Practica judiciara insolventa. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 404/COM
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare - AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ A REGIUNII DE DEZVOLTARE SUD-, cu sediul în B, nr.1, județ B, împotriva Sentinței civile nr. 3495/com/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații creditori - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str. -.-, nr. 18, SC SA, cu sediul în C,-, intimatul pârât -, domiciliat în C,-, -.55, intimata debitoare - SC SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în C,- și intimatul - Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,-, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.03.2009, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 23.04.2007, comitetul creditorilor constituit din pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud- (ADR SE), Direcția Generală a Finanțelor Publice C și SC SA a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator statutar al debitoarei SC SRL, cu consecința suportării de către pârât a pasivului falitei.
Comitetul creditorilor a fost autorizat să introducă acțiunea prevăzută de dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 prin Încheierea nr.5435/COM/22.10.2007 pronunțată de judecătorul sindic.
În motivarea acțiunii membrii comitetului creditorilor au susținut că în raport de înscrisurile depuse la dosarul privind falimentul SC SRL și de constatările practicianului în insolvență consemnate în procesul verbal al Adunării Creditorilor încheiat la data de 12.01.2007, potrivit cărora managementul defectuos al societății debitoare poate fi imputat administratorului statutar, se impune tragerea la răspundere a pârâtului, în vederea realizării creanțelor, în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, prin obligarea acestuia la plata sumei de 165.192,29 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art.138 lit.d din Legea nr.85/2006; art.7 lit.c și art.72 din Legea nr.31/1990; art.12 din Legea nr.82/1991.
În dovedirea acțiunii, comitetul creditorilor a depus tabelul definitiv consolidat al creanțelor și procesul verbal al ședinței adunării creditorilor din data de 12.01.2007.
Pârâtul a invocat excepția de prescripție a dreptului la acțiune și a solicitat suspendarea judecării pricinii în condițiile art.244 alin.1 pct.2 Cod pr.civ.
Prin Încheierea din data de 19 mai 2008, instanța a respins excepția de prescripție a dreptului la acțiunea pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că art.139 din Legea nr.85/2006 dispune că acțiunea prevăzută la art.138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Ca atare, legea instituie un termen de prescripție de 3 ani și un moment de început al curgerii termenului marcat de data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat insolvența.
Cum, o analiză a cauzelor apariției insolvenței a fost efectuată de practician la data de 12.01.2007, în absența altor elemente care să conducă la stabilirea, la o altă dată, a momentului de început al curgerii prescripției, în sensul art.139, se constată că acțiunea întemeiată pe prevederile art.138 a fost introdusă, la 23.04.2007, înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
La data de 30.06.2008, prin Încheiere, instanța a respins și cererea de suspendare a judecării acțiunii formulată de pârâtul.
S-a reținut că, față de debitoarea SC SRL, s-a deschis procedura insolvenței printr-o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă, iar pricina se află, în prezent, în stadiul soluționării cererii de angajare a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei.
Ca atare, cauza legală de suspendare instituită prin art.244 alin.1 pct.2 Cod pr. civ. este incompatibilă cu principiul celerității înscris în art.5 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Prin Sentința civilă nr. 3495/com/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța prin judecătorul sindic, a fost respinsă ca nefondată, acțiunea formulată de creditoarele pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud -, Direcția Generală a Finanțelor Publice C și SC SA, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că prin Sentința nr.571/COM/14.01.2005, a fost admisă cererea formulată de creditoarea SC SA și s-a dispus deschiderea procedura reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC SRL.
Iar, prin Încheierea nr.3869/COM/02.12.2005, s-a dispus intrarea debitoarei în faliment și dizolvarea acesteia.
În exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a învederat, în ședința adunării creditorilor din 12.01.2007 (filele 262-264) în esență, următoarele:
Notificat de către practician, administratorul societății debitoare a prezentat o parte din documentele contabile ale societății, aferente exercițiului financiar contabil al anului 2002 și primului trimestru al anului 2003, ulterior SC SRL încetându-și activitatea în fapt.
Din analiza documentelor contabile înfățișate de administrator a rezultat că principala cauză care a condus la încetarea de plăți a reprezentat-o încetarea activității, mai înainte de recuperarea cheltuielilor efectuate cu pregătirea terenului agricol pentru anul 2003.
Astfel, pentru perioada octombrie 2001- martie 2003, care reprezintă perioada de început a anului agricol, debitoarea a alocat suma de 1.027.907.525 lei (ROL) pentru înființarea de culturi, fiind înregistrată ca producție neterminată.
În evidența contabilă sunt înregistrate sume alocate pentru investiții în curs (553.025.275 ROL), care nu se regăsesc în bunuri mobile sau imobile.
În perioada 2000 - octombrie 2002, debitoarea a achiziționat mijloace fixe în sumă de 1.126.150.072 lei (ROL) actualizate numai parțial și valorificate în luna decembrie 2002 către asociata ca și componente, deșeuri de fier vechi pentru suma de 25.000.000 lei (ROL) în absența documentelor justificative necesare în materie de casare, dezmembrare și valorificare ca materiale refolosibile a mijloacelor fixe.
A concluzionat lichidatorul judiciar că managementul defectuos poate fi imputat administratorului statutar, care nu a depus toate diligențele ca activitatea debitoarei să fie profitabilă.
Art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede că judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin una dintre faptele reglementate la literele a)- g) din același alineat.
A mai arătat judecătorul sindic că în cauză, în mod neîndoielnic, creditorii au suferit un prejudiciu, concretizat atât în starea de insolvență a debitoarei SC SRL, cât și în imposibilitatea satisfacerii creanțelor afirmate, din averea acesteia.
Nu s-a putut reține însă cu certitudine că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Deși a făcut referire la neregularități ale ținerii evidenței contabile, lichidatorul judiciar nu le-a identificat drept cauze ale apariției insolvenței.
Astfel cum s-a arătat mai sus, lichidatorul a indicat ca principală cauză a încetării plăților oprirea activității debitoarei mai înainte de a se recupera cheltuielile efectuate cu pregătirea terenului agricol pentru anul 2003.
În egală măsură, a concluzionat asupra unui management defectuos, concretizat în nedepunerea tuturor diligențelor pentru desfășurarea unei activități profitabile.
Or, managementul defectuos - preluat în motivarea acțiunii promovată de comitetul creditorilor - nu se regăsește în conținutul faptei reglementate de norma art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și nu poate constitui un motiv de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, pe acest temei.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs creditoarea pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că cererea de angajare a răspunderii patrimoniale s-a bazat pe baza aprecierii lichidatorului judiciar în ceea ce privește managementul defectuos al fostului administrator SC SRL.
Cererea de angajare a răspunderii patrimoniale s-a întemeiat pe dispozițiile art. 7 lit.c din Legea nr. 31/1990 republicată conform căruia "foștii administrator sunt solidar răspunzători față de societatea pentru existența registrelor cerute de lege și de corecta lor ținere, pe dispozițiile art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006 conform cărora se poate solicita atragerea răspunderii patrimoniale în situația în care membrii organelor de conducere ai societății debitoare nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pe dispozițiile art. 12 din Legea nr. 82/1991 conform cărora "răspunderea pentru conducerea contabilității revine administratorului" sau pe dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată coroborat cu prevederile art. 374 din Codul comercial.
Faptul că lichidatorul judiciar a evidențiat acest management defectuos al pârâtului a fost un element în plus, care a consolidat convingerea creditorilor că starea de insolvență s-a datorat acestuia.
A mai arătat recurenta că un alt element care pune la îndoială corectitudinea hotărârii pronunțate de către judecătorul sindic rezidă din faptul că a fost nevoie de o decizie a Curții de APEL CONSTANȚA pentru ca pentru Dezvoltare Regională Sud să poată fi menționa în tabelul definitiv al creditorilor cu suma corectă la care era îndreptățită.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 alin.9 din Codul d e pr. Civilă.
Intimata creditoare SC SA a formulat precizări prin care a solicitat admiterea recursului declarat de creditoarea SC pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-, modificarea sentinței pronunțată de judecătorul sindic în sensul admiterii cererii privind antrenarea răspunderii administratorului la plata debitului înregistrat față de SC SA în cuantum de 122.039 lei.
A arătat intimata creditoare că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 138 lit."a" și "d" din Legea 85/2006.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat.
Conform cererii de antrenare a răspunderii formulate la 23.04.2007 de către comitetul creditorilor, aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din legea insolvenței, coroborat cu dispozițiile art.12 din Legea nr.82/1991, art. 7 lit.c și art. 72 din Legea nr. 31/1990 referitoare la răspunderea administratorilor pentru fapta de a nu își îndeplini obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Din Raportul administratorului judiciar SC și Asociații SRL, întocmit în temeiul art.25 din Legea nr.64/1995 (filele 109 - 111 ), depus la dosar la data de 10.10.2005, rezultă că societatea debitoare a fost înființată în anul 1993, iar administratorul acesteia, legal notificat, a prezentat doar o parte din documentele contabile ale societății, aferente exercițiului financiar contabil al anului 2002 și al primului trimestru al anului 2003, ulterior societatea încetându-și în fapt activitatea.
Din analiza documentelor contabile prezentate a concluzionat administratorul judiciar că principala cauză care a dus la încetarea de plăți a constituit încetarea activității înainte de recuperarea cheltuielilor efectuate cu pregătirea terenului agricol pentru anul 2003, în perioada octombrie 2002 - martie 2003 debitoarea a alocat suma de 1.027.907.525 lei vechi pentru înființarea de culturi, fiind înregistrată ca producție neterminată.
A mai arătat administratorul judiciar că sunt înregistrate în evidența contabilă sume alocate pentru investiții în curs în sumă de 553.025.275 lei care nu se regăsesc fizic în bunuri mobile sau imobile. În perioada 2000 - octombrie 2002, debitoarea a achiziționat mijloace fixe în valoare de 1.126.150.072 lei, amortizate numai parțial, pentru o sumă de 246.718.837 lei, fiind valorificate în luna decembrie 2002 către asociatul ca și componente, deșeuri de fir vechi pentru suma de 25.000.000 lei, fără a fi respectate dispozițiile legale în materie de casare, dezmembrare și valorificare, ca materiale refolosibile a mijloacelor fixe.
Concluzionând, administratorul judiciar a afirmat că acest management defectuos poate fi imputat administratorului societății debitoare, care nu a depus toate diligențele ca activitatea desfășurată să fie profitabilă.
Judecătorul sindic, deși a reținut toate aceste aspecte a arătat că nu se poate reține că însă cu certitudine că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de neținerea contabilității în conformitate cu legea întrucât lichidatorul judiciar nu a identificat aceste neregularități ale ținerii evidenței contabile drept cauze ale apariției insolvenței ci a indicat ca principală cauză a încetării plăților oprirea activității debitoarei mai înainte de a se recupera cheltuielile efectuate cu pregătirea terenului agricol pentru anul 2003, concluzionând asupra unui management defectuos, concretizat în nedepunerea tuturor diligențelor pentru desfășurarea unei activități profitabile.
Ori atât timp cât a arătat că administratorul nu a prezentat decât o parte din documentele contabile ale societății, aferente exercițiului financiar contabil al anului 2002 și al primului trimestru al anului 2003, deși aceasta a fost înființată în anul 1993 iar deschiderea procedurii s-a realizat la data de 14.02.2005, și în lipsa unor înscrisuri emise de instituțiile publice abilitate ( ORC, Administrația financiară ) din care să rezulte că a fost parcurse procedurile prevăzute de lege și înscrisă declarația neechivocă a administratorului statutar prin care intenționează să înceteze activitatea societății, administratorul judiciar în mod neîntemeiat a apreciat că principala cauză a încetării plăților a fost oprirea activității debitoarei mai înainte de a se recupera cheltuielile efectuate cu pregătirea terenului agricol pentru anul 2003.
Concluzia administratorului judiciar trebuia cenzurată de judecătorul sindic, prin raportare la dispozițiile legale invocate de creditoare în susținerea acțiunii.
Astfel,potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Debitorul avea obligația să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii(art.35 din Lege).
Dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
rt.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 stabilește în sarcina administratorilor răspunderea solidară față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și pentru corecta lor ținere.
În speță, din raportul depus de lichidator a rezultat că debitoarea nu a depus la dosar decât o parte din documentele prevăzute de lege.
Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii, iar cum această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către pârât se reține în sarcina acestuia săvârșirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecință aducerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor.
Vinovăția pârâtului sub forma intenției directe sau indirecte, rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că, deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 și Legea contabilității nr.82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator social fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat cât timp există starea de insolvență.
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile.
În această situație, în mod greșit a apreciat judecătorului sindic asupra neîntrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Pentru considerente arătate, Curtea, în temeiul art.312 pr.civ. va admite recursul, va modifica în tot hotărârea în sensul că va admite acțiunea și va dispune antrenarea răspunderii pârâtului pentru suma de 317.293,52 lei reprezentând pasivul rămas neacoperit ( conform tabelului definitiv consolidat ), sumă ce urmează a intra în patrimoniul debitoarei și va fi destinată acoperirii datoriilor acesteia. Deși comitetul creditorilor a indicat o altă sumă în cererea formulată, având în vedere temeiul juridic reținut, art.138 lit.d, antrenarea răspunderii nu poate avea loc decât pentru întreg pasivul debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursulcomercial dclarat de recurenta creditoare - pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-, cu sediul în B, nr.1, județ B, împotrivaSentinței civile nr. 3495/com/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații creditori - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul în C, str. -.-, nr. 18, SC SA, cu sediul în C,-, intimatul pârât -, domiciliat în C,-, -.55, intimata debitoare - SC SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în C,- și intimatul - Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,-.
Modifică în tot hotărârea în sensul că admite acțiunea și dispune antrenarea răspunderii pârâtului pentru suma de 317.293,52 lei reprezentând pasivul rămas neacoperit, sumă ce urmează a intra în patrimoniul debitoarei și va fi destinată acoperirii datoriilor acesteia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 Martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Tehnored.dec.jud. - -/4 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 869/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 402/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
