Practica judiciara insolventa. Decizia 432/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 432/ DOSAR NR-
Ședința publică din 9 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Alina Stoian
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea PLUS împotriva sentinței civile nr.701 din 9 iunie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 septembrie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 2 octombrie 2008, iar față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea la data de 9 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 701/09.06.2008 a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul civil cu nr- al aceleiași instanțe a fost admisă contestația formulată de debitoarea SRL Sf. G și s-a respins cererea formulată de către creditoarea Plus A împotriva debitoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006.
A fost obligată creditoarea să plătească debitoarei suma de 2039,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, așa cum susține în acțiunea intentată, creditoarea a executat lucrări pentru societatea 2000 și nu pentru societatea debitoare.
Faptul că project managerul 2000 a solicitat să factureze contravaloarea lucrărilor pentru nu are nicio relevanță și nu creează vreo obligație în sarcina debitoarei.
Societatea debitoare nu echivalează cu "un punct de lucru" în sensul dispozițiilor Legii nr.31/1990 pe de o parte, iar pe de altă parte, 2000, în calitate de asociat nu poate lua decizii care să implice responsabilitatea societății debitoare.
Din certificatul eliberat de Oficiul Registrului Comerțului ( fila 37 dosar fond) rezultă că administrator al societății debitoare este numitul.
Reprezentantul legal al societății debitoare nu a semnat nicio situație de lucrări sau o situație de plată.
În aceste condiții, nu s- reținut că în cauză, creanța creditoarei are caracter cert, lichid și exigibil.
Împrejurările în care creditoarea a executat lucrări, în ce măsură acestea au profitat sau nu debitoarei ca și obligațiile de plată ale debitoarei în situația dată nu pot fi clarificate decât în urma unui litigiu de drept comun, cu administrarea probelor necesare.
Pentru aceste considerente s-a respins cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs societatea creditoare PLUS A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că prima instanță a reținut greșit situația de fapt dedusă judecății, întrucât 2000 - societate maghiară - este asociat majoritar al societății creditoare (recurenta în speță) și în această calitate avea calitatea - prin managerul său - să semneze situațiile de plată și de lucrări pentru creditoare. Mai susține recurenta că societatea debitoare a achitat o parte din facturile emise de către creditoare iar potrivit art. 46 din Codul Comercial plata parțială echivalează cu recunoașterea debitului in contextul in care "obligațiile comerciale și liberațiunile se probează cu facturi acceptate".
Arată recurenta că greșit prima instanță a reținut că reprezentantul legal al debitoarei nu a semnat nici o situație de lucrări sau vreo situație de plată în condițiile în care prin dispozițiile emise acesta a recunoscut calitatea acționarului majoritar de a încheia acte în numele și pentru societatea
Se mai susține de către recurentă că creanța Plus este certă, lichidă și exigibilă întrucât în speță sunt incidente dispozițiile art. 379 alin.3 Cod procedura civilă, iar plata debitului semnifică recunoașterea acestuia în accepțiunea textului susmenționat.
Un ultim motiv de recurs vizează faptul ca sentința civilă atacată nu este motivată in drept.
S-a solicitat in consecință, admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând, admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către societatea creditoare.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă, ale art. 299-316 Cod procedură civilă, Legea nr. 85/2006, etc.
Recursul este legal timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, fată de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, în raport cu probele administrate făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează cazurile și condițiile în care se poate solicita și obține deschiderea procedurii insolventei.
Societatea creditoare nu a făcut dovada că în speță deține o creanță certă, lichidă și exigibilă astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 379 Cod procedură civilă. Chiar dacă recurenta susține contrariul celor reținute de către prima instanță, este de menționat că în cadrul procedurii insolventei instanța este ținută a examina dacă creanța îndeplinește condițiile cerute de art. 379 susmenționat, și nu a statua asupra fondului raporturilor juridice dintre creditoare și debitoare.
Examinarea temeiniciei pretențiilor societății creditoare, a calității acesteia de a emite facturi in baza unei pretinse hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor societății 2000 din Ungaria nu constituie obiectul analizei primei instanțe în cadrul procedurii insolvenței, aceste aspecte trebuind a fi verificate doar pe calea unui proces de drept comun, după administrarea tuturor probelor necesare, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Facturile despre care face vorbire recurenta nu sunt însușite și semnate de către intimată, creanța pretinsă fiind contestată de aceasta din urmă, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 379 Cod procedura civilă.
În sfârșit, nu poate fi reținută critica recurentei vizând "nemotivarea" sentinței atacate, din lecturarea considerentelor acesteia rezultând că judecătorul fondului a arătat pe larg argumentele avute in vedere la pronunțarea soluției, astfel încât nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate anterior, văzându-se dispozițiile art. 312 Cod procedura civila recursul declarat va fi respins, iar sentința civilă atacată va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată în sarcina recurentei întrucât nu au fost dovedite prin înscrisuri depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenta-creditoare Plus - A, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile cu nr.701/09.06.2008 a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul civil cu nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
/5.11.2008
Dact:/12.11.2008
- 2 ex. -
Judecător-sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Stoian
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 251/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1115/2008. Curtea de... → |
|---|
