Practica judiciara insolventa. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 36
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței comerciale nr. 398/S din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentanta intimatei-creditoare "" I, lipsă fiind recurentul-creditor I și intimatul-debitor "", prin lichidator Management Reorganizare Lichidare
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată, la data de 21.01.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea intimatei-creditoare SC " "SA I întâmpinarea la cererea de recurs formulată în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic reprezentanta intimatei-creditoare " " I solicită admiterea recursului, casarea sentinței comerciale nr. 398/S din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, și pe fond admiterea cererii comitetului creditorilor și a lichidatorului de antrenare a răspunderii personale a administratorului, motivând că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 138 indice 1 și 3 din Legea nr. 85/2006.
Prin actele depuse la dosar s-a dovedit că administratorul societății debitoare a creat o serie de debite prin comiterea de infracțiuni, iar în prezent administratorul persoană fizică deține bunuri, motiv pentru care, creditorii pot să-și recupereze creanțele solicitate.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr.398/S/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, s-a dispus:
"Respinge cererea privind autorizarea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în I, str. - nr.26, să introducă și să susțină acțiunea în stabilirea răspunderii personale pentru pasivul debitorului falit.
Respinge contestația la raportul final al lichidatorului judiciar formulată de același creditor.
În temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006, dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC "" SRL, cu sediul social în sat, comuna, județul
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din lege, descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art.135 dispune notificarea prezentei sentințe prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de radiere.
În temeiul art.4, aprobă raportul lichidatorului judiciar Management Reorganizare Lichidare I și dispune ca din fondul de lichidare constituit la UNPIR să-i fie achitată acestuia suma de 2850,40 lei".
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
"Legea nr.85/2006 privind insolvența stabilește în mod expres că cererile având ca obiect răspunderea personală pot fi introduse numai de către administratorul sau lichidatorul judiciar (art.138 alin.1), iar în condiții speciale și de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului-sindic. Astfel, la art.138 alin.3 din noua lege se prevede că numai în condițiile în care administratorul sau lichidatorul judiciar a omis să indice cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau a omis să formuleze acțiunea în răspundere personală, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să-l autorizeze să introducă o astfel de acțiune. Ori, în speță, lichidatorul judiciar și-a exprimat fără echivoc poziția în legătură cu răspunderea personală, arătând, așa cum s-a menționat mai sus, că nu a intrat în posesia unor acte contabile sau extracontabile care să conducă la stabilirea unui raport de cauzalitate între starea de insolvență a societății debitoare și activitatea organelor de conducere ale acesteia.
Ca urmare, nu este îndeplinită nici una dintre condițiile prevăzute de lege pentru autorizarea comitetului creditorilor, cu atât mai mult a unui singur creditor. În lipsa autorizării, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, creditorul-reclamant este lipsit de calitate procesuală activă în ce privește formularea acțiunii în stabilirea răspunderii personale.
În condițiile expuse, va fi admisă propunerea lichidatorului judiciar și se va dispune închiderea procedurii declanșate împotriva debitorului potrivit dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006, cu consecința radierii acestuia din registrul comerțului și evidențele fiscale".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs a județului I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că:
"Societatea debitoare, județul I are obligații neonorate la bugetul consolidat al statului reprezentând impozite si taxe in cuantum de 400 lei.
debitoarea in situația de încetare a plaților, administratorul societății a pus creditorul bugetar in imposibilitatea încasării creanțelor ajunse la scadenta. obligațiilor fiscale a condus in mod cert la acumularea de debite, majorări de întârziere, dobânzi si penalități, responsabil pentru neachitarea acestora, cat si pentru starea de insolvență fiind administratorul debitorului.
În ceea ce privește incidența art.138 din Legea nr.85/2006, prevederea legala trebuie interpretata in primul rând, pornind de la scopul urmărit de legiuitorul R atunci când a edictat norma de drept analizata. Astfel, scopul edictării acestei norme este acela de a determina apariția si menținerea unui climat economic sănătos întemeiat pe doua principii fără de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apărării drepturilor creditorilor societății comerciale fata de faptele administratorilor acestor societăți care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se afla in încetare de plați si principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori,
În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul Rae dictat art.27 din Legea nr.85/2006 in care se arata ca "debitorul aflat in stare de insolvență este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi in termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență" (alin. l) si ca "va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi si debitorul in cazul in care apariția stării de insolvență este iminenta"(alin.2). Din analiza acestui text rezulta ca administratorii unei societăți comerciale sunt obligați sa solicite aplicarea dispozițiilor din Legea nr.85/2006 nu numai in situația apariției stării de încetare de plați, ci chiar si in situația in care aceasta este iminenta. In acest sens, pornind de la principiile enunțate mai sus si pentru a nu mai creste insolvabilitatea care duce in mod inevitabil la creșterea creanțelor si la apariția altora noi, pentru a arata importanta acestei obligații pentru climatul economic, legiuitorul a stabilit chiar un termen limita pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență. In aceasta situație, formularea unei cereri întemeiata pe dispozițiile Legii nr.64/1995 republicata (actuala Lege nr.85/2006) pentru stabilirea stării de insolvență nu este o opțiune a debitorului prin reprezentații săi legali (administratorii), ci o obligație, un comandament pe care administratorii nu ii pot încălca.
În concluzie, art.138 din Legea nr.85/2006, trebuie interpretat ca o sancțiune care trebuie aplicata administratorilor care au încălcat dispozițiile imperative ale legii care le impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse in încetare de plați, este o răspundere speciala care pune la îndemâna creditorilor si a instanței, mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura in tot sau in parte a pasivului debitorului".
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă, art.138 din Legea 85/2006.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului.
Legal citată, intimata I, prin reprezentant legal, a depus întâmpinare prin care solicită admiterea recursului ca fiind întemeiat.
Analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate în dosarul de fond atașat și al dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.138 al.1 din Legea 85/2006 cererile având ca obiect răspunderea personală a membrilor conducerii societății debitoare ajunsă în insolvență, pot fi introduse numai de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, iar conform art.138 alin.3 din Legea 85/2006 și de către comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic numai în cazul în care administratorul sau lichidatorul judiciar a omis să indice cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau a omis să formuleze acțiunea în răspundere personală.
Întrucât în speță lichidatorul judiciar prin raportul său și-a exprimat fără echivoc poziția în legătură cu răspunderea personală, precizând că nu a intrat în posesia unor acte contabile sau extracontabile care să conducă la stabilirea unui raport de cauzalitate între starea de insolvență a debitoarei și activitatea organelor de conducere a acesteia.
Se reține că recurentul nu îndeplinește nici una din condițiile prevăzute de art.138 al.1 și 3 din Legea 85/2006, pentru a formula cerere de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere a societății debitoare ajunsă în insolvență, fiind lipsit de calitate procesuală activă, situație reținută legal și temeinic de prima instanță.
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței comerciale nr.398/S/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic în dosarul nr-/S, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
--B
08.II.2008.-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Poiană Cipriana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1647/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 508/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
