiva cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, lichidatorul apreciind că în cauză nu se impune formularea unei cereri întemeiate pe disp. art.138 din Legea nr.85/2006.
Această din urmă analiză s-a făcut pe baza datelor de bilanț la data de 31 decembrie 2003, bilanț întocmit și înregistrat la. T, precum și pe baza balanței de verificare la data de 30 aprilie 2004.
Activitatea desfășurată de către debitoare a constat în intermedieri privind transportul pe calea ferată, în anul 2003 societatea înregistrând pierderi din activitatea desfășurată, pierdere care a fost recuperată în primele 4 luni ale anului 2004, când debitoarea a înregistrat un profit net de 11.171 lei. În anul 2004 însă societatea debitoare a desfășurat activitate o perioadă de 4 luni, deși exista un contract încheiat de Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă CFR Marfă SA C-N având termen până la 31 decembrie 2004, lichidatorul susținând că datoriile societății la data de 30 aprilie 2004 depășeau activele circulante, fapt ce l-a determinat să concluzioneze că debitoarea a înregistrat dificultăți financiare.
Conform aprecierilor lichidatorului, principala cauză ce a condus societatea la starea de insolvență a fost întreruperea activității și neadoptarea unor măsuri corespunzătoare depășirii situației de criză instalată, în condițiile în care cifra de afaceri în anul 2004 crescut de 2,61 ori față de anul 2003 și societatea a înregistrat profit.
Cât privește incidența prev. art.138 din Legea nr.85/2006, lichidatorul a considerat că singura faptă care se putea încadra în faptele enumerate limitativ de art.138 o constituie neînregistrarea operațiunilor de vânzare a bunurilor din patrimoniu, respectiv aparatură de birotică și mobilier, susținând însă că din corelarea evidenței contabile cu declarațiile administratorilor ar rezulta că fondurile obținute din vânzarea acestor bunuri au fost folosite pentru plata datoriilor societății și că nu ar exista o legătură de cauzalitate între această neînregistrare în contabilitate și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva raportului final afișat la ușa instanței și comunicat tuturor creditorilor, respectiv debitoarei, publicat și în Buletinul procedurilor de insolvență, a formulat obiecțiuni creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T reprezentată de DIRECȚIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI C, obiectiuni admise de judecătorul sindic prin sentinta comerciIă nr.5237/29.11.2007, reținându-se că raportul final de activitate întocmit de lichidatorul judiciar desemnat să administreze prezenta procedură lasă nelămurite o serie de aspecte legate de vânzarea acelor bunuri aparținând debitoarei și modul în care sumele rezultate din vânzare au fost utilizate, în condițiile în care lichidatorul se mărginește să facă simple afirmații și să prezume o serie de aspecte, care nu sunt dovedite. Judecătorul sindic a apreciat că se impune a fi analizată și consecința neînregistrării în evidența contabilă a operațiunilor de vânzare a bunurilor din patrimoniul debitoarei, determinată valoarea mobilierului și biroticii supuse valorificării raportat la întregul patrimoniu și efectuarea unei analize complete din perspectiva prev. art.138 din Legea nr.85/2006 cu reflectarea importanței omisiunii înregistrării în contabilitate a operațiunilor de mai sus și a eventualului raport de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență.
La data de 18 decembrie 2007 lichidatorul judiciar a depus la dosar o completare a raportului final de activitate, arătând că a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile privind antrenarea răspunderii materiale prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, întrucât în balanța contabilă la 30 aprilie 2004 fost identificată în contul contabil furnizori - 401 suma de 1.059.096.560 lei vechi, motiv pentru care au fost notificați în vederea declarării creanțelor un număr de 8 creditori. Până la termenul limită stabilit pentru declararea creanțelor respectiv 01.06.2007 nici unul din cei 8 creditori notificați nu a înregistrat declarație de creanță, astfel încât lichidatorul judiciar a apreciat ca pertinentă concluzia potrivit căreia acești creditori au fost achitați din valoarea încasată din vânzarea bunurilor.
Concluzia lichidatorului judiciar s-a bazat și pe corelarea datelor cu declarațiile administratorului special și ale administratorului statutar care a condus efectiv activitatea societății. De asemenea, un argument în plus în susținerea concluziei lichidatorului îl reprezintă faptul că dacă sumele datorate creditorilor care nu au înregistrat declarații de creanță ar fi fost achitate de către asociați din surse proprii, aceștia și-ar fi declarat creanțele la masa credală.
S-a arătat că singurul document identificat în documentele contabile predate care atestă plata către unul dintre cei 8 creditori notificați este chitanța nr.-/14.05.2004 prin care s-a achitat chiria datorată pentru spațiul închiriat.
Lichidatorul judiciar a apreciat că neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor de vânzare a bunurilor și de plată a creditorilor nu a condus la instalarea stării de insolvență, între acestea neexistând un raport de cauzalitate, starea de insolvență datorându-se întreruperii bruște a activității care s-a desfășurat pe o perioadă de numai 7 luni.
Lichidatorul judiciar a procedat din nou la convocarea adunării creditorilor pentru data de 31.01.2008 pentru a supune aprobării raportul final depus la dosar, convocarea fiind publicată în Buletinul procedurilor de insolventănr.296/2008(154).
Întrucât împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar nu au fost formulate obiecțiuni și în patrimoniul debitoarei nu există bunuri a căror valorificare să permită recuperarea pasivului și nici administratorul statutar al debitoarei nu deține bunuri mobile sau imobile a căror valorificare să permită realizarea scopului procedurii, judecătorul sindic apreciază că cererea formulată de lichidatorul judiciar de închidere a procedurii apare ca fiind fondată și, pe cale de consecință, cu luarea în considerare a disp. art.131 din Legea nr.85/2006, o va admite, reținându-se faptul că în speță au fost respectate disp. art.129 din Legea nr.85/2006, fiind convocată adunarea creditorilor, raportul final fiind afișat la ușa instanței, comunicat creditorilor și debitoarei și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență, iar împotriva raportului final nu au fost formulate obiecțiuni cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a hotărârii atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea-recurentă arată că nu le-a fost comunicat raportul final (completarea la raportul final inițial) decât la data de 1 februarie 2008 în condițiile în care convocarea pentru adunarea creditorilor având pe ordinea de zi aprobarea raportului final de activitate era pentru data de 31 ianuarie 2008, dată la care a și fost pronunțată hotărârea în cauză.
Mai mult, lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor în vederea aprobării raportului final, la aceeași dată și la aceeași oră cu termenul de instanță stabilit de judecătorul sindic pentru soluționarea contestațiilor împotriva raportului final.
Neobservând lipsa de procedură și fără a se pronunța în nici un fel asupra raportului final al lichidatorului, judecătorul sindic a reținut prin sentința atacată faptul că împotriva acestuia nu s-au depus obiecțiuni, și în consecință a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, încuviințând totodată în favoarea lichidatorului cheltuielile de procedură în cuantum de 1.417,46 lei și o remunerație de 5.600 lei+TVA.
Intimata H & B a depus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului ca nefondat cu menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică (fila 8,9).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin raportul final de activitate nr. 1122 din 18 octombrie 2007 lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii de faliment a debitoarei apreciind că raportat la dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 respectiv debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, continuarea procedurii generează cheltuieli care nu se justifică.
Raportul final a fost comunicat creditoarei prin fax la data de 23 noiembrie 2007 (anexa 1) și a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2674/2 noiembrie 2007.
La data de 20 noiembrie 2007 creditorul DGFP Caf ormulat obiecțiuni împotriva raportului final, apreciind că în speță sunt incidente dispozițiile art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006 întrucât analiza cauzelor și împrejurărilor realizată de către administratorul judiciar nu este concludentă raportat la vânzarea bunurilor din patrimoniul debitoarei și neînregistrarea operațiunilor rezultate din vânzare în evidența contabilă.
Ca urmare a admiterii obiecțiunilor creditoarei, la data de 18 decembrie 2007 lichidatorul judiciar H & B desemnat în procedura insolvenței debitorului SC SRL a înregistrat răspunsul la obiecțiuni procedând la o nouă convocare a adunării creditorilor prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 296 din 25 ianuarie 2008 pentru data de 31 ianuarie 2008 la Tribunalul Comercial Cluj sala 249 ora 8.00.
Totodată este de relevat că prin răspunsul la obiecțiuni lichidatorul își reafirmă poziția exprimată anterior în sensul că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006.
De această dată împotriva raportului final și a bilanțului general nu au fost formulate obiecțiuni drept pentru care judecătorul sindic a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 cu raportare la art. 131 din aceeași lege la aprobarea raportului final și închiderea procedurii.
Invocarea de către creditorul recurent DGFP C prin intermediul prezentului recurs a faptului că i-a fost încălcat dreptul de formulare a unor obiecțiuni la cel din urmă raport întocmit de lichidator este total nefondată și înafara oricăror dispoziții legale.
Astfel, este de reținut că obiecțiunile la raportul final al lichidatorului întocmit la data de 18 octombrie 2007 au fost încuviințate de către judecătorul sindic, acest raport final a fost refăcut în conformitate cu prevederile legale drept pentru care formularea unor obiecțiuni la obiecțiunile formulate inițial este o instituție care nu se regăsește în legea insolvenței.
Cu alte cuvinte, odată admise obiecțiunile unui creditor și procedarea în consecință la refacerea raportului final de către lichidator cu respectarea de către judecătorul sindic a dispozițiilor art. 129 din Legea insolvenței nu poate deschide calea aceluiași creditor de a formula din nou obiecțiuni la raportul final de vreme ce dispozițiile legale au fost respectate iar aceste obiecțiuni nu sunt altceva decât o nouă reiterare a cererii de angajare a răspunderii administratorului.
Procedând de această manieră creditorul DGFP C nu face altceva decât să invoce în mod trunchiat și fără nici o rațiune unele prevederi cuprinse în legea insolvenței ceea ce echivalează cu îngreunarea derulării procedurii insolvenței ceea ce este contrar principiului celerității.
Pentru toate aceste considerente, Curtea observă că în speță judecătorul sindic a procedat într-o manieră conformă cu legea, la aprobarea raportului final și închiderea procedurii iar recursul formulat de creditorul DGFP C apare ca total nefondat așa încât în conformitate cu prevederile art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței comerciale nr. 254 din 31.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./17.04.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 318/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1990/2008. Curtea de... → |
|---|
