Practica judiciara insolventa. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 36
Ședința publică de la 16 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea AVAS B împotriva Sentinței nr. 1349/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința nr.13749/C/18.09.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibius -a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC " & " SRL cu sediul în localitatea, județul S, pe temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, constatând că debitoarea nu deține bunuri sau valori valorificabile în cadrul procedurii pentru recuperarea creanțelor depuse în cauză.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea AVAS B solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului se invocă încălcarea de către judecătorul sindic a dispozițiilor art. 132 alin. 2 coroborate cu art. 129 alin. 2 și art. 7 din Legea nr. 85/2006 prin aceea că nu a supus adunării generale a creditorilor spre aprobare raportul final al lichidatorului judiciar și nu a comunicat acest raport creditorilor pentru a putea depune eventuale obiecțiuni în termenul de 5 zile prevăzute de lege.
De asemenea, se invocă încălcarea dispozițiilor art.129 pr.civ. pe temeiul căruia judecătorul sindic era obligat să ordone administrarea de probe, inclusiv cu expertiza, menite să determine cauzele reale și împrejurările care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență. În condițiile în care lichidatorul judiciar nu a promovat o cerere de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere, se apreciază că judecătorul sindic era obligat să convoace o adunare a creditorilor în vederea analizării oportunității promovării unei astfel de cereri, sens în care ar fi fost necesar să ceară asistența comitetului creditorilor.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
În ce privește raportul final al lichidatorului judiciar, prin care acesta solicită închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei, cu motivarea că debitoarea nu are bunuri ori alte disponibilități bănești și nici un creditor nu s-a oferit pentru a avansa sumele necesare, se constată că acest raport a fost adus la cunoștința recurentei în ședința din data de 14.02.2008, reprezentantul acesteia declarând chiar că se opune închiderii procedurii până ce, în dosarul penal în care sunt cercetați cei doi administratori ai societății debitoare pentru evaziune fiscală, nu se va fi încheiat.
În aceste condiții, în care se dovedește că recurenta a cunoscut propunerea lichidatorului de închidere a procedurii făcând chiar obiecțiuni în acest sens, criticile acesteia legate de nerespectarea dispozițiilor indicate privitoare la închiderea procedurii falimentului, urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate.
Cât privește criticile referitoare la necesitatea formulării în cauză a unei cereri de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere, cerere cu privire la care judecătorul sindic ar fi obligat, din oficiu să dispună administrarea de probe pentru a vedea dacă nu există cauze sau împrejurări de natură a antrena răspunderea acestora, se constată că o asemenea critică este neîntemeiată.
Într-adevăr, potrivit art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, o cerere de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere a debitoarei poate fi promovată de către administratorul ori lichidatorul judiciar din proprie inițiativă ori de către comitetul creditorilor cu autorizarea prealabilă a judecătorului sindic. Cum o atare cerere are valoarea unei cereri de chemare în judecată prin care se urmărește stabilirea în sarcina persoanelor vinovate a unei răspunderi civile delictuale pentru săvârșirea faptelor prevăzute limitativ de textul art. 138 alin. 1 lit. a-g, urmează ca cel care formulează o astfel de cerere va trebui, în temeiul art. 1169.civ. să facă dovada tuturor elementelor acestei răspunderi, prin raportare atât la condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute în textul art. 998-99.civ. cât și a celor speciale prevăzute în textele mai sus indicate. Între acestea, în primul rând, reclamantul va trebui să facă dovada faptelor imputabile precum și a legăturii acestora cu prejudiciul suferit, respectiv cu creanțele stabilite în cauză și, în același timp, a vinovăției cu indicarea exactă a persoanelor vinovate, o imputare în general a vinovăției nefiind admisă.
Iată, așadar, că nu revine judecătorului sindic obligația de a iniția și nici de a produce probele necesare în vederea atragerii răspunderii membrilor organului de conducere, ci altor persoane expres indicate de textul art.138 alin.3 mai sus menționat, fără ca prin aceasta să se înțeleagă neglijarea atribuțiilor sale privind încuviințarea și administrarea probațiunii ori rolul său activ, atunci când sunt potrivit legii solicitate. Cum o atare cerere de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere a debitoarei nu a fost făcută în cauză, criticile recurentei privitoare la necesitatea promovării și a susținerii sale de către judecătorul sindic se dovedesc neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
De observat însă, că în dosar a existat o cerere, prin care unul dintre creditori, respectiv Autoritatea Națională a vămilor a solicitat ca judecătorul sindic să fie autorizat să introducă o cerere de atragere a răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de faliment, pe temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, fără indicarea vreunei persoane (file 102), cerere respinsă de judecătorul sindic prin sentința atacată (file 106), soluție împotriva căreia acest creditor nu a declarat recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva Sentinței comerciale nr. 1349/C/18.09.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.2/05.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1340/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 170/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
