Practica judiciara insolventa. Decizia 1340/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1340
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier:
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și B împotriva sentinței comerciale nr. 211/S din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G reprezentantul recurentei-creditoare B, lipsă fiind recurentul-creditor I, intimatul-debitor SRL I, prin lichidator și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, cererile de recurs sunt la al 2-lea termen de judecată.
La data de 16.11.2009 s-a depus prin serviciul de registratură din partea lichidatorului judiciar precizări scrise față de excepția invocată, din oficiu, de instanță privind lipsa calității procesuale active a creditoarei
La data de 26 2009 s-a depus prin serviciul de registratură, din partea recurentei-creditoare I răspuns la excepția invocată, din oficiu, de către instanță.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată cererile de recurs în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic G, reprezentantul recurentei B, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței comerciale nr. 211/S din 09 aprilie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, motivând că până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, procedura de insolvență a debitorului nu poate fi închisă, această sentință pronunțată de instanța de fond privind închiderea procedurii debitoarei fiind prematură.
Referitor la recursul promovat de creditoarea I solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active, invocată, din oficiu de instanță, motivând că cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare a fost formulată de lichidatorul judiciar în numele tuturor creditorilor.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare asupra cauzei de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor comerciale de față;
Prin sentința comercială nr. 211/S/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a fost respinsă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar V - Sucursala I,cu sediul în I,B-dul - - nr. 87,. B,. 1,parter în contradictor cu pârâta,cu domiciliul în I,Șos. - nr. 16,. 1212,. A,. 1,. 4, în calitate de administrator al debitorului ""
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului "", cu sediul social declarat în mun. I,-, - 3,. B,. 1, parter, având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului "" din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței, a fost aprobat în parte decontul prezentat de lichidatorul judiciar V - Sucursala I și s-a dispus plata către acesta,din fondul de lichidare,a sumei de 3.004,89 lei din care suma de 1.004,89 lei reprezintă cheltuieli de procedură și suma de 2.000 lei remunerație.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Examinând cererea de antrenare a răspunderii personale formulată de lichidatorul judiciar,întemeiată pe prevederile art. 138 alin. 1 lit. a,b,c, d și e din Legea nr. 85/2006, se reține corespunzător probatoriului administrat,că faptele enumerate expres de articolul sus-indicat cât și condițiile răspunderii personale a administratorului-pârât așa cum ele sunt instituite prin art. 998 cod civil,nu au fost probate.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de organele de conducere sau supraveghere din cadrul societății precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență,prin una din faptele enumerate la lit. a-g ale acestui articol.
Așa cum rezultă din conținutul acestui articol,răspunderea fondată pe prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere specială a administratorilor sau persoanelor care s-au implicat în activitatea societății în cauză însă,această răspundere nu devine automat operantă în toate cazurile în care pasivul social nu poate fi acoperit ci numai atunci când se face dovada că administratorii au cauzat starea de insolvență prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 și a căror urmare a fost crearea,menținerea sau adâncirea stării de insolvență,fiind necesar deci a se proba întrunirea cumulativă a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Cazurile de responsabilitate reglementate de prevederile legale enunțate au ca numitor comun,acțiunea conștientă și culpabilă a administratorului care,folosindu-se de prerogativele conferite de lege,și-a apropriat bunuri sau valori din patrimoniul debitorului,a făcut comerț în interes personal sub acoperirea societății,a dispus continuarea activității deși știa că aceasta va duce la insolvență ori în cauză,nu s-a demonstrat că anterior deschiderii procedurii față de debitor,pârâta a desfășurat sau a dispus desfășurarea unei activități în interes personal,prin deturnarea în folos propriu a afacerilor societății debitoare,a bunurilor sau capitalului acesteia ori ascunderea acestora având ca efect insolvența societății administrate sau că s-a ajuns la o astfel de stare prin neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Susținerile administratorului judiciar în sensul continuării activității acesteia de către pârâtă fără a se ține evidența contabilă,cu însușirea deturnarea sau ascunderea rezultatelor obținute din respectiva activitate,fapte reținute doar din omisiunea neîndeplinirea obligației de prezentare în procedură și la organele fiscale a documentelor contabile,nu sunt suficiente pentru lămurirea legăturii de cauzalitate a acestora cu starea de insolvență a debitorului în condiții în care nu se indică nici o împrejurare concretă din care să se tragă concluzia că activitatea ar fi continuat cu consecințele prevăzute de lege.
Simpla ajungere a societății în insolvență nu implică în mod prezumtiv vinovăția administratorului debitorului,vinovăție care trebuie determinată în raport cu motivele care au cauzat insolvența și nu ca o consecință a faptului că nu a depus documentele contabile și aceasta pentru că Legea nr. 85/2006 prin art. 138 nu a înțeles să instituie o prezumție legală de răspundere ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi dar după administrarea unui probatoriu complet și pertinent.
În condițiile mai sus expuse, a fost respingă cererea promovată de administratorul judiciar și, constând în cadrul procedurii că debitorul nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor reclamate de creditori și cheltuielile administrative, s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale potrivit dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 care prevăd că,în orice stadiu al procedurii,se va putea decide de judecătorul sindic închiderea procedurii în situația în care se constată că în averea debitorului nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Referitor la cererea lichidatorului judiciar de a i se încuviința devizul de cheltuieli în sumă totală de 6.337,89 lei din care suma de 1.004,89 lei cheltuieli de procedură suportate din fonduri proprii și suma de 5.333 lei onorariu,aceasta a fost admisă doar pentru suma de 3.004,89 din care suma de 1.004,89 lei cheltuieli de procedură și suma de 2.000 lei onorariu,apreciat ca rezonabil și îndestulător raportat la dimensiunea și complexitatea procedurii care nu au necesitat un volum mare de muncă și un efort semnificativ pentru efectuarea operațiunilor impuse de procedură,situație în care nu se justifică remunerarea bazată pe costuri (număr de ore lucrate și un tarif orar propriu ).
Plata decontului astfel cum a fost încuviințat se va face din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006, lipsind disponibilitățile în averea debitorului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 211/S/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic au declarat recurs creditorii și Administrația Finanțelor Publice a mun.
a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate.
Astfel, conform art. 142(2) din Legea nr. 85/2006 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator".
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile anterior citate, înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuie să desemneze un executor judecătoresc, căruia lichidatorul judiciar să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor și, în baza acestuia, să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor fostului administrator al debitoarei.
În cazul de față, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a "", nu a fost soluționată printr-o hotărâre irevocabilă.
În acest context,consideră că măsura închiderii procedurii falimentului nu este legală, deoarece această procedură poate fi închisă numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului și după executarea silită a administratorului societății debitoare așa cum prevăd art. 140-142 din Legea nr. 85/2006.
În cauza de față, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii de faliment înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei.
Prin închiderea procedurii de faliment lichidatorul judiciar este descărcat de sarcini, astfel încât în sarcina sa nu subzistă obligația de a contacta un executor judecătoresc.
Este adevărat faptul că sentința de respingere se bucură de autoritate relativă de lucru judecat, fiind executorie, dispozițiile Legii nr. 85/2006, nestatuând asupra obligativității ca aprobarea raportului final și închiderea procedurii judiciare să nu poată fi dispusă, câtă vreme nu s-a statuat cu caracter irevocabil asupra cererilor formulate în temeiul prevederilor art. 138, 140 și 142 din lege. Însă, în ipoteza în care hotărârea ar fi reformată pe cale extraordinară de atac, în sensul admiterii cererii, punerea în executare a acestui virtual titlu executoriu nu ar putea fi asigurată raportat la dispozițiile art. 142 din lege.
Apreciază că procedura insolvenței "" nu se poate închide, din acest punct de vedere soluția pronunțată de judecătorul sindic fiind nelegală.
În termen legal a declarat recurs creditoarea a mun. I criticând sentința nr. 211/S/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, conform datelor din dosarul fiscal al "", din evidența fiscală, din balanța sintetică la 30.06.2004, bilanț la data de 30.06.2004, personalul de specialitate din cadrul mun. Iac onstatat că, în timp ce "" avea posibilități să-și achite obligațiile fiscale către bugetul consolidat al statului, respectiv creanțe neîncasate în valoare de 49.833 lei (498.328.989 rol), în timp ce obligațiile totale către bugetul consolidat al statului erau în valoare totală de 6.016 lei (60.163.873 rol), administratorul societății nu se achită de această obligație, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale create în urma desfășurării activității economice.
Această situație faptică denotă, în mod indubitabil, că administratorul societății nu a depus toate diligențele în scopul încasării la termen a creanțelor existente, pentru a achita debitele existente către creditorul Mun. I și astfel, din proprie culpă, acumulând în sarcina societății sus menționate accesorii considerabile la debitul principal.
Prin nedepunerea diligențelor necesare în vederea recuperării creanțelor de la clienții societății se înțelege că a folosit mijloacele financiare ale "" în interesul acestor clienți, respectiv în interesul altor persoane, iar potrivit art. 138 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 85/2006, poartă răspunderea pentru plata pasivului societății debitoare.
Administratorii societății sunt răspunzători pentru organizarea și conducerea contabilității.
Din informațiile despre situația fiscală rezultă că administratorul societății nu a mai depus declarații de la data de 31.12.2003.
Nedepunerea actelor contabile și a raportărilor contabile prevăzute de lege la organele fiscale echivalează cu prev. art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006, în sensul că "a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 02.11.2009 Curtea a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei a mun. I acordând termen la data de 30.11.2009 pentru a se răspunde la această excepție.
În cauză creditoarea recurentă mun. Iad epus concluzii cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale active în recursul declarat apreciind că dispozițiile art. 136 din Legea nr. 85/2006 îi conferă legitimare procesuală.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate și a criticilor aduse prin motivele de recurs formulate de, Curtea reține următoarele:
Examinând prioritar excepția lipsei calității procesuale active a recurentei - creditoare Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, analizată în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac, sunt părțile litigante în fața instanței a cărei hotărâre este astfel atacată.
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, inclus în materia "judecata apelului", la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza cererii primordiale și nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
Pe de altă parte, având în vedere regula disponibilității procesului civil, reglementată de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile înscrise în art. 295 Cod procedură civilă, la care art. 316 Cod procedură civilă face trimitere, potrivit cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs - cerere care, în cauză, vizează doar aspecte legate de modalitatea în care instanța a dispus asupra acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 - Curtea constată că, potrivit raționamentului anterior enunțat, calitatea de părți litigante în aceasta acțiune au avut-o exclusiv lichidatorul și pârâta.
În consecință, calitatea de parte în recurs se regăsește, potrivit principiului arătat, exclusiv în persoana acestor subiecte procesuale.
Or, în cauză, această identitate procesuală a părților în recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanța de fond a soluționat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, să respingă recursul Administrației Finanțelor Publice a municipiului I, formulat împotriva sentinței comerciale nr. 211/S/ 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea-recurentă B, Curtea reține că și acesta este nefundat.
Astfel, punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nu este incident, atât timp cât judecătorul sindic a interpretat și aplicat corect dispozițiile relevante din Legea nr. 85/2006. De asemenea, verificarea criticilor care exced cadrului art. 304 Cod procedură civilă, verificare făcută în aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, relevă că prima instanță a stabilit judicios situația de fapt, cele reținute de judecătorul-sindic având pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Curtea de apel constată că Legea insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul-sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prevăzută la alin. (1) al art. 138, fost instituită, pentru acoperirea datoriilor societății pe care au condus-
Potrivit prevederilor art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator. Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de instanță a acțiunii în răspundere întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute, de bunăvoie, hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic, astfel că - pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent - este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație, legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizându-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată - deci - de art. 373 și următoarele Cod procedură civilă, judecătorul-sindic neavând posibilitatea legală de a stabili - prin hotărârea de închidere a procedurii - modalitatea de punere în executare a hotărârii de atragere a răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Susținerile contrare ale creditoarei-recurente B - privitoare la acest aspect - nu au nici o bază legală.
În cazul în care obligația (stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu) nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, debitorul neînțelegând să execute benevol obligația sa, potrivit art. 3711Cod procedură civilă, ea se aduce la îndeplinire prin executare silită, în conformitate cu dispozițiile Cărții V, dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Dreptul de a porni executarea silită împotriva unui debitor este recunoscut oricărui creditor care deține un titlu executoriu, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, fără ca instanța (în speță, judecătorul-sindic) să indice în hotărâre procedura de executare.
Având în vedere norma cuprinsă în alin. (2) al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca - după închiderea procedurii falimentului - să își recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului, în urma repartizării sumelor de executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de lichidator, fiind lipsite de fundament juridic afirmațiile recurentei, în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar. De asemenea, se poate observa că, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, tocmai pentru că - după închiderea procedurii - practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum statuează articolul 136 din legea menționată. Aceasta nu înseamnă, în niciun caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit - individual - bunurile lor.
Numai la o analiză sumară a textului menționat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție - între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de cauzarea stării de insolvență - deoarece după închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului persoanei juridice, așa cum prevede art. 140, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire de pasiv nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia. O asemenea concluzie nu poate fi primită tocmai pentru că - prin art. 142 alin. (2) - legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc, care are datoria să procedeze la repartizarea sumelor, în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de lichidator, și aceasta chiar după pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. De aceea, obligația lichidatorului - de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe - nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136, obligația instituită prin art. 142 neurmărind altceva decât să asigure finalizarea acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea legii speciale privind efectuarea plăților.
Curtea de apel mai reține că prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului-sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc, motivat de împrejurarea că hotărârea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului, prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea-recurentă B și va menține sentința comercială nr. 211/S/211/S/ 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge - pentru lipsă de calitate procesuală activă - recursul formulat de creditoarea a municipiului I și ca nefundat recursul formulat de creditoarea B împotriva sentinței comerciale nr. 211/S/09 aprilie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
29.12.2009
2 ex.
Președinte:Claudia Antoanela SusanuJudecători:Claudia Antoanela Susanu, Anca Ghideanu, Liliana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1026/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 36/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
