Practica judiciara insolventa. Decizia 406/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 406
Ședința publică de la 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr.4 din 08 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-- nr. vechi 73/F/2006).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsește atât recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cât și creditoarea intimată Direcția Județeană de Drumuri și Poduri S, debitoarea intimată SERV COM SRL - prin Lichidator Cabinet Individual de Insolvență, pârâtul intimat și de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care:
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 4/2008 - judecătorul sindic - Tribunalul Suceava, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitorul Com și s-a respins cererea de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 322/2006 Tribunalul Suceavaa dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea Com Serv, fiind desemnat administrator judiciar SC
Întrucât nu s-au identificat posibilități de reorganizare, prin sentința comercială nr. 60/2007 Tribunalul Suceavaa deschis procedura falimentului și a desemnat lichidator judiciar pe S, societate transformată în Cabinet Individual de Insolvență.
Prin încheierea nr. 533/2007 a Tribunalului Suceavaa fost autorizată creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S să formuleze cererea de atragere a răspunderii materiale.
La data de 16.10.2007 lichidatorul judiciar a depus raportul de activitate cu propunerea de închidere a procedurii conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, întrucât bunurile societății au fost valorificate cu ocazia executării silite fiscale și nu s-au identificat alte bunuri.
La data de 31.11.2007 creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Saf ormulat cerere de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 susținând că acesta a condus o contabilitate fictivă, deși notificat nu a depus situațiile financiare pentru a se verifica modul de înregistrare, fapt care conduce la prezumția că acestea au fost incorect întocmite ori nu s-au întocmit pentru a se evita verificarea lor, fapt care impune suportarea consecințelor.
Art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006 permite atragerea răspunderii materiale a organelor de conducere a societății debitoare care se fac vinovate de apariția sau creșterea stării de insolvență prin ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile ori nu au ținut contabilitatea conform legii.
Prin urmare, creditoarea trebuie să dovedească faptul descris mai sus și legătura de cauzalitate cu apariția sau mărirea stării de insolvență.
Conform rapoartelor lichidatorului judiciar pârâtul a depus o parte din documentele contabile astfel că prezumția invocată de creditoare poate fi reținută în sensul că pârâtul nu a ținut contabilitatea conform legii, însă în lipsa unor probe concludente care să susțină că prin aceste acte pârâtul a cauzat ori mărit starea de insolvență, nu s-a putut reține incidența dispozițiilor de atragere a răspunderii materiale.
Mai mult, s-a observat că stare de insolvență, conform actelor de executare silită, a apărut după valorificarea în cursul procedurii executării silite fiscale a patrimoniului societății, iar titlurile executorii privesc perioada 2004 - 2005, deci după vânzarea patrimoniului societății, astfel că judecătorul sindic în lipsa dovedirii legăturii de cauzalitate a constatat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a respins cererea ca nefondată.
Asupra raportului lichidatorului, judecătorul sindic a reținut că în lipsa identificării altor bunuri în afara celor supuse executării silite de creditoare sunt întrunite dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, astfel că a dispus închiderea procedurii, cu consecința radierii societății din registrul comerțului.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, arătând că:
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006, conducerea unei evidențe contabile fictive sau neconforme cu legea, precum și provocarea dispariției unor documente contabile atrage răspunderea materială a foștilor administratori ai societății debitoare.
În speță, deși notificat de către lichidatorul judiciar, fostul administrator al societății nu a depus situațiile financiar contabile pentru a se verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile, fapt ce duce la prezumția că operațiunile contabile nu au fost corect întocmite ori nu s-au întocmit pentru a se evita verificarea lor, culpa pentru această situație revenindu-i în mod exclusiv reprezentantului legal al debitoarei.
Acest aspect rezultă din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, care a arătat faptul că nu au fost predate documentele financiar contabile care să permită analizarea cauzelor ce au generat starea de insolvență.
Prin modul defectuos în care administratorul societății a înțeles să fie ținută evidența financiar contabilă este evidentă legătura de cauzalitate dintre comportamentul culpabil a reprezentantului legal și starea falimentară a debitoarei.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006, poate fi atrasă răspunderea materială a administratorului, dacă a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai cere condiția expresă, potrivit art. 138 al. 1, ca fapta să fi cauzat stare de insolvență. Este subliniată astfel una dintre condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență.
Fapta prevăzută la art. 138 lit. "d" nu este aptă prin ea însăși să provoace o stare de insolvență, neputându-se stabili o relație de necesitate între această faptă și insolvență.
În aceste condiții îi revine recurentei sarcina de a dovedi că fapta a produs insolvența.
Caracterul special al răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 constă în aceea că textul de lege delimitează printr-o enumerare exhaustivă categoria faptelor considerate nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocării sau contribuirii la ajungerea debitoarei în stare de insolvență - și cere o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu.
Instanța nu subscrie argumentului recurentei care arată că art. 138 lit. "d" instituie o prezumție a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și insolvență întrucât aceasta ar însemna o îndepărtare nejustificată de litera și spiritul art. 1169 cod civil care instituie sarcina probei asupra celui care invocă o anume stare de fapt. legale sunt expres și limitativ prevăzute de lege (art. 1200 Cod Civil) și doar ele răstoarnă sarcina probei, or rezultă cu îndestulătoare evidență că art. 138 lit. "d" nu instituie o prezumție ci doar limitează faptele ilicite cerând însă expres condiția existenței raportului de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență.
Așadar, chiar dacă ar fi dovedită fapta de la art. 138 lit. "d", aceasta nu înseamnă că, pe cale de consecință imediată, a produs și insolvența, întrucât aceasta se poate datora a numeroase și diverse cauze (nepriceperea comerciantului, situația economică generală, piața financiară, etc).
În plus, nu s-a făcut dovada că pârâtul a făcut să dispară documente contabile și nici că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. S-a dovedit doar, pe baza rapoartelor întocmite de lichidator, că nu a depus documentele contabile. Se poate reține pe calea unei prezumții judiciare (art. 1203 Cod Civil) că prin nedepunerea documentelor contabile este dovedită fapta ilicită de la art. 138 lit. "d" însă același tip de prezumție nu poate constitui un instrument al dovedirii insolvenței întrucât neținerea contabilității în conformitate cu legea nu este aptă prin ea însăși să provoace insolvența. nu înlocuiesc nici probele, nici sarcina probei, având doar un caracter complementar și subsidiar.
Instanța mai notează că și lichidatorul judiciar a consemnat în raportul său ( 88) că nepredarea documentelor nu i-a permis să determine cauzele care au generat starea de insolvență. Așadar, nici lichidatorul nu a reținut că fapta administratorului ar fi putut provoca insolvența.
Mai mult, din cuprinsul raportului final ( 121 - 123) rezultă că starea de insolvență a apărut mai probabil datorită unei executări silite în baza Codului d e Procedură Fiscală, în anul 2005, procedura insolvenței fiind deschisă ulterior, în anul 2006.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr.4 din 08 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-- nr. vechi 73/F/2006).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond.
2 ex/01.04.2008
Dosar nr- - procedura insolvenței -
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, am opinat pentru soluția admiterii recursului și a modificării parțiale a sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorului societății din următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, fapta membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, prin ținerea unei contabilități fictive, prin dispariția unor documente contabile sau prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, atrage răspunderea acestora, în sensul suportării unei părți din pasivul debitorului.
În speță, deși a fost notificat de către lichidatorul judiciar, fostul administrator al societății debitoare nu a depus situațiile financiare contabile pentru a se putea verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile, fapt ce poate duce la concluzia că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, sau chiar că a ținut o contabilitate fictivă.
De altfel, refuzul pârâtului de a pune la dispoziția judecătorului sindic/lichidatorului, a documentelor prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. a) - f) constituie și infracțiunea prevăzută la art. 147 din Legea nr. 85/2006, ceea ce demonstrează intenția legiuitorului de a sancționa atitudinea culpabilă a persoanelor care nu-și îndeplinesc obligațiile prevăzute de lege.
Este adevărat că legea pune condiția ca prin faptele expres prevăzute la art. 138, să se fi cauzat starea de insolvență a debitorului, însă în speță, creditoarea S, care a fost autorizată de judecătorul sindic să formuleze cererea de față, a fost pusă în imposibilitatea dovedirii raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtului și cauzarea stării de insolvență, tocmai pentru motivul că, prin nepredarea documentelor financiar - contabile, nu s-au putut analiza cauzele care au generat starea de insolvență a societății debitoare.
Prin urmare, am apreciat că în favoarea creditoarei operează prezumția existenței raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, prezumție care trebuia răsturnată de pârât, lucru pe care acesta nu l-a făcut.
JUDECĂTOR,
Tehnored.
07.04.2008
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Sas Remus, Morariu Adriana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 84/2010. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia 453/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
