Practica judiciara insolventa. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
R MÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 402/ DOSAR nr-
Ședința publică din 18 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditorii., - Sucursala T, FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR - lichidator judiciar al BĂNCII ROMÂNE DE SCONT, P, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și de intervenienta debitoare O împotriva sentinței civile nr.1650 din 12 noiembrie 2004, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Gabriela Comșa l-sindic în dosarul nr.2821/2004 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ, precum și asupra recursurilor declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și B împotriva încheierii de ședință din 8 decembrie 2004, pronunțate de judecătorul-sindic în același dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 4 septembrie 2008, potrivit încheierii ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța - în vederea deliberării - a amânat pronunțarea pentru 11 și respectiv 18 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1650/12.11.2004 Tribunalul Bacăua dispus următoarele cu privire la recurenți:
- a respins excepția netimbrării declarațiilor de creanță ale creditoarei. ca rămasă fără obiect;
- a respins excepția insuficientei timbrări a cererii de intervenție a debitoarei, formulată de Rafinăria prin lichidator judiciar, ca nefondată;
- a admis excepția tardivității declarațiilor de creanță pentru creditorii. și, și a dispus neînscrierea acestor creditori în tabelul creditorilor O;
- a admis excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei - Sucursala T și a dispus neînscrierea acesteia în tabelul creditorilor;
- a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la creanța creditoarei Banca Română de Scont, prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, ca nefondată;
- a respins, ca neîntemeiate, contestațiile formulate de administratorul judiciar al O la declarațiile de creanță ale creditorilor. O, M, B - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Banca Română de Scont B prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, - Sucursala T, P, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, B, și -;
- a respins în fond, ca neîntemeiate, cererile de intervenție în interes propriu formulate de cu privire la declarația de creanță ale creditoarei Banca Română de Scont, prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar;
- a admis, în parte și în fond, cererea de intervenție în interes propriu formulată de debitoarea cu privire la declarația de creanță a creditoarei Rafinăria și, în consecință, a constatat că s-a aprobat plata, prin compensare, a sumei de 470.687.075.853 lei, și a dispus înscrierea definitivă în tabelul creditorilor a acestei creditoare cu suma de 873.539.026.548 lei, din care urmează a fi compensată suma de 470.687.075.853 lei;
- a respins, ca nefondate, contestațiile formulate de creditoarele Banca Română de Scont B, prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar și, și a dispus neînscrierea acestor creditoare în tabelul creditorilor;
- a respins obiecțiunile administratorului judiciar cu privire la creanța creditoarei Rafinăria, ca nefondate;
- a admis în parte contestațiile creditorilor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, și -;
- a dispus înscrierea provizorie în tabelul creditorilor a următorilor creditori, cu următoarele creanțe: cu 2.130.679.617 lei; - cu 1.515.759.157 lei;, cu 2.076.620.676 lei; cu 175.813.235.611 lei preț, 5.191.020.982 lei majorări și 691.586.808 lei penalități; cu 2.320.236.947.475 lei.
Prin încheierea din 8.12.2004 aceeași instanță a confirmat planul de reorganizare propus de debitoare și a dispus continuarea activității acesteia în baza planului.
Împotriva hotărârilor au declarat recurs creditorii - sucursala T, -, O,. B, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar pentru Banca Română de Scont, P, B și cerere de aderare
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs, excepțiile invocate și actele dosarului, în baza art.3041Cod procedură civilă se constată următoarele:
1. Recursul creditoarei - sucursala Taf ost legal timbrat, potrivit chitanței nr.-/2005 aflate la fila 411 dosar nr.441/2005 al Curții de Apel Bacău, astfel încât excepția insuficientei timbrări a cererii urmează a fi respinsă. Susținerile intimatei debitoare privind nemotivarea recursului creditoarei sus-menționate sunt nefondate, având în vedere că prin declarația de recurs aceasta a arătat că nu a fost citată și nu a putut formula apărări de fond, iar prin memoriul atașat, creditoarea a menționat greșita soluționare a excepției lipsei capacității sale procesuale.
Referitor la citarea recurentei, se constată că pentru termenul din 10.11.2004 partea a avut termen în cunoștință, astfel cum rezultă din citativul din 14.10.2004 (fila 16 - vol.III dosar fond), motiv pentru care nu se mai impunea citarea societății potrivit art.153 Cod procedură civilă. De altfel, creditoarea a depus și concluzii scrise asupra litigiului în care menționează termenul de judecată din 10.11.2004, astfel încât nu sunt fondate nici susținerile sale legate de lipsa de apărare.
În legătură cu excepția lipsei capacității procesuale reținută de instanța de fond în temeiul art. 43 din Legea nr.31/1990, se constată că în mod corect instanța de fond a aplicat prevederile legale menționate. Apărările recurentei legate de modul de reprezentare a sucursalei potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a B nu au relevanță în cauză, întrucât excepția reținută nu vizează greșita reprezentare a societății, ci faptul că sucursalele sunt unități fără personalitate juridică, astfel cum rezultă și din capitolul 4 din Regulament, și nu au capacitate procesuală proprie, aspect corect reținut de instanța de fond.
2. Recursul creditorilor, și - vizează incorecta înscriere în tabelul preliminar al creditorilor a creanțelor invocate în temeiul unor hotărâri judecătorești.
Debitoarea Oai nvocat excepția autorității de lucru judecat a contestației formulate de recurenți, având în vedere că prin sentința civilă nr.789/SIND/1.11.2007 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin decizia civilă nr.171/17.04.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, s-a dispus menținerea măsurii administratorului judiciar privind înscrierea recurenților în tabelul definitiv al creditorilor. Excepția autorității de lucru judecat este nefondată având în vedere că recurenții au contestat în prezenta cauză tabelul preliminar al creditorilor, respectiv măsura de înscriere provizorie a creanțelor, iar prin hotărârea menționată s-a soluționat contestația recurenților la tabelul definitiv al creditorilor.
Administratorul judiciar a invocat excepția lipsei de interes a recurenților în susținerea prezentului recurs, întrucât prin decizia sus-menționată s-a definitivat în mod irevocabil înscrierea creanțelor creditorilor în tabelul definitiv al creditorilor. Excepția invocată este fondată și va fi admisă, având în vedere că prin finalizarea irevocabilă a tabelului definitiv al creditorilor, creanțele creditorilor recurenți au fost înscrise definitiv, astfel încât apărările recurenților legate de măsura administratorului judiciar de înscriere provizorie a creanțelor în tabelul preliminar sunt lipsite de interes. Potrivit art.137 Cod procedură civilă, ca urmare a reținerii excepției lipsei de interes, nu se mai impune analizarea pe fond a celorlalte critici aduse de recurenți.
3. Recursul debitoarei O vizează înscrierea creditoarei - intimate Rafinăria la masa credală cu suma de 873.539.075.853 lei, debitoarea acceptând doar creanța de 470.687.075.853 lei, potrivit compensării operate prin încheierea din 22.09.2004.
Criticile recurentei debitoare referitoare la pretențiile stabilite prin sentința civilă nr.866/29.04.2004 în cuantum de 454.136.494.413 lei cu privire la neconcordanța dintre evidențele contabile ale societăților, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care creanța a fost determinată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Ori pe calea contestației la creanță, printr-o cerere de intervenție, nu se poate cenzura legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești.
Penalitățile de întârziere reținute de instanța de fond până la concurența sumei de 873.539.026.546 lei reprezintă, potrivit mențiunilor administratorului judiciar, penalități calculate la facturile fiscale emise anterior efectuării punctajului comun din 24.09.2003, de la data emiterii și până la deschiderea procedurii.
Susținerile recurentei debitoare legate de interpretarea și aplicarea prevederilor art.41 din Legea nr.85/2006, respectiv art.45 din Legea nr.64/1995 urmează a fi înlăturate, textele de lege menționând interdicția calculării și adăugării accesoriilor la creanțe după data deschiderii procedurii. Ori, așa cum s-a menționat mai sus, penalitățile solicitate de creditoarea Rafinăria sunt accesorii calculate până la data deschiderii procedurii.
De asemenea, apărările recurentei legate de nerecunoașterea penalităților de întârziere și inexistența vreunui titlu executoriu de privire la acestea urmează a fi respinse, având în vedere clauzele contractuale acceptate de debitoare la art.22 din contractele 1053/21.03.2003 și 2398/5.06.2002, potrivit cărora în caz de neachitare în termen a plăților convenite, cumpărătorul datorează vânzătorului penalități de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere din sumele datorate. Potrivit art. 7 și 8 din contractele menționate, cumpărătorul va fi de drept în întârziere în caz de neplată, astfel încât nu era necesară facturarea penalităților de întârziere acceptate de debitoare.
Faptul că în cuprinsul sentinței civile nr.866/29.04.2004 se menționează un termen de plată în funcție de data pronunțării hotărârii, nu are nicio relevanță asupra penalităților de întârziere în condițiile în care acestea nu au constituit obiect al litigiului.
Susținerile recurentei referitoare la aplicabilitatea art.41 alin.3 din legea insolvenței nu au legătură cu obiectul cauzei ce vizează determinarea cuantumului creanței creditoarei și nu modalitatea de achitare a creanțelor în baza planului de reorganizare.
Criticile administratorului judiciar referitoare la interpretarea procesului-verbal de punctaj din 24.04.2003 în sensul renunțării creditoarei la penalitățile de întârziere datorate de debitoare, urmează a fi respinse întrucât o atare renunțare nu a fost stipulată de părți în cuprinsul procesului-verbal.
4. Recursul creditoarei. vizează greșita soluționare a excepției tardivității depunerii declarației de creanță. Susținerile recurentei creditoare sunt întemeiate, având în vedere că declarația de creanță a fost expediată prin poștă, iar conform plicului de expediere, data depunerii a fost la 19.07.2004 volumul 14 dosar de fond - plicul inscripționat ). Cum termenul limită de depunere a declarațiilor de creanță a fost la 20.07.2004, rezultă că potrivit art.104 Cod procedură civilă, declarația de creanță a fost depusă în termen, iar excepția de tardivitate a fost greșit admisă de instanța de fond, consecința fiind trimiterea cauzei spre rejudecare conform art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
5. Recursul declarat de creditoarea B vizează încheierea din 8.12.2004 privind confirmarea planului de reorganizare.
Potrivit contractului de cesiune încheiat de recurentă la 26.05.2006 cu -A International, aceasta a cesionat creanța sa în favoarea cedentei, iar conform art.4.1 din contract, a renunțat și cesionat toate acțiunile și procedurile legale care se referă la O și la planul de reorganizare, inclusiv la contestațiile și recursurile împotriva planului de reorganizare către cedentă, care are putere deplină de subrogare.
Reținând prevederile art.1391 - 1398 Cod civil, urmează a se lua act de cesiunea de creanță și a constata transmisiunea calității procesuale a Bc ătre -A International, iar față de declarația de renunțare la recurs formulată în temeiul art.246 Cod procedură civilă urmează a se lua act de renunțarea societății la judecarea recursului declarat împotriva încheierii din 8.12.2004.
6. Recursul declarat de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, lichidator al Băncii Române de Scont, vizează greșita aplicare a prevederilor art.129 Cod procedură civilă față de lipsa de stăruință a instanței de fond pentru aflarea adevărului. Aprecierile recurentei sunt nefondate, instanța de fond analizând toate probele administrate în cauză de către parte. Pronunțarea unei soluții nefavorabile nu prezumă lipsa de stăruință a instanței de fond în aflarea adevărului.
Pe fondul cauzei, recurenta reclamă un prejudiciu derivat din îmbogățirea fără justă cauză a debitoarei, constând în patru alimentări ale contului curent din sursele proprii și atrase ale băncii, prejudiciu estimat la suma de 56.448.500.000 lei. Conform procesului-verbal din 6.02.2002 privind operațiunile efectuate prin Banca Română de Scont de către, rezultă că alimentarea conturilor debitoarei s-a realizat din sumele plecate din contul fără dispoziția titularului de cont.
Potrivit înscrisurilor depuse în probațiune rezultă că alimentările de cont evidențiate prin declarația de creanță nu coincid cu datele înregistrate în contabilitatea debitoarei și confirmate prin extrasele de cont eliberate de bancă. De altfel, prin sentința civilă nr.178/21.10.2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, creanța solicitată de recurentă a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că banca nu se poate îndrepta împotriva beneficiarului în cazul în care soldul creditor al contului plătitorului era insuficient, ci doar împotriva emitentului ordinului pe care l-a mandatat în efectuarea operațiunii.
Expertizele judiciare efectuate în dosarele penale aflate în curs de soluționare, nu contrazic documentele depuse în probațiune de parte. Potrivit mențiunilor recurentei, prejudicierea băncii s-a realizat de către fosta conducere a instituției bancare, urmărirea penală fiind îndreptată împotriva acestor persoane și nu împotriva debitoarei.
Prin urmare, creanța invocată de recurentă nu întrunește condițiile prevăzute de legea insolvenței pentru a fi admisă la masa credală, neavând caracter cert, cu atât mai mult cu cât chiar recurenta recunoaște că prejudiciul cauzat băncii este rezultatul activității frauduloase desfășurate de prepușii băncii și nu de debitoare.
7. Recurenta creditoare Pas olicitat înscrierea creanței în sumă de 41.128.503.994 lei ROL, potrivit acordului încheiat cu debitoarea O la 19.11.2003.
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care contestația creditoarei a fost respinsă, astfel încât în temeiul art.304 pct.7 și 3041Cod procedură civilă urmează a analiza susținerile recurentei prin prisma actelor depuse în probațiune.
Potrivit acordului încheiat și înregistrat la debitoare la 19.11.2003, rezultă că O datorează recurentei un debit în cuantum de 45.988.057.101 lei și penalități de întârziere de 39.835.527.922 lei.
Prin declarația de creanță creditoarea P solicită înscrierea unei creanțe în sumă de 86.926.411.809 lei, administratorul judiciar refuzând înscrierea creanței considerând că sumele menționate sunt datorii curente apărute după 28.04.2004.
Prin contestația depusă împotriva măsurii luate de administratorul judiciar, recurenta a cerut înscrierea sa în tabelul creditorilor cu suma de 41.522.583.791 lei, constând în 39.835.527.922 lei penalități de întârziere cuprinse în acordul menționat, 1.292.976.072 lei penalități de întârziere calculate începând cu data de 20.11.2003 până la 28.04.2004, și 394.079.797 lei penalități ulterioare datei deschiderii procedurii.
Având în vedere acordul încheiat de părți la 29.11.2003, prin care se recunoaște de debitoare certitudinea penalităților de întârziere în cuantum de 39.835.527.922 lei datorate către creditoarea recurentă, cât și facturile și contractele depuse în probațiune (volumul V și volumul XIII dosar fond), rezultă că în mod greșit instanța de fond a respins contestația creditoarei cu privire la înscrierea creanței constând în penalități în sumă de 39.835.527.922 lei.
Cu privire la penalitățile în cuantum de 1.292.976.076 lei, potrivit listing-ului anexat la contestația creditoarei, rezultă că aceste penalități au fost calculate cu referire la obligația de plată derivată din contractele încheiate înainte de 2004, respectiv la contractul nr.538/2003, astfel încât reprezintă creanțe certe și exigibile, scadente înainte de data deschiderii procedurii, urmând a fi înscrise în tabelul creditorilor.
Referitor la penalitățile calculate începând cu data deschiderii procedurii până la 31.05.2004, în sumă de 394.079.797 lei, acestea nu pot fi înscrise în tabelul creditorilor, prevederile art.41 din legea insolvenței interzicând adăugarea accesoriilor după data deschiderii procedurii.
Prin urmare, în temeiul art.73 din Legea nr.85/2006, se va admite recursul creditoarei P și se va dispune înscrierea creditoarei în tabelul creditorilor cu suma de 41.128.503.994 lei ROL respectiv 4.112.850,3 lei RON.
Susținerile administratorului judiciar legate de aplicarea principiului "accesorium sequitur principale" nu sunt fondate, având în vedere că prin acordul din 19.11.2003 penalitățile au devenit certe și exigibile, iar creditoarea recurentă nu a renunțat la ele nici după plata debitului principal. De altfel, potrivit art.1112 cod civil debitorul este ținut de imputația făcută de creditor, astfel încât chiar dacă s-a achitat cu prioritate debitul principal, penalitățile rămân în sarcina debitoarei în condițiile în care creditoarea nu a renunțat expres la ele.
Apărările debitoarei O referitoare la interpretarea prevederilor art.45 din Legea nr.64/1995, respectiv art.41 din Legea nr.85/2006 sunt nefondate. Textele de lege limitează adăugarea accesoriilor la creanțele născute anterior, după da-ta deschiderii procedurii, însă nu limitează accesoriile calculate până la data deschiderii procedurii.
8. Recursul creditoarei B vizează atât sentința civilă nr.1650/12.11.2004 cât și încheierea de confirmare a planului de reorganizare.
Potrivit convenției încheiate la 21.12.2006 creditoarea cesionează irevocabil și cu efecte depline drepturile sale din dosarul prezent, iar se în drepturile procesuale și în calitatea procesuală a cedentei, începând cu data cesiunii de creanță.
Reținând prevederile art.1392 - 1398 Cod civil urmează a lua act de cesiunea de creanță și a constata transmisiunea calității procesuale a Bc ătre, iar față de declarația de renunțare la recurs formulată de cesionară în temeiul art.246 Cod procedură civilă, urmează a se lua act de renunțarea societății la judecarea recursurilor declarate de
9. Prin cererea de aderare depusă la 1.02.2005, creditoarea Baa derat la recursul declarat de B împotriva încheierii din 8.12.2004 privind confirmarea planului de reorganizare.
Conform art.316 Cod procedură civilă, doar dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, ori prevederile art.293 Cod procedură civilă privind aderarea formulată în apel nu sunt cuprinse în capitolul privind judecarea apelului, prin urmare o cerere de aderare la recurs este inadmisibilă.
Pe de altă parte, prin cererea depusă la 8.07.2008 de către ce s-a subrogat în drepturile creditoarei B, s-a renunțat la judecarea cererii de aderare, astfel încât în temeiul art.246 Cod procedură civilă urmează a lua act și de această cerere.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art.3041Cod procedură civilă și art.312 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de - sucursala T, a respinge ca lipsit de interes recursul declarat de creditorii, și -, a respinge ca nefondat recursul intervenientei O, a admite recursul creditoarei. cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare în privința acestei contestații, a lua act de renunțarea la recurs formulată de -A International BV și, a respinge ca nefondat recursul declarat de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar pentru Banca Română de Scont, a admite recursul creditoarei P în sensul înscrierii acestei creditoare la masa credală cu creanța în sumă de 4.112.850,3 lei și a respinge ca inadmisibilă cererea de aderare formulată de creditoarea
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea. împotriva sentinței civile nr.1650/12.11.2004 a Curții de Apel Bacău, pe care o casează în parte în ceea ce privește această creditoare și trimite cauza spre rejudecarea contestației declarate de creditoare.
Admite recursul declarat de creditoarea P împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte în ceea ce privește această creditoare, în sensul că admite contestația creditoarei și dispune înscrierea acesteia în tabelul creditorilor cu suma de 4.112.850,3 lei.
Respinge ca lipsite de interes recursurile declarate de creditorii, - împotriva hotărârii sus-menționate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditorii - sucursala T, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar pentru Banca Română de Scont și recursul intervenientei debitoare
Constată că a intervenit transmisiunea procesuală a calității recurentelor B și B către și a recurentei B către International BV.
Ia act de renunțarea la judecata recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr.1650/12.11.2004 și a încheierii din 8.12.2004 pronunțate de Tribunalul Bacău, de către și International BV.
Respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs formulată de B și însușită de.
Respinge celelalte excepții invocate de părți.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.1650/12.11.2004 și ale încheierii din 8.12.2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.CB/19.09.2008
Dact.LD/23.09.2008/ 3 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Carmen Bujan, Gabriela Comșa
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 404/2009. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia 1261/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
