Practica judiciara insolventa. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
Im ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 286
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții, domiciliat în B, Calea nr. 159 sector 1 și,domiciliată în B,- - 109 2. 44 sector 3, împotriva sentinței nr. 939 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu creditoriiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RÂMNICU S,cu sediul în Râmnicu S- județul; DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în B- județul B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în B, -. 1 B județul B, debitoareaSC SRL,cu sediul în Râmnicu S- județul B, lichidatorul judiciar, domiciliat în B, str. -. 1 . 18 județul B și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău,cu sediul în B, str. -. 10 județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții pârâți și, reprezentați de avocat din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsind inimata-debitoare SC SRL, intimații-creditori Râmnicu S, B, B, lichidatorul judiciar G și intimatul de pe lângă Tribunalul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură lichidatorul judiciar Gad epus note cu privire la cauza de față prin intermediul cărora solicită și judecarea cauzei în lipsă, după care,
Apărătorul recurenților, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cererii, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenți critică sentința instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, având în vedere că fapta prevăzută de art. 138 lit.a și din Legea 85/2006 nu poate fi reținută în sarcina administratorilor societății pentru că nu există, cu atât mai puțin se poate susține o legătură de cauzalitate între acea presupusă faptă și starea de insolvență a societății.
Susține de asemenea că datorită caracterului excepțional al răspunderii patrimoniale a administratorului și redactarea textului de lege, este evident că simpla indicare a art. 138 din Legea 85/2006 fără a prezenta și a dovedi existența celor patru condiții esențiale ale răspunderii, nu poate constitui un motiv suficient pentru atragerea răspunderii administratorului societății debitoare.
Având în vedere argumentele prezentate pe scurt solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de atragere a răspunderii administratorilor recurenți. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2008, creditoarea Rîmnicu Sas olicitat antrenarea răspunderii administratorilor și pentru suma de - lei având în vedere că nu au ținut contabilitatea societății în conformitate cu dispozițiile legii, că numitul este asociat și la SC SRL care se află în procedură de lichidare, dar și la SC SRL, toate cele trei societăți fiind controlate de aceiași acționari și administratori, având același obiect de activitate și existând raporturi comerciale contractuale între acestea în calitate de clienți-furnizori.
S-a mai arătat de creditoarea Rîmnicu S că foștii administratori ai debitoarei au folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul unei alte persoane, întrucât așa cum a arătat lichidatorul judiciar în Raportul privind evoluția economică - financiară a societății debitoare, aceasta avea creanțe nerecuperate în cuantum de 312.803,62 lei din care s-a recuperat numai suma de 222.800 lei.
Prin raportul depus la data de 18.09.2008, lichidatorul judiciar a arătat că nu se opune cererii formulate de creditoarea Rîmnicu S, întrucât s-au constatat inadvertențe între sumele înscrise în bilanțurile contabile din anii 2002 și 2003, evidențiate în actele de control ale organului fiscal, respectiv debitorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea(art.138-(1) lit. d din Legea 85/2006) și nu a fost finalizată recuperarea sumei de 90003,62 lei - sold al contului 411(clienți neîncasați), faptă aflată sub incidența art. 138-(1) lit. a din legea 85/2006, respectiv au fost folosite bunurile persoanei juridice în folosul unei alte persoane.
Prin sentința 939 din 20.11.2008 Tribunalul Buzău a admis cererea de atragere a răspunderii personale a administratorilor, pe care i-a obligat în solidar să suporte pasivul de 1.412.346 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de inspecție fiscală întocmit la data de 8.11.2006 de către inspectorii DGFP B - Activitatea de Control Fiscal, s-au constatat încălcări de la normele financiar fiscale. Existența unor inadvertențe între sumele înscrise în bilanțurile contabile și contul de profit și pierderi este de natură să conducă la concluzia că documentele contabile nu au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale.
Pentru nedepunerea bilanțului și a situațiilor financiare anuale pentru exercițiul financiar al anului 2004, conform art. 185 alin. 1 din Legea 31/1990, republicată privind societățile comerciale în referire la art. 28,34 și 35 din Legea contabilității nr. 82/1991, Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 1156 din 29 iunie 2006 dispus dizolvarea societății SC SRL.
Societatea debitoare, prin administratorii ei, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
Din raportul de inspecție fiscală încheiat de către inspectorii din cadrul DGFP B - Activitatea de control fiscal reiese că începând cu data de 01.08.2004, societatea și-a transferat salariații pe SC SRL Rîmnicu S, conform hotărârii adunării generale a asociaților, aspect din care rezultă că administratorii cu bună știință au luat această măsură, nefăcând altceva decât să transfere salariații pe o altă societate a cărui administrator este.
Împotriva sentinței au declarat recurs administratorii societății criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, fiind pronunțată si motivata cu aplicarea greșita a legii.
Recurenții au susținut ca nepriceperea manageriala, invocata de lichidatorul judiciar si care s-a materializat in aceea ca recurentii nu au sesizat tendința de scădere a pieței articolelor de îmbrăcăminte, nu reprezintă o cauza care sa fie prevăzuta in lege pentru antrenarea răspunderii, dupa cum nici transferul salariaților intr-o unitate care era activa nu reprezintă o cauza de antrenare a răspunderii administratorilor.
Recurenții au precizat ca însuși lichidatorul judiciar a constatat ca administratorii au recuperat suma de doua miliarde ROL, nereușind sa recupereze doar 900 milioane ROL din creanțele falitei din cauza faptului ca s-a dispus dizolvarea societații prin hotărâre judecătoreasca si nu s-au mai putut efectua decât operațiunile specifice dizolvării.
Un alt motiv de recurs privește faptul ca din actele dosarului nu rezulta nici un fapt ca recurentii si-ar fi însușit vreo suma de bani in interes personal ori ar fi ascuns active ale societatii.
Existenta unor greșeli de evidenta contabila constatate de organul fiscal nu este prin ea însăși de natura a provoca insolventa, nedovedindu-se existenta vreunei legături de cauzalitate directa si nemijlocita intre faptele reținute si starea de insolventa a debitoarei falie.
In plus, susțin recurenții, nu exista nici o arătare concreta in care sa se demonstreze in ce a constat fapta ilicita, ce rezultat imediat a produs fapta si de ce acest rezultat a creat starea de insolventa, ce legătura exista intre fapta si rezultat.
Se solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței si pe fond respingerea cererii pentru antrenarea răspunderii administratorilor.
Recurenții si au formulat recurs si separat, arătând, fiecare dintre ei, ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor înscrisuri care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv asupra faptului ca in perioada la care se face referire ca nu s-au depus actele contabile mandatul de administrator al recurentei încetase de un an.
In ce privește susținerea ca administratorii au ținut o contabilitate fictiva recurentii au precizat ca fapta prevăzuta de art.138 lit.d din Legea85/2006 nu exista din moment ce documentele contabile exista si au fost puse la dispozitia lichidatorului judiciar, iar pentru greșelile din contabilitate s-au dispus masuri fiscale.
Se mai susține ca instanța nu prezentat, in cuprinsul hotărârii recurate, nici un element concret care sa stabilească vreo legătura de cauzalitate intre presupusa fapta si starea de insolventa.
Recurenții invoca si, ceea ce a reținut instanța, ca lichidatorul judiciar a precizat la termenul din 13.03.2008 ca nu exista premisele angajării răspunderii membrilor organelor de conducere.
Solicita admiterea recursurilor, modificarea sentinței pronunțate si respingerea cererii de antrenare a raspunderii administratorilor.
Lichidatorul judiciar a formulat concluzii prin care a solicitat antrenarea răspunderii celor doi administratori pentru suma de 90.000 RON.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului Râmnicu Saf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate si menținerea sentinței pronunțate.
Examinând sentința recurata prin prisma criticilor formulate si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea retine următoarele:
Având in vedere ca cele doua recursuri privesc critici asemănătoare se vor analiza împreuna.
Motivul de recurs privind ignorarea de către instanța de fond a unor înscrisuri depuse la dosarul cauzei urmează a fi respins ca nefondat.
Din întâmpinarea depusa de intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului Ramnicu S rezulta ca suma reprezentând creanța s-a acumulat in perioada in care recurenta a fost asociata si administrator al debitoarei falite impreuna cu recurentul, la data de 29.01.2004 incheindu-se proces verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile, iar plecarea recurentei din firma a avut loc la data de 21.06.2004.
Motivul de recurs referitor la neținerea contabilității in conformitate cu prevederile legale urmează a fi admis.
Din actele depuse la dosarul cauzei de către aceeași intimata, respectiv Rm.S, reiese ca activitatea de croitorie, care constituia obiectul de activitate al debitoarei falite a încetat la data de 20.01.2004, iar bilanțul contabil a fost depus la organele fiscale pentru anul 2003, nu si pentru 2004.
Nedepunerea bilanțului contabil si a situațiilor financiare pentru cele 20 zile din anul 2004 nu poate constitui un motiv pentru care sa se considere ca nu s-a ținut contabilitatea in conformitate cu legea si nici o cauza de antrenare a răspunderii materiale in temeiul Legii 85/2006.
Pentru antrenarea acestei răspunderi in temeiul art.138 lit.d din Legea 85/2006 trebuie dovedit ca a fost ținuta o contabilitate fictiva, ca au dispărut documente contabile sau nu a fost ținuta in conformitate cu legea.
Lipsa unor documente contabile poate duce la antrenarea răspunderii persoanei vinovate in măsura in care ar cauzat starea de insolventa a debitoarei, ori in cauza nu s-a făcut dovada acestei legături de cauzalitate intre nedepunerea bilantului pentru cele 20 zile si erorile din contabilitate constatate de organul fiscal si starea de insolventa.
Documentele contabile au fost predate lichidatorului judiciar, care a avut posibilitatea sa le analizeze, iar pentru inadvertentele stabilite de organele fiscale au fost luate masuri fiscale, in conformitate cu Legea 82/1991, republicata si Codul d e procedura fiscala.
De asemenea, nu s-a făcut vreo dovada de către lichidatorul judiciar a folosirii in interes personal a bunurilor societații sau existenta unui interes personal a administratorilor.
Se va admite ca fiind fondat si motivul referitor la managementul defectuos, considerandu-se ca administratorii nu au anticipat scăderea pieței articolelor de îmbrăcăminte.
articolelor de îmbrăcăminte poate suporta modificari de la un sezon la altul, fara ca vreo persoana interesata sa poata controla acest fenomen, care depinde in mare măsura de situația economico-financiara a statelor participante in relatiile contractuale.
Prin urmare nu se poate antrena răspunderea administratorilor pentru acest motiv cu atat mai mult cu cat nu este prevăzut nici printre cazurile prevăzute de legea speciala.
Se va retine ca nu este suficienta simpla afirmație cu privire la săvârșirea faptelor ilicite pentru a se antrena răspunderea materiala, reclamantul trebuie sa faca si dovada celor afirmate, in condițiile art.1169 civ.
Din susținerile recurentilor reiese ca ei, in calitate de administratori ai societatii s-au preocupat pentru încasarea creanțelor debitoarei falite, rămânând de incasat numai 90.000 ROL, fapt confirmat si de lichidatorul judiciar care, prin concluziile scrise depuse in prezenta cauza, a solicitat antrenarea răspunderii materiale a recurentilor- administratori numai pentru suma respectiva si nu pentru 1.412.346 RON cat a dispus instanța de fond.
Pentru considerentele mai sus expuse, in temeiul art.312 coroborat cu art.304 pct 9 pr.civ recursurile se vor admite, se va modifica in parte sentința si pe fond se va respinge cererea de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor societații debitoare.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței pronunțate de instanța de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții, domiciliat în B, Calea nr. 159 sector 1 și, domiciliată în B,- - 109 2. 44 sector 3, împotriva sentinței nr. 939 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu creditoriiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RÂMNICU S,cu sediul în Râmnicu S- județul; DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în B- județul B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în B, -. 1 B județul B, debitoareaSC SRL,cu sediul în Râmnicu S- județul B, lichidatorul judiciar, domiciliat în B, str. -. 1 . 18 județul B și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B, str. -. 10 județul
Modifică în parte sentința nr. 939 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și respinge cererea de atragere a răspunderii administratorilor societății debitoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /3 ex. 18.03.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1527/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 369/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
