Practica judiciara insolventa. Decizia 359/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.359
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.896 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat pentru pârâtul intimat, lipsă fiind creditoarea recurentă, creditorii intimați Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Municipiul S - prin primar, debitoarea intimată - SRL - prin lichidator S, pârâtul intimat și partea în proces intimată Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada incidenței disp.art. 138 alin.1 lit. din Legea nr. 85/2006, întrucât lichidatorul, nici în raportul de activitate, nici în cererea de antrenare nu arată ce activitate a dispus pârâtul a fi continuată, în condițiile în care încă din anul 1999 patrimoniul societății a fost distrus de incendiu și nici nu demonstrează interesul personal urmărit. În ce privește evidența contabilă, așa cum rezultă din procesul verbal din 12 aprilie 2005, pârâtul a predat lichidatorului o parte4 a evidenței contabile, pentru restul susținând că a fost distrus în incendiul produs. Cum în rapoartele lichidatorului nu sunt evidențiate operațiunile contabile fictive ori neconforme legii, iar nerefacerea celor distruse de incendiu nu poate echivala cu o ținere fictivă ori neconformă cu legea și nici nu se poate reține că prin nerefacerea lor s- determinat ori mărit insolvența, judecătorul sindic în mod corect a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile legale mai sus menționate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin sentința nr.896/2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceavas -a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâtului și în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal la data de 17 mai 2004 și înregistrată sub nr-, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat deschiderea procedurilor prevăzute de Legea privind procedura insolvenței față de debitoarea - SRL
Prin sentința nr. 129 din 14.09.2004 judecătorul sindic a admis cererea, cu consecința deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoare și a desemnării, în calitate de administrator judiciar provizoriu a practicianului în insolvență -
Prin sentința comercială nr. 172 din 12.10.2004, urmare a faptului că nu s-au identificat posibilități de reorganizare a activului debitoarei, judecătorul sindic a aprobat raportul administratorului judiciar, cu consecința deschiderii procedurii de faliment față de debitoare și a numirii în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvență -
Prin cererea înregistrată la 18.09.2008, lichidatorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâtului, susținând că acesta a înstrăinat patrimoniul imobiliar la un preț inferior pieței, iar contabilitatea nu a fost ținută corect, conform legii, fiind incidente dispozițiile art. 138 alin.1, lit.a,c,d,g din Legea nr. 85/2006.
Nu sunt incidente dispozițiile art. 138 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea bunurilor societății în interes propriu, ori al altor persoane.
Astfel, vânzarea imobilului societății a fost efectuată de societate prin intermediul celor trei administratori și nu numai de către pârât.
Cât privește suma, pe care lichidatorul susține că este disproporționată, este de reținut că, contractul încheiat este în formă autentică, iar notarii publici țin evidența prețurilor minime practicate pe piață. Mai mult, vânzarea a avut loc în anul 2003, iar relațiile de la agentul imobiliar sunt din anul 2007,când prețurile pieței erau diferite.
Este de observat că, în chiar contractul întocmit, se stipulează că imobilul a fost distrus prin incendiere, astfel că prețul solicitat a fost mai mic, fiind deci un preț real și serios.
Mai mult, lichidatorul nu arată în ce mod a fost folosit în interes propriu ori al altor persoane acest bun, dimpotrivă, în rapoartele de activitate, arată că prețul obținut a fost folosit pentru plata creanțelor societății.
În privința dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006,lichidatorul, nici în raportul de activitate, nici în cererea de antrenare, nu arată ce activitate a dispus pârâtul a fi continuată, în condițiile în care încă din anul 1999 patrimoniul societății a fost distrus de incendiu și nici nu demonstrează interesul personal urmărit.
Cât privește evidența contabilă, așa cum rezultă din procesul verbal din 12 aprilie 2005, pârâtul a predat lichidatorului o parte a evidenței contabile, pentru restul susținând că a fost distrus în incendiul produs. Cum în rapoartele lichidatorului nu sunt evidențiate operațiunile contabile fictive ori neconforme legii, iar nerefacerea celor distruse de incendiu nu poate echivala cu o ținere fictivă ori neconformă cu legea și nici nu se poate reține că prin nerefacerea lor s-a determinat ori mărit insolvența, judecătorul sindic reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Județeană a Finanțelor Publice S, învederând următoarele:
În mod nelegal și netemeinic judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar, infirmând cele reținute în primul ciclu procesual.
În fapt, prin sentința nr.663/29.11.2008, casată prin decizia Curții de Apel Suceava nr.624/18.05.2008, a fost admisă cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de S și s- dispus obligarea pârâtului să suporte pasivul - SRL S în cuantum de 40.635 lei.
Judecătorul sindic a reținut că deși s-a procedat la notificarea fostului administrator al societății debitoare în vederea predării documentelor prevăzute de art.28, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea nr.85/2006.
Nedepunerea documentelor de evidență contabilă pentru a se verifica modul în care s-a desfășurat activitatea economică și s-au efectuat înregistrările contabile conduce la prezumția că operațiunile contabile nu au fost corect întocmite, ori nu s-au întocmit pentru a evita verificarea lor, culpa pentru această situație de fapt revenind în mod exclusiv fostului reprezentant legal al debitoarei.
În rejudecarea cererii s-a reținut că pârâtul a predat lichidatorului o parte a evidenței contabile, susținând că restul documentelor au fost distruse într-un incendiu, fără a fi produsă însă nici o probă în acest sens.
Chiar și în ipoteza în care explicațiile pârâtului ar corespunde situației de fapt, învederăm faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr.82/1991 republicată, " în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare,potrivit reglementărilor emise în acest scop.
În speță sunt incidente și dispozițiile art. 138 alin.1 lit.f din Legea nr. 85/2006 ( folosirea de mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți). Astfel conform cererii de înscrierea creanței depusă la dosarul cauzei, rezultă că societatea debitoare înregistra obligații restante reprezentând contribuții cu stopaj la sursă. În condițiile în care aceste sume aparțineau societății debitoare, este evident că au fost utilizate în alte scopuri decât cele legitime, determinând astfel creșterea pasivului debitoarei și incapacitatea sa de plată, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt purtătoare de dobânzi și penalități corespunzătoare creanțelor fiscale de la data scadenței.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul nu este întemeiat.
Împrejurarea că prin prima hotărâre pronunțată a fost angajată răspunderea materială nu prezintă relevanță, art.311 Cod pr.civilă stipulând expres că hotărârea casată nu are nici o putere. Prin decizia nr. 624/2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceavas -a reținut doar că nu au fost respectate normele legale privind citarea, acesta fiind motivul casării cu trimitere. Cauza a fost resoluționată cu respectarea acestor norme.
La susținerile din cererea de recurs privind neindicarea de către judecătorul sindic a probelor care să susțină alegația privind predarea unei părți din documentele contabile, Curtea notează că în cuprinsul raportului preliminar întocmit de către lichidator se menționează expres că la data de 12.04.2005 pârâtul a predat o parte din documentele solicitate de lichidator (134). În plus a fost dovedit și faptul incendiului în care se susține că ar fi ars restul actelor contabile ( proces verbal de incendiu - 191). Dată fiind starea de fapt învederată, nu este incident art. 138 lit. din Legea nr.85/2006, neputându-se susține că pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile, că a ținut o contabilitate fictivă sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Nici motivul de recurs privind incidența art.138 lit. din Legea nr. 85/2006 nu este întemeiat,întrucât cererea de atragere a răspunderii materiale nu a fost întemeiată pe acest text de lege (271), iar potrivit art.316 Cod pr.civilă raportat la art. 294 al.1 Cod pr.civilă, în recurs nu se poate modifica obiectul și cauza cererii.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al.1 Cod pr.civilă;
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.896 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.03.2009
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 845/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 721/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
