Practica judiciara insolventa. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 369

Ședința publică din data de 4 martie 2009

PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina

JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea AVAS cu sediul în B, sector 1,--11, Cod poștal - împotriva sentinței nr.1055 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA PRIN LICHIDATOR CONT cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, intimații pârâți domiciliat în B, str. -,. 19 D,. 2,. 8, Cod poștal -, Județ B, domiciliată în B,-, Cod poștal -, Județ B, domiciliat în V,-, Județ V și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU cu sediul în B, str. -,. 2. Cod poștal -, Județ

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât, lipsind recurenta creditoare AVAS B, intimata debitoare SC SA prin lichidator CONT cu sediul în B,-, jud B, intimații pârâți, și intimatul ORC

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar întâmpinări prin intermediul serviciului registratură din partea intimaților pârâți, și din partea intimatei debitoare SC SA, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul pârât invocă excepția tardivității declarării recursului, solicitând admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.

Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința nr.1055/16 decembrie 2008 Tribunalul Buzăua respins contestațiile formulate de creditoarea AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva Rapoartelor asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și a planurilor de distribuire,cu nr.38 din 14 ianuarie 2008 și nr.39 din 15 februarie 2008, precum și obiecțiunile formulate de aceeași creditoare împotriva Raportului final și a bilanțului general,întocmite de lichidatorul judiciar.

Prin aceeași sentință s-a aprobat Raportul final și bilanțul general de închidere a procedurii, iar în temeiul art.132 alin.(2) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SOCIETATEA COMERCIALĂ SA, radierea acesteia din registrul comerțului, s-a descărcat de orice îndatoriri și responsabilități lichidatorul judiciar CONT și s-a respins cererea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, de atragere a răspunderii administratorilor, și, dispunându-se asupra măsurilor de publicitate a sentinței prevăzute de lege.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Buzăua reținut în legătură cu contestația ADS la rapoartele nr. 38 și 39 întocmite de lichidator că pentru ambele rapoarte creditoarea ADS a invocat faptul că lichidatorul nu a prezentat o justificare clară a încasărilor rezultate în urma valorificării activelor aparținând patrimoniului debitoarei și totodată a omis să consemneze o sumă importantă,care nu a fost justificată față de creditori, iar cheltuielile de procedură sunt semnificativ inferioare sumelor reținute de către lichidator cu titlu de cheltuieli ulterioare.

În contestația îndreptată împotriva celui de-al doilea raport, Agenția Domeniilor Statului a invocat faptul că există neconcordanță între activele vândute și cele rămase nevalorificate, motiv pentru care a solicitat ca lichidatorul să întocmească și să depună la dosarul cauzei un raport amănunțit,din care să reiasă toate înstrăinările de active ca și cheltuielile și încasările efectuate de lichidator în cursul procedurii.

Examinând conținutul raportului prezentat de lichidator la termenul din 14 ianuarie 2008, judecătorul sindic a constatat că, într-adevăr, au fost reținute sume obținute din valorificarea activelor cu titlu de cheltuieli viitoare, în scopul finalizării operațiunii de predare a substanțelor fito-sanitare depreciate,pentru a fi distruse,unei societăți de profil, costul total al operațiunii fiind de 35 961,76 lei, astfel că s-a justificat întocmirea și afișarea unui plan de distribuire abia la data de 14 martie 2008, apreciind ca nefiind întemeiată contestația formulată de creditoarea Agenția Domeniilor Statului, împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe,cu nr.38, depus la dosar la data de 14 ianuarie 2008, motiv pentru care a fost respinsă.

Dar, examinând conținutul raportului prezentat de lichidator la data de 15 februarie 2008, ca de altfel,și conținutul celorlalte rapoarte asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, judecătorul sindic a constatat că lichidatorul a justificat în conținutul fiecărui raport, sumele încasate din valorificarea activelor debitoarei, cheltuielile efectuate, ca și sumele distribuite creditorilor și această contestație fiind respinsă ca nefondată.

S-a mai stabilit că terminarea lichidării bunurilor din averea debitoarei SC SA a fost consemnată de lichidator în Raportul final,întocmit și depus la termenul din 11 aprilie 2008, în cuprinsul căruia sunt evidențiate toate sumele încasate din vânzarea activelor debitoarei, toate cheltuielile efectuate și totalul sumelor distribuite creditorilor, acest raport fiind însoțit de situația financiară finală de închidere a falimentului,conform art.129 alin.(1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

Dar și împotriva Raportului final și a situației financiare finale Agenția Domeniilor Statului a formulat obiecțiuni, susținând că, pe de o parte, împotriva planurilor de distribuire depuse de lichidator a formulat contestații care nu au fost soluționate, astfel că nu se poate pune în discuție aprobarea raportului final și pe de altă parte,că în cadrul raportului final lichidatorul nu a prezentat detaliat situația vânzărilor și a încasărilor, ci doar le-a grupat pentru a demonstra veniturile obținute, dar nu explică neconcordanțele dintre planurile de distribuire, invocate de creditoare.

Judecătorul sindic a constatat că în cuprinsul raportului final sunt evidențiate toate sumele încasate din vânzarea activelor debitoarei SC SA, totalul cheltuielilor efectuate și totalul sumelor distribuite creditorilor, că înscrisurile prezentate judecătorului sindic au fost aprobate în Adunarea generală a Creditorilor din 29 aprilie 2008,creditorii prezenți fiind de acord cu închiderea procedurii falimentului,societatea debitoare nemaiavând alte bunuri sau active de valorificat.

S-a mai arătat că insuficiența sumelor încasate din valorificarea bunurilor debitoarei în vederea acoperirii tuturor creanțelor, nu îl îndreptățește pe lichidator să efectueze noi demersuri de executare silită și de continuare a procedurii, pentru aceste considerente respingându-se și obiecțiunile formulate de creditoarea Agenția Domeniilor Statului împotriva Raportului final și a situației financiare finale întocmite de lichidator.

Cu privire la cererea de atragere ai foștilor administratori ai debitoarei formulată de DGFP D la 12.06.2008, pe motiv că aceștia au continuat o activitate care a condus în mod vădit societatea la încetarea de plăți și nici nu au ținut o contabilitate conform legii, nefiind identificate documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate judecătorul sindic a constatat că este neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de intimați pârâți, pentru lipsa calității procesuale active a creditoarei DGFP B, întrucât deschiderea procedurii insolvenței debitoare s-a făcut la data de 28.06.2006, anterior intrării în vigoare a Legii insolvenței nr. 85/2006, când creditorii aveau vocația de a formula o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organele de conducere ale debitoarei.

Pe fondul cererii s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 (1) lit. c din Legea insolvenței pentru atragerea răspunderii pârâților, și, deoarece din probele administrate nu a rezultat că aceștia, prin acțiunea sau omisiunile lor au determinat continuarea activității SC Sa și mărirea pasivului acesteia în interes personal.

S-a constatat că nu există nici elementele faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, din Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar depus la filele 110-115 volum IV dosar, rezultă că activitatea societății debitoare a putut fi analizată, nefiind probată nici legătura de cauzalitate dintre fapta reglementată de textul de lege menționat anterior și starea de insolvență a debitoarei, condiție esențială a răspunderii patrimoniale a pârâților, care nu se prezumă, ci trebuie probată.

Judecătorul sindic a concluzionat că din probele administrate a rezultat că intimații pârâți nu se fac vinovați de starea de încetare de plăți a debitoarei, care s-a datorat unor cauza obiective, neimputabile conducerii societății, menționate în raportul depus de lichidatorul judiciar la data de 27.09.2006 (filele 149-152 vol.I dosar): calamitățile naturale dovedite cu acte legal întocmite, urmare a secetei prelungite, pierderile înregistrate de debitoare fiind în anul 2000 de 754.239 RON, 1.224.633 RON în 2001, 283.800 RON în 2002, care au cauza imposibilitatea achitării datoriilor, diminuarea suprafețelor de teren arabile administrate de debitoare, care a determinat o scădere a veniturilor, la data de 5 noiembrie 2003 întreg terenul fiind predat creditoarei ADS B, precum și măsurile de executare silită dispuse de organele fiscale care au vândut la licitație tractoare, mașini agricole, animale, spații de producție și chiar sediul societății, în lipsa patrimoniului debitoarea nemaiputându-și desfășurându-și activitatea.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea AVAS B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a disp. art. 138 - 142 din legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

Se arată că prin sentința recurată a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, însă această sentință nu a devenit irevocabilă, fiind doar definitivă și dată cu cale de atac, astfel că potrivit art. 142 al. 2 din Legea insolventei, judecătorul sindic trebuia să desemneze un executor judecătoresc, să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor și să procedeze la distribuirea către aceștia a sumelor rezultate din executarea silită a fostului administrator al debitoarei.

Recurenta a învederat că nu s-au putut verifica documentele justificative care a stat la baza înregistrărilor în contabilitate cu prilejul inspecției fiscale, situație care conduce la concluzia că evidența contabilă nu a fost corespunzător ținută, potrivit obligației ce revenea administratorilor în temeiul art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep. răspunderea pentru această situație fiind reglementată și de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Precizează că debitoarea se află în încetare de plăți încă din anul 2005 - 2006 înregistrând restanțe la bugetul general consolidat al statului de peste 48 miliarde în luna iunie 2006, iar prin Raportul final întocmit de lichidator, acesta nu a făcut o analiză detaliată a împrejurărilor care conturau răspunderea patrimonială a celor care se fac vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență, continuarea unei activități care conducea în mod vădit la încetarea de plăți având ca efect acumularea de obligații fiscale de peste 4.876.311 lei, iar pârâții care au administrat societatea în perioada 2000-2002, ar fi trebuit să răspundă pentru pasivul acesteia rămas neacoperit.

Raportul de cauzalitate dintre fapta administratorilor și prejudiciul suferit de AVAS este evident, rezultând din faptul că deși societatea se afla in încetare de plăti, administratorul a continuat activitatea, cea ce a condus la creșterea datoriilor existente și la apariția altora noi, respectiv la nerecuperarea creanțelor pe care AVAS și alți creditori le aveau față de debitor.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori pentru pasivul debitoarei rămas neacoperit.

Intimații pârâți, și, precum și intimata debitoare SC SA, în temeiul art. 115.pr. civ. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de judecată din 4.03.2009, intimatul pârât invocă excepția tardivității declarării recursului.

Față de această excepție și în temeiul art. 137.pr. civ. Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 și 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, Curtea de apel va fi instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic în temeiul art. 11, iar termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

În cauza de față, sentința nr. 1055/16.12.2008 a Tribunalului Buzăua fost comunicată creditoarei AVAS B la data de 09.01.2009, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul - verbal de predare ( fila 310, dosar fond vol. IV).

Conform art. 101 Cod procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.

În aceste condiții prima zi a termenului de declarare a recursului este 10.01.2009, iar ultima este 20.01.2009, zi lucrătoare.

Din actele dosarului se constată că recursul a fost declarat la data de 05.02.2009, așa cum rezulta din ștampila aplicată pe plicul de expediere aflat la fila 10 dosar recurs, deci peste termenul legal de 10 zile, prev.de art. 8 pct. 2 din Legea 85/2006.

Pentru aceste considerente în temeiul art. 137 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția tardivității formulării recursului și va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimatul pârât.

Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS cu sediul în B, sector 1,--11, Cod poștal - împotriva sentinței nr.1055 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA PRIN LICHIDATOR CONT cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, intimații pârâți domiciliat în B, str. -,. 19 D,. 2,. 8, Cod poștal -, Județ B, domiciliată în B,-, Cod poștal -, Județ B, domiciliat în V,-, Județ V și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU cu sediul în B, str. -,. 2. Cod poștal -, Județ B, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

- - - - - -

GREFIER,

Red. DF/DD

3ex./5.03.2009

f- Tribunalul Buzău

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Președinte:Preda Popescu Florentina
Judecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Ploiesti