Practica judiciara insolventa. Decizia 337/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 337/2008

Ședința publică de la 18 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doina Hârceagă

JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă

JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarate de pârâtul și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 116/F din 15 aprilie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 6942/2005).

La apelul nominal părțile lipsesc.

Procedura de citare este îndeplinită.

Se constată depusă la dosar întâmpinare din partea intimatei debitoare " " AIr eprezentată prin lichidator judiciar.

Se mai constată înregistrată la dosar cererea formulată de dna. av. -, în calitate de avocat ales al recurentului, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată deoarece la acest termen nu se poate prezenta în instanță pentru a susține interesele recurentului fiind plecată la Congresul Avocaților și la ședința Consiliului UNBR. chitanța în sumă de 19,50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Curtea respinge cererea de amânare, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de față:

Constată că prin Sentința nr. 116/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Alba în dosar nr- privind pe debitoarea SC " " SRL AIs -a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și s-a dispus atragerea răspunderii administratorului pentru plata sumei de 113.391,75 lei reprezentând o parte din pasivul debitoarei nerecuperat în cursul procedurii falimentului.

Prin aceeași sentință s-a respins cererea creditoarei DGFP A privind atragerea răspunderii aceluiași pârât pentru plata sumei de 227.304 lei.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin cererea formulată la data de 26.06.2007 lichidatorul judiciar a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:

- să se dispună ca o parte din pasivul debitoarei SC SRL A I în sumă de 107.308,75 lei și de 6083 lei să fie suportat de către pârât.

În motivarea cererii s-a susținut că pârâtul a administrat în fapt societatea debitoarei, calitate în care nu a ținut contabilitatea societății în conformitate cu prevederile legale. Or, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, conducerea contabilității revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.

Lichidatorul judiciar a precizat faptul că pârâtul deși avea obligația legală de a prezenta documentele contabile ale societății, sub pretextul că situațiile contabile necesită verificarea unor solduri incertă a refuzat să depună la dispoziția sa toate documentele societății.

De asemenea, s-a arătat că a solicitat pârâtului să-i predea bunurile care apar evidențiate scriptic în patrimoniul societății debitoare, bunuri de natura mijloacelor fixe în valoare contabilă de 12.118 lei și a mijloacelor circulante în valoare contabilă de 19.897 lei, care nu au putut fi identificate faptic, dar că acesta nu s-a conformat.

S-a mai susținut că din puținele documente contabile pe care le-a avut la dispoziție, a rezultat că, în casieria societății, a rămas un disponibil bănesc de 3,75 lei, că au rămas clienți neîncasați și furnizori debitori pentru suma de 471 lei și creanțe de recuperat de la diverși debitori în sumă de 1318 lei,m debit pentru care nu a fost prezentată situația analitică, precum și că pârâtul a ridicat avansuri de trezorerie în sumă de 73.501 lei, care nu au fost justificate până în prezent.

Din coroborarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, respectiv Nota de constatare nr. 7671/03.03.2005 întocmită de către A I, bilanțul contabil din data de 30.06.2005, Contul de profit și pierderi din data de 30.06.2005, Raportul de gestiune al administratorului societății debitoare întocmit pentru exercițiul financiar 01.01.2005 - 30.06.2005, balanța analitică de verificare din 30.06.2006 și adresa comunicată de către pârât lichidatorului judiciar, cu precizările făcute de către lichidatorul judiciar în raportul depus la dosar, a rezultat că începând cu anul 1998, când a expirat mandatul administratorului, funcția de administrator al societății debitoare a fost îndeplinită de pârâtul.

În această calitate, pârâtul avea obligația legală, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006, de a depune la dosar și la dispoziția lichidatorului judiciar actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din același act normativ.

Deși a fost notificat în nenumărate rânduri de către lichidatorul judiciar pentru a depune la dosar actele și informațiile prevăzute de lege, notificările regăsindu-se în dosar la filele 61, 68, 76, 79, 159 iar pârâtul cu ocazia înfățișării la instanță a promis că va depune toate actele și informațiile ce i-au fost solicitate cu privire la societatea debitoare, singurele documente depuse la dosarul cauzei sunt cele ce se găsesc la filele 76-81.

Așa fiind, lichidatorul judiciar a trecut la stabilirea averii societății debitoare reținând în rapoartele depuse la dosar faptul că, potrivit situației contabile din data de 30.06.2005, societatea debitoare ar fi trebuit să dețină în patrimoniu bunuri în valoare de 41.500 lei, constând în bunuri de natura mijloacelor fixe în sumă de 12.118 lei, la valoarea de inventar, bunuri de natura materialelor consumabile în valoare de 15.768 lei, materiale de natura obiectivelor de inventar în valoare de 11.904 lei și ambalaje în valoare de 16688 lei. Totodată, acesta a mai reținut faptul că în casieria societății ar fi trebuit să existe disponibil în sumă de 3175 lei; că există creanțe nerecuperate în sumă de 1789 lei și avansuri de trezorerie ridicate de către pârâtul și nedecontate în sumă de 73.501,23 lei.

Având în vedere că bunurile mai sus menționate figurau înregistrate în documentele contabile ale societății debitoare din data de 30.06.2005, dată la care pârâtul exercita în fapt calitatea de administrator al societății debitoare, s-a reținut că acestuia îi revine obligația, în condițiile în care în prezent aceste bunuri nu mai există, să arate ceea ce s-a întâmplat cu ele.

Cum pârâtul nu a prezentat o evidență contabilă la zi pentru ca lichidatorul judiciar să aibă posibilitatea să verifice destinația acestora, simpla susținere a pârâtului că după ce au fost depozitate în incinta fostului, de pe str. -, acestea au fost sustrase, nu constituie un argument suficient pentru a justifica lipsa acestora.

Situația s-a dovedit a fi aceeași și în cazul sumelor de bani care ar fi trebuit să existe în casieria societății, precum și în cazul avansurilor de trezorerie ridicate de către pârât din casieria societății și nejustificate până în prezent de către acesta.

Întrucât aceste bunuri nu se găsesc în patrimoniul societății debitoare, iar pârâtul nu a făcut dovada folosirii lor în interesul societății debitoare, este fără îndoială faptul că au fost folosite în interesul său.

Cât privește faptul că în evidența contabilă a societății figurează creanțe neîncasate s-a reținut că prin omisiunea recuperării acestora de la debitori, pârâtul a făcut ca patrimoniul respectivilor debitori să se îmbogățească în dauna averii societății debitoare, făcând astfel posibil ca bunurile societății să fie folosite și în folosul altor persoane.

În contextul celor mai sus menționate s-a constatat comiterea de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv că a folosit bunurile societății în folosul său și a altor persoane.

În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii pârâtului formulată de DGFP A s-a reținut faptul că potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu a fost desemnat, creditori priviți individual au posibilitatea de a introduce acțiunea în atragere a răspunderii pentru pasivul rămas neacoperit numai în subsidiar, respectiv în cazul în care lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență ori a omis să formuleze el însuși acțiunea în atragerea răspunderii. Întrucât în cauză lichidatorul judiciar nu numai că a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență, ci a și formulat o acțiune în atragerea răspunderii acestor persoane, cererea formulată de către creditoarea DGFP A s-a reținut a fi inadmisibilă și a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul și creditoarea AVAS

În motivarea recursului său pârâtul solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui supliment de expertiză solicitată la ultimul termen de judecată și prin care urma a se identifica sumele reale care constituie avansuri de trezorerie și a se stabili în perioada cărei administrări a societății s-au ridicat aceste avansuri de trezorerie.

De asemenea, cu privire la bunurile aflate la un moment dat în proprietatea societății nu s-a observat că deși au fost furate, evidențierea lor în contabilitate s-a datorat împrejurării că plângerea pentru furt nu a fost încă soluționată.

Se impunea, totodată, ca prin expertiza contabilă să fie verificate datele de la care această evidențiere contabilă a bunurilor lipsă și a avansurilor de trezorerie sau a creanțelor nerecuperate provin, respectiv din actuala ori din vechea administrație.

S-a solicitat, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii lichidatorului cu motivarea că argumentele aduse de instanța de fond nu se sprijină pe fapte reale.

Astfel, cu privire la bunurile mobile ale societății s-au depus documentele necesare, cu excepția celor reclamat a fi fost furate iar cu privire la avansurile de trezorerie se susține că acestea provin din vechea administrare a societății astfel cum se poate observa din rapoartele contabile obligatorii anterioare anului 1998.

În recursul său AVAS B solicită modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, pentru suma de 227.304 lei din care 47.431,19 lei în favoarea AVAS

În motivarea recursului său se apreciază că instanța de fond nu a ținut seama, la determinarea întinderii prejudiciului, de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 potrivit cu care răspunderea membrilor organelor de conducere se instituie pentru plata integrală a prejudiciului.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:

Pârâtul susține că o parte din bunuri i-au fost sustrase fapt pentru care a formulat o sesizare la organele de poliție.

Acest aspect nu a fost clarificat de către judecătorul sindic, la dosar neexistând o dovadă a stadiului cercetării efectuate de către organele de poliție, un răspuns în acest sens putând clarifica situația sumelor imputate pârâtului cu privire la bunurile materiale lipsă reținute prin raportul de expertiză.

De asemenea, pârâtul a susținut că o parte din sumele stabilite cu titlu de avansuri de trezorerie în sarcina sa provin din vechea administrație.

Cu toate acestea nu s-a stabilit în cauză realitatea acestor afirmații respectiv, perioada în care s-au ridicat respectivele avansuri din trezorerie prin raportare la perioada despre care pârâtul susține că a fost condusă de o altă persoană.

Așa fiind, pentru clarificarea acestor aspecte ce constituie, în fapt, apărări ale pârâtului se va desființa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Se va verifica cu această ocazie la organele de poliție, situația plângerii formulate de pârât în legătură cu bunurile declarat a fi furate iar pe de altă parte se va completa raportul de expertiză în legătură cu avansurile de trezorerie și prin raportare la perioada despre care pârâtul susține că societatea a fost condusă de o altă persoană pentru a se observa dacă, într-adevăr întreaga sumă imputată a fost ridicată în exclusivitate de către pârât.

În același timp se vor avea în vedere în rejudecare inclusiv criticile formulate în recurs de către creditoarea AVAS B în legătură cu realitatea și întinderea prejudiciului cauzat prin faptele imputate pârâtului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite recursurile declarate de pârâtul și creditoarea AVAS B împotriva Sentinței comerciale 116/F din 15 aprilie 2008 pronunțată de judecător sindic în Dosar - al Tribunalului Alba și în consecință:

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2008.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

- -

Red.

Tehnored.

Ex.2/04.07.2008

Jud fond

Președinte:Doina Hârceagă
Judecători:Doina Hârceagă, Nicolae Durbacă, Mircea Noșlăcan

← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 197/2008....		Practica judiciara insolventa. Decizia 606/2009. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță