Practica judiciara insolventa. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
Decizia comercială nr. 32
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Păcurariu
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrilă
Judecător- dr. - -
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AVAS B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 990/10.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimații - Stop SRL, cu sediul în G, str. -, - 11,. 64/ prin lichidator judiciar CIPI, cu sediul în G,-, -B,. 21, G, cu sediul în G,-, din comuna Meria, sat, jud. G, din G,-, - 11,. 64, din G,-, - 11,. 64 și ORC de pe lângă Tribunalul Galați, cu sediul în G,-, având ca obiect - Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, scutit de plata taxei de timbru; prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 990/10.10.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL G.
S-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus plata către lichidator a sumei de 4.583,30 lei din fondul special constituit la dispoziția UNPIR - Filiala
S-a respins cererea de antrenare raspundere patrimoniala a administratorilor-pârâți, si la plata pasivului rămas neacoperit.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată sub nr- debitoarea - SRL G, prin lichidator CIPI, a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, având în vedere dispozițiile art. 2701și art. 2702din Legea nr. 31/1990 republicată.
Prin sentința nr. 690/08.12.2006 s-a dispus intrarea debitoarei în procedura simplificată a falimentului și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar CIPI, lichidatorul desemnat în procedura administrativă.
La data de 21.09.2007 lichidatorul judiciar prin raportul final depus la dosar (fila 33) a solicitat închiderea procedurii simplificate in baza art. 131 din lege motivat de faptul ca nu au fost identificate in patrimoniul debitoarei bunuri.
In data de 05.10.2007 creditorul AVAS Baf ormulat obiecțiuni la raportul final prin care a solicitat totodată si autorizarea comitetului creditorilor să formuleze cerere de antrenare răspundere a foștilor administratori in conformitate cu dispozițiile art. 138 al.3 din Legea nr. 85/2006. Prin încheierea din data de 19.10.2007 a Tribunalului Galați instanța a autorizat creditoarea AVAS sa formuleze cerere de antrenare răspundere.
La data de 22.11.2007 creditorul AVAS Bad epus cerere de antrenare răspundere a pâraților, si solicitând antrenarea răspunderii patrimoniale pentru o parte a pasivului rămas neacoperit conform art. 138 al.1 lit. c) arătând ca aceștia au dispus in interes personal continuarea activității societarii conducând in mod vădit societatea la încetare de plăti, ca debitoarea deși se afla in insolvență nu a fost solicitata deschiderea procedurii. A mai solicitat antrenarea răspunderii si in conformitate cu dispozițiile art. 138 lit. e) apreciind ca foștii administratori se fac vinovați de deturnarea si ascunderea a unei parți din activul persoanei juridice, in conformitate cu dispozițiile art. 138 lit. f) arătând ca organele de conducere se fac vinovate de nevirarea către Fondul Național de Asigurări Sociale a sumelor reprezentând contribuția personala a salariaților determinând pe aceasta cale majorarea datoriilor debitorului si contribuind la apariția insuficientei fondurilor bănești si pe cale de consecința prejudicierea creditorilor.
In motivarea sentinței recurate, judecătorul sindic a reținut că debitoarea nu deține bunuri sau lichidități, iar creditorii nu au fost de acord să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Ca atare, a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea 85/2006 pentru a dispune închiderea procedurii.
In ceea ce privește cererea de antrenare răspundere patrimoniala a pârâților instanța de fond a reținut că:
răspunderii materiale a foștilor administratori ai falitei în temeiul art. 138 din Legea 85/2006 republicată, presupune îndeplinirea unei cerințe esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv un raport de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul creat.
Conform art. 138 din lege, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere: administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută de cele mai multe ori caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale(art. 998, 999.civ.): fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Pe de altă parte, potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Răspunderea administratorilor în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este instituită pentru faptele enumerate limitativ de art. 138 din lege și numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raporturilor de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu.
Doctrina românească a ajuns la concluzia că răspunderea pentru insuficiența activului poate fi angajată numai dacă acest prejudiciu a rezultat direct din greșeala de gestiune, iar la încetarea plăților societății a contribuit și administratorul prin faptele sale culpabile.
Existența raportului de cauzalitate între culpa(greșeala de gestiune a administratorului), starea de încetare de plăți a societății și lipsa unei părți din activ, trebuie astfel dovedită în fața judecătorului, nefiind prezumată.
În speță, lichidatorul judiciar nu a administrat niciun fel de dovezi din care să rezulte existența raportului de cauzalitate între culpa pârâților, ca administratori de fapt ai societății debitoare și starea de încetare de plăți a societății, în cererea de antrenare a răspunderii acestora creditoarea invocând doar dispozițiile art. 138 lit. c,d,e din Legea 85/2006 fără însă a argumenta și a proba vreuna dintre faptele incriminate de textele de lege ca fiind săvârșite de pârâți.
Prin urmare, cum din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă fapte culpabile, prin care s-a ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a acestora la incapacitatea de plată, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea AVAS, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă);
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Astfel, creditoarea recurentă are o creanță nerecuperată în cadrul procedurii, în cuantum de 796,12 lei.
Un alt motiv de recurs vizează omisiunea lichidatorului judiciar de a indica cauzele intrării debitoarei în insolvență, persoanele din conducerea societății vinovate, nu a fost prezentata situația creanțelor deținute de societatea debitoare fata de diverși debitori. A arătat ca in cauza sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale si ca au fost dovedite fapta ilicita, vinovăția, prejudiciul si legătura de cauzalitate. Recurentul a reiterat in recurs cererea sa de antrenare răspundere a foștilor administratori conform art. 138 al.1 lit. c), e) si f).
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, art. 129 din Legea nr. 85/2006, prevederile OUG 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.
Legal citați intimații nu s-au prezentat in instanța.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
In ceea ce privește antrenarea răspunderii conform art. 138 lit. c) Curtea retine ca cererea de antrenare răspundere formulata in temeiul art. 138 lit. c) din lege este nefondata motivat de faptul ca AVAS B nu a făcut dovada ca organele de conducere ale societății au dispus in interes personal continuarea unei activității care ducea societatea in mod vădit la încetare de plați. Din actele dosarului nu reiese ca administratorul ar fi avut o strategie neviabila prin derularea de activități comerciale riscante care au atras insolvența debitorului.
Si cererea de antrenare răspundere pentru art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006 motivat de faptul ca in cauza nu s-a probat sub nici o forma ca paratul ar fi schimbat destinația unor bunuri care au aparținut debitoarei si nici ca a mărit pasivul prin prezentarea unor obligații patrimoniale fictive. Deturnarea unei părți a activului societății consta in schimbarea destinației unor bunuri ce aparțin acesteia.
Curtea retine ca si cererea de antrenare răspundere pentru art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006 este nefondata motivat de faptul ca in cauza nu s-a probat vinovăția administratorului, in speța reaua-credință, nefăcându-se dovada laturii subiective si anume aceea a folosirii mijloacelor ruinătoare in scopul întârzierii încetării de plați.
Pe de alta parte in cauza nu s-a probat întrunirea cumulativa a condițiilor privind răspunderea civila delictuala conform art. 998-999 cod civil pentru nici una din faptele pentru care se cere a fi antrenata răspunderea patrimoniala a fostului administrator. Pentru angajarea răspunderii trebuie sa existe legătura de cauzalitate intre fapta ilicita savârșită de membrii organelor de conducere si prejudiciu. Mai mult aceștia răspund numai daca starea de insolvența a debitorului reprezintă consecința directa si necesara a faptelor savârșite de persoanele in cauza.
Potrivit art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul supune judecătorului sindic un raport final însoțit de situații financiare finale. Copii de pe acest raport se comunică, într-adevăr, tuturor creditorilor și debitorului.
În speță însă, procedura insolvenței s-a închis în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic poate da o sentință de închidere a procedurii.
Textul de lege nu prevede, în această situație, decât întrunirea a două condiții cumulative, și anume: insuficiența bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative și inexistența unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare.
În speță, în mod corect a reținut judecătorul sindic că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege de vreme ce nu a fost identificat nici un bun în averea debitoarei, iar creditorilor li s-a adus la cunoștință această situație, solicitându-li-se avansarea de sume, fără ca demersul lichidatorului să dea rezultate.
De asemenea examinând cauza de fata sub toate aspectele in baza dispozițiilor art. 304 ind. 1C.Civ. instanța nu constata alte motive de nelegalitate, care sa determine modificarea sau casarea sentinței comerciale nr. 990/10.10.2008 a Tribunalului Galați conform art. 304 pct.1-9.Civ..
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041Cod procedură civilă, va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 990/10.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Veronica Păcurariu - | JUDECĂTOR 2: Simona Gavrilă - | JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr.- - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex./19.01.2009
Fond.
Președinte:Veronica PăcurariuJudecători:Veronica Păcurariu, Simona Gavrilă, Sarmisegetuza Tulbure
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 508/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 145/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
