Practica judiciara insolventa. Decizia 362/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 362/2009
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea recursurilor formulate de debitoare - SRL împotriva Sentinței comerciale nr.331/F din 13 decembrie 2007 și Sentinței comerciale nr.126/F din 23 aprilie 2008,pronunțate de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba, precum și a cererii de suspendare a Sentinței nr.331/F/2007, obiect al dosarului atașat.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 8 aprilie 2009 și 15 aprilie 2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr.331/F/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respins planul de reorganizare propus de debitoarea - SRL în temeiul art.107 alin.1 litera b din Legea nr.85/2006 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei - SRL și în baza art.107 alin.2 litera a din Legea nr.85/2006 a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei.
S-a dispus tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al lichidatorului conform art.48 alin.1 din lege.
În baza art.107 alin.2 lit.b s-a desemnat lichidator pe Casa de Insolvență Transilvania, având atribuțiile prevăzute de art.25 și 108 din Legea nr.85/2008.
S-a stabilit remunerația lichidatorului judiciar conform art.4 din Legea nr.85/2006 și art.37 din OUG nr.86/2006.
Conform art.107 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006 s-a stabilit ca în termen de 10 zile de la intrarea în faliment administratorul debitoarei să predea lichidatorului gestiunea averii debitorului împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii, menționate la art.46 alin.2, precum și o listă cuprinzând numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după data deschiderii procedurii.
În baza art.107 alin.2 lit.f coroborat cu art.108 alin.1 s-a pus în vedere lichidatorului să notifice intrarea în faliment tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor, Oficiul Registrului Comerțului și debitorului prin administratorul special, precum și să publice pe cheltuiala averii debitorului această notificare, într-un ziar de largă circulație, precum și prin Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a pus în vedere lichidatorului judiciar în termen de 48 ore de la comunicarea prezentei hotărâri să depună la Oficiul Registrului Comerțului A semnătura în conformitate cu prevederile art.246 alin.2 din Legea nr.31/1990 și să comunice instanței sau Oficiului Registrului Comerțului orice fapt intervenit în viața societății debitoare care aduce modificări în registrul comerțului.
În temeiul art.107 alin.3 coroborat cu art.108 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a stabilit:
a)termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor născute după data deschiderii procedurii, conform art.108 alin.2 lit.a, în vederea întocmirii tabelului suplimentar de creanțe, la data de 21.01.2008.
b)termenul de verificare a acestor creanțe întocmirea, afișarea și comunicare a tabelului suplimentar de creanțe, la data de 4.02.2008.
c)termenul de depunere a contestațiilor la tribunal împotriva creanțelor înscrise în tabelul suplimentar la data de 15.02.2008.
d)termenul de definitivare a tabelului suplimentar de creanțe și de întocmire a tabelului definitiv consolidat la 4.03.2008.
S-a stabilit termen de verificare la data de 19.02.2008, în vederea prezentării de către lichidatorul judiciar a tabelului suplimentar, a procesului verbal de afișare a acestuia și a dovezilor privind notificarea deschiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că în cadrul procedurii insolvenței deschisă împotriva debitoarei - SRL prin încheierea nr.218/F/2006 debitoarea prin administrator social și-a declarat intenția de reorganizare a activității.
Planul de reorganizare a fost depus de administratorul special al societății debitoare G numit de către judecătorul delegat de pe lângă Tribunalul Alba prin încheierea nr.2725/27.06.2007 în urma revocării din funcția a administratorului social asociat unic.
S-a constatat că la dosar au fost depuse două planuri de reorganizare, unul propus de administratorul special G în temeiul art.18 alin.2 litera d din Legea nr.85/2006 și un altul propus de debitoare prin același administrator special.
Judecătorul sindic a reținut că din interpretarea prevederilor art.18 al Legii nr.85/2006 rezultă că cel puțin, la îndeplinirea actelor de procedură menționate în mod expres la alin.2, debitorul va fi reprezentat în cadrul procedurii până la momentul ridicării dreptului de administrare de către administratorul special care va trebui să reprezinte interesele societății și ale asociaților și să participe la procedură pe seama debitorului, reglementare interpretată de judecătorul sindic în sensul că din momentul desemnării administratorului special, mandatul administratorului special a încetat în favoarea celui special.
Față de această interpretare, judecătorul sindic apreciază că având în vedere că cele două planuri de reorganizare au același conținut, se consideră că atât planul de reorganizare depus de administratorul special, cât și de cel depus de debitoare prin administratorul special în condițiile în care acesta nu a prevăzut că l-a depus în numele altui subiect, caz în care s-ar fi analizat în ce măsură acesta are calitatea de persoană îndreptățită a depune un plan de reorganizare, constituie în fapt un singur plan propus de debitoare în conformitate cu prevederile art.94 alin.1 din Legea nr.85/2006, prin intermediul administratorului special.
Cu privire la condițiile de admisibilitate ale planului judecătorul sindic, având în vedere prevederile art.94 alin.4 din Legea nr.85/2006 constată că asociatul unic al societății debitoare a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prevăzut de art.213 cod procedură penală prin sentința penală nr.152/17.10.2002 a Judecătoriei Blaj rămasă definitivă prin decizia penală nr.435/17.10.2002 Tribunalului Alba, pedeapsă grațiată conform Legii nr-543/2002 constatându-se astfel că în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii la data de 25.07.2006, unicul asociat și în același timp administratorul social al debitoarei a fost condamnat pentru una din infracțiunile prevăzute de art.94 alin.4, teza finală, ceea ce face ca debitoarea să nu aibă posibilitatea de a propune un plan de reorganizare în cadrul procedurii.
S-a reținut că în considerarea interdicției debitorului de a depune un plan de reorganizare cât și a faptului că celelalte persoane îndreptățite nu ș-au manifestat intenția de a depune plan de reorganizare în temeiul art.98 alin.2 și 3 din Legea nr.85/2006 a fost respins plan propus de debitoare și în baza art.107 alin.1 litera b din Legea nr.85/2006 s-a dispus intrarea în faliment.
Judecătorul sindic mai reține că pronunțarea asupra admisibilității planului de reorganizare nu este împiedicată de faptul că nu au fost soluționate contestațiile la tabelul preliminar de creanțe, deoarece stabilirea masei pasive a debitorului și planul de reorganizare al acestuia constituie două acte de procedură distincte care în această etapă a procedurii nu se influențează reciproc.
Față de această sentință a formulat recurs și cerere de suspendare - SRL reprezentată legal prin G în calitate de administrator special și G, administrator special în nume propriu.
În motivarea cererii de suspendare arată că intrarea în faliment a debitoarei lezează în mod grav interesele patrimoniale ale societății, iar punerea în executare a hotărârii de faliment ar face imposibilă evitarea produceri unor prejudicii directe și indirecte cu atât mai mult cu cât lichidatoru a fost numită Casa de Insolvență Transilvania care în calitate de administrator judiciar în ultimele luni a acționat în mod constant împotriva intereselor societății debitoare, favorizând creditoarea - SRL Filiala
În motivele de recurs depuse la 3.01.2008 și în cele suplimentare din 25.01.2008 arată în esență că a formulat cerere de reorganizare a societății în considerarea faptului că la data introducerii cererii de declarare a procedurii insolvenței comerciale nu erau în vigoare dispozițiile art.94 alin.4 din Legea nr.85/2006 ci prevederile art.91 din Legea nr.64/1995 care nu conțineau interdicția ce stat la baza hotărârii judecătorului sindic, iar pe de altă parte administratorul special adică reprezentantul asociatului unic avea dreptul să propună un plan de reorganizare (art.91 alin.1 litera c din Legea nr.64/1995 aspecte care au stat la baza depunerii celor două planuri de reorganizare de către G, atât ca reprezentant al debitoarei cât și ca reprezentant al intereselor asociatului unic.
Sentința atacată este criticată și pentru faptul că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra planului de reorganizare propus de G în calitatea sa de reprezentant al intereselor asociatului unic care l-a data pronunțării hotărârii recurate era reabilitat, respectiv față de el erau încetate decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.
Mai arată că pronunțarea asupra planului de reorganizare nu putea fi făcută de judecător în lipsa unui tabel definitiv de creanțe deoarece termenele stabilite în baza dispozițiilor art.107 alin.3 coroborat cu art.108 alin.2 din Legea nr.85/2006 nu pot fi respectate.
Se mai arată că planurile de reorganizare nu au fost comunicate potrivit art.98 din Legea nr.85/2006, nu au fost citate persoanele menționate la alin.2 și nu s-a respectat termenul de 20 de zile prevăzut de acest articol, text care de altfel nu se poate aplica în situația din speță, care este una tranzitorie, începută sub Legea nr.64/1995.
Nu au fost respectate dispozițiile art.107 alin.2 litera b din Legea nr.85/2006 desemnându-se lichidatorul provizoriu și menționându-se numirea ca lichidator a Casei de Insolvență Transilvania.
Mai arată de asemenea că dispozițiile art.94 alin.4 din Legea nr.85/2006 sunt neconstituționale sub aspectul interdicțiilor stabilite pentru depunerea planului de reorganizare.
Sub același număr de doar a fost înregistrat la data de 19.06.2008 și recursul - SRL reprezentată legal prin G împotriva sentinței civile nr.126/F/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Prin această sentință judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albaa respins contestația formulată de debitoarea - SRL împotriva tabelului preliminar al creanțelor s-a dispus înscrierea creditoarei DGFP A cu suma de 535.489 lei cu titlu de creanță provizorie și s-a luat act de precizarea declarației de creanță de către creditoarea - SRL Filiala A sens în care s-a dispus reducerea creanței înscrisă în favoarea acesteia de la suma de 778.500,34 lei la suma de 270.847,59 lei.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că procedând la judecarea contestației împotriva creanței DGFP se constată că creanța în sumă de 535.489 lei pentru care s-a indicat ca temei procesul verbal nr.-/9.05.2003 este contestată la data de 4.06.2003, contestație a cărei soluționare este suspendată prin decizia nr.172/11.07.2003 emisă de DGFP în considerarea desfășurării unor cercetări penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba pentru infracțiunea de evaziune fiscală unde sunt în discuție sumele ce fac obiectul controlului fiscal.
Apreciază că suma de 535.489 lei face obiectul unei verificări de către organele penale ceea ce face ca legalitatea și temeinicia creanței să nu poată fi verificată în cadrul procedurii insolvenței și prin interpretarea extinsă a prevederilor art.23 alin.3 din Legea nr.85/2006, că solicitarea debitoarei în sensul înlăturării creanței din tabelul creditorilor este nefondată, dar se va menționa această creanță ca fiind înscrisă în mod provizoriu.
Cu privire la solicitările debitoarei din cuprinsul contestației în sensul reducerii creanței - SRL Filiala A de la suma de 8.988.403,37 lei la suma de 174.822 lei s-a reținut că așa cum a statuat instanța de recurs creanțele provenind din constituirea de parte civilă în cadrul proceselor penale trebuie înscrise provizoriu în tabelul creditorilor până la soluționarea definitivă a procesului penal.
Referitor la cuantumul creanței înscrisă în mod definitiv judecătorul sindic a reținut că chiar creditoarea și-a redus suma precizată inițial în urma respingerii cererii de despăgubiri prin decizia penală nr.5713/2006 pronunțată de ICCJ. Suma de 270.847,59 lei formată din creanțe chirografare rezultată din hotărâri definitive actualizate de creditoare conform calculelor depuse la instanța de recurs.
Prin recursul declarat împotriva acestei sentințe - SRL reprezentat legat prin Gas olicitat admiterea recursului, casarea hotărârii menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru care este necesară administrarea de probe noi, nefiind posibilă modificarea hotărârii atacate.
În amplele motive de recurs debitoarea arată în esență că în principal solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată că pentru creanța Direcției Generală Finanțelor Publice A a solicitat proba cu expertiza contabilă și a ridicat excepția nelegalității actelor fiscale invocate de creditoare, cereri care nu au fost soluționate.
Cu privire la creanța - SRL Filiala A se arată în esență că pentru fiecare creanță au fost formulate cereri de probațiune.
Pentru creanța solicitată la punctul 1 al declarației de creanță arată că a cerut proba cu rechizitoriu, sentința penală nr.287/2006 a Tribunalului Alba, plângerile formulate de creditoare și cererile de constituire de parte civilă în procesul penal, înscrisuri deținute de creditoare și proba cu martori pentru a dovedi lipsa titlului executoriu, desființarea actului invocat ca dovadă a creanței și calitatea necorespunzătoare a combustibilului achiziționat.
Pentru creanța solicitată de creditoarea la punctul 2 al declarației de creanță arată că a urmărit dovedirea inexistenței titlului prin depunerea deciziei penale a Înaltei Curții de Casației și Justiție nr.5713/4.10.2006 precum și a deciziei penale nr.338/A/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA prin care s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator.
Pentru creanța solicitată de creditoare la punctul 3 se susține că a formulat cerere de depunere a rechizitoriului pentru a dovedi că respectiva societate nu are nici o calitate procesuală, respectiv calitatea de persoană responsabilă civilmente precum și pentru depunerea încheierii din 21.05.2004 pronunțată în dosarul penal nr.1405/2004 a Tribunalului Mureș pentru a dovedi că sechestru asigurator instituit de organele de urmărire penale în dosarul penal nr.126/P/2006 al Parchetului de pe lângă ICCJ a fost desființată pentru motivul că nu este parte în proces.
Referitor la creanța solicitată de creditoare la punctul 4 arată că a solicitat admisibilitatea unor probe constând în sentința comercială nr.308/CA/2003 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.2118/2003 pentru a dovedi inexistența titlului executoriu respectiv a Ordonanței nr.37/CA/2003.
Arată că probele solicitate au fost administrate doar în parte rămânând neadministrate probele invocate în motivele de recurs la punctele 1.1.1 litera c și d și subpunctele 1.1.2. Mai arată de asemenea că pentru punctul 1 al declarației de creanță a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune în recuperarea creanței, aspect față de care judecătorul sindic nu s-a pronunțat.
În motivele de recurs, recurenta - SRL solicită în subsidiar admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației prin respingerea cererii de admitere a creanței asupra averii debitoarei formulată de creditoarea DGFP deoarece constatările sunt înscrise cu rea credință atât cele de la punctul 1 litera A și B din procesul verbal contestat nr.7/21.11.2002 cât și constatările și măsurile dispuse de organele de control la punctul II din procesul verbal contestat, pe care le consideră abuzive.
În motivele de recurs referitor la creanța DGFP reiterează motive care au stat la baza contestării acestei creanțe stabilite în urma constatărilor și măsurilor dispuse de organele de control prin procesul verbal nr.7/21.11.2002 pe care le consideră ca fiind luată cu rea credință sau chiar abuziv.
În esență, arată că societatea recurentă are plătite sume în plus către creditoare impunându-se sub acest aspect compensarea lor cu cele datorate de stat, cu plata eventualelor diferențe.
Mai susține de asemenea că din analiza actelor de control și a anexelor sale rezultă foarte clar faptul că nici una din societățile care au furnizat marfă, nu s-a dovedit a fi inexistentă deci nu se putea proceda la dispunerea trecerii TVA-ului la TVA neeligibil, neexistând nici un indiciu ca facturile la care fac referire organele de control sunt false.
În ce privește creanța - SRL Filiala A solicită înscrierea sumei de 1.748.226.731. Se arată că suma de 507.652,25 lei RON nu mai există, deoarece decizia penală nr.338/A/2005 a Curții de APEL ALBA IULIAa fost desființată suma de 8.500.000 lei RON solicitată de creditoare la pct.3 a declarației de creanță nu are nici o legătură cu debitoarea iar suma de 270.847,59 lei RON solicitată de creditoare la punctul 4 al declarației de creanță nu poate fi acceptată decât parțial adică pentru suma de 1.748.226.731 lei care rezultă din sentința civilă nr.188/CA/2004 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr.3393/2003.
Recurenta - SRL mai arată că nefiind indicat cuantumul sumei solicitate cu titlu de actualizare și a dobânzii nu pot fi luate în considerare, după cum nu pot fi luate în considerare sumele rezultând din constituire de parte civilă în dosarele în care - SRL nu are calitate procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și în temeiul art.304 indice 1 din codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat de - SRL împotriva sentinței comerciale nr.331/13.12.2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba, este întemeiat.
Prin sentința atacată, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albaa deschis procedura falimentului debitoarei - SRL în temeiul art.107 alin.1 litera b din Legea nr.85/2006 respingând planul de reorganizare propus de debitoare - SRL.
Curtea de apel constată că judecătorul sindic a dispus astfel fără însă a se pronunța asupra situației de fapt prin includerea acesteia în textul art.107 litera A punctul C din Legea nr.85/2006, care reglementează situația când un alt subiect de drept îndreptățit a propus un plan de reorganizare.
Așa cum rezultă din actele de la dosar și cum de altfel constată și judecătorul sindic în considerentele sentinței atacate la dosar au fost depuse două planuri de reorganizare unul la fila 179 din dosarul nr- volum IV, propus de administratorul special G, în conformitate cu prevederile art.18 alin.2 litera d din Legea nr.85/2006 și următorul la fila 195 din același dosar, propus de debitoare prin administratorul social, conform art.94 pct.1 litera a din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic s-a pronunțat asupra planului propus de debitoare - SRL respectiv asupra celui de al doilea plan, în dispozitiv nefăcându-se nici o referire cu privire la planul propus de administratorul special pentru reorganizarea debitoarei.
Raționamentul judecătorului sindic potrivit căruia pentru ca cele două planuri sunt identice ca și conținut vor fi considerate unul singur, nu poate fi considerat corect cu atât mai mult cu cât cele două planuri sunt depuse de două subiecte de drept diferite, primul de administratorul special al debitoarei în exercitarea atribuției de a propune un plan de reorganizare conform art.18 din secțiunea a 4-a din Legea 85/2006 cu privire la administratorul special iar al doilea, de debitoare, întemeiat pe un alt temei de drept, din Legea nr.85/2006, art.94 pct.1 litera
Astfel, pe lângă debitoare, prin administratorul social, în speță căruia nui-a fost ridicat dreptul de administrare și administratorul special este una dintre persoanele îndreptățite să propună un plan de reorganizare ceea ce impunea judecătorului sindic să se pronunțe și asupra planului propus de acesta, împrejurarea că cele două planuri sunt identice ca și conținut, neavând nici o relevanță.
Față de aceasta, constatând că în temeiul art.11 alin.1 litera j) din Legea nr.85/2006, admiterea și confirmarea planului de reorganizare este atribuția exclusivă a judecătorului sindic, Curtea în baza art.312 alin.3, raportat la art.304 pct.9 va admite recursul debitoarei - SRL reprezentat de G în calitate de administrator special și a administratorului special G, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Alba.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul sindic se va pronunța motivat asupra planului de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei - SRL în calitatea sa conferită de art.18 punctul (2) litera d).
În rejudecare, judecătorul sindic va aprecia asupra planului de reorganizare și în considerarea faptului că la data introducerii cererii de reorganizare a debitoarei - SRL înregistrată la ribunalul Alba la data de 07.06.2006 (dosar nr. vechi 3952/2006 - vol.I, nr.nou - ) era în vigoare Legea nr.64/1995 republicată care în conținutul art.91 din secțiunea a 5-a "Planul", art.91 aliniatul 4 nu cuprindea interdicția de a propune un plan de reorganizare debitorului ai cărui administratori au fost condamnați pentru unele infracțiuni în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii, apreciere ce se va circumscrie și principiului predictibilității normei de procedură, condiție a asigurării dreptului părții la un proces echitabil.
Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii recurate nr 331/2007 aceasta va fi respinsă ca fiind lipsită de obiect.
În ce privește recursul împotriva sentinței civile nr.126/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba prin care a fost respinsă contestația formulată de debitoarea - SRL și în consecință s-a dispus înscrierea creditoarei DGFP A cu suma de 535.489 lei cu titlu de creanță admisă provizoriu și s-a luat act de precizarea creanței creditoare - SRL Filiala A reducându-se creanța de la suma de 778.500,34 lei la suma de 270.847,59 lei curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat.
Se constată că asupra contestațiilor debitoarei judecătorul sindic s-a mai pronunțat prin sentința nr.112/F/2007 în dosar nr-, sentință casată și trimisă spre rejudecare judecătorului sindic, de Curtea de APEL ALBA IULIA prin decizia nr.595/2007.
Sentința atacată în cauza de față nr.126/F/2008 este sentința pronunțată de judecătorul sindic în urma casării și trimiterii spre rejudecare menționate și a aplicării îndrumărilor date de instanța de recurs în temeiul art.315 cod procedură civilă.
Astfel, referitor la declarația de creanță DGFP a județului A în mod corect a reținut judecătorul sindic că suma de 535.489 lei rezultă din precizarea declarației de creanță din datele de 13.12.2008 și 31.03.2008 creanța nu poate fi înscrisă decât provizoriu până la verificarea legalității și temeiniciei acesteia de către organele penale în dosar nr.22/P/2005 în care se cercetează fapta de evaziune fiscală față de constatările din procesul verbal nr.-/09.05.2003 al Direcției Controlului Fiscal din cadrul DGFP
Motivele de recurs nu pot fi primite, contestația debitoarei neputând fi judecata în cadrul procedurii de insolvență, existând în cauză o cercetare penală în curs.
Cu privire la creanța - SRL Filiala A, s-au administrat probe în cauză s-au depus titluri executorii cum de altfel recunoaște și recurenta imputând judecătorului sindic doar neadministrarea probelor de la punctele 1.1.1 litera c și d din motivele de recurs și respectiv 1.1.2. respectiv neconstatarea împlinirii termenului de prescripției a acțiunii în recuperarea creanței precum și inexistența prejudiciului către creditoare în sensul că creditoarea nu avea în proprietate în anul 1999-2000 nici un bun care să fie afectat ca urmare a calității necorespunzătoare a combustibilului achiziționat de la debitoare, precum și proba cu martori.
Curtea constată că creanța creditoarei - SRL Filiala A înscrisă în tabelul preliminar al creditorilor în valoare de 8.988.403, 37 lei este înscrisă provizoriu în mod temeinic și legal.
În măsura în care această creanță rezultă din constituirea de parte civilă din dosarele penale aflat în curs de judecată, înscrierea provizorie este pe deplin justificată, administrarea de probe neputându-se face în fața judecătorului sindic câtă vreme dosarele penale sunt în curs de soluționare iar latura civilă va fi soluționată în cadrul acestora.
În ce privește creanța înscrisă în mod definitiv a - SRL Filiala A aceasta rezultă din titlul executoriu, respectiv din sentința nr.188/CA/2008 a Tribunalului Alba prin care este stabilită în sarcina debitoarei suma de 175.022,67 lei și din ordonanța nr.585/CA/2002 a Tribunalului Alba prin care debitoarea a fost obligată la plata sumei de 32.118,63 lei, diferența până la suma de 270.847,59 lei rezultând din actualizarea sumelor, calcul depus cu tabel la dosar în dosar nr- al Curții de APEL ALBA IULIA în care s-a pronunțat decizia nr.595/28.11.2007.
Față de cele de mai sus, se constată că hotărârea judecătorului sindic este legală și temeinică, criticile recurentului cu privire la sentința nr.126/F/2008 neputând fi primite, urmând ca în temeiul art.312 cod procedură civilă să fie respins recursul debitoarei - SRL reprezentată prin administrator special
Pentru aceste motive.
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de debitoarea - SRL, sat împotriva sentinței comerciale nr.331/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge recursul formulat de debitoarea - SRL com. sat împotriva sentinței nr.126/F/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței comerciale nr.331/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.04.2009.
Președinte, - -- concediu medical Semnează, Președintele Curții de APEL ALBA IULIA | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. PG.
Dact.SM.ex.2/2.06.2009.
Jud.fond:
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Marius Irimie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 230/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 434/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
