Practica judiciara insolventa. Decizia 437/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 437/
Ședința publică din 15 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului formulat de CONSULT cu sediul în Tg.-M,-/1, jud.M, împotriva sentinței nr.124/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este formulat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru și se constată depunerea unei cereri de amânare formulată de intimata pentru angajarea unui apărător.
Având în vedere data citării intimatei și dispozițiile cuprinse în legea insolvenței privind soluționarea cu celeritate a cauzelor, se respinge cererea de amânare formulată de intimata.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța de control reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. nr.124/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de lichidatorul CONSULT Tg.-M împotriva pârâtei în calitate de administrator a debitoarei SC SRL, precum și cererea pârâtei privind obligarea solidară a creditorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut faptul că cererea lichidatorului, prin care se solicită stabilirea răspunderii administratoarei, nu cuprinde toate elementele prevăzute de art.112 pct.1-5.pr.civ. fiind doar o expunere teoretică a interpretării și aplicabilității art.138 din Legea nr.85/2006, fără a fi relevată săvârșirea vreuneia din faptele enumerate de acest ultim text legal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC CONSULT Tg.-M solicitând modificarea hotărârii judecătorului sindic în sensul admiterii cererii și angajarea răspunderii administratorului pentru pasivul societății.
În motivarea cererii de recurs se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că cererea de angajare a răspunderii nu cuprinde toate elementele prevăzute de art.112 pr.civ. lipsind motivele de fapt, întrucât cererea de deschidere a procedurii a fost motivată atât în fapt cât și în drept, fiind prezentată atitudinea administratorului față de activitatea societății, aceasta permițându-și să dispună continuarea unei activități care a dus la pierderi importante pe o perioadă de mai bine de un an și Nici după apariția stării de insolvență administratorul societății nu a luat măsuri de redresare ci dimpotrivă a dispus continuarea activității, prin această atitudine încercând să fraudeze organele fiscale și creditorii. Actele depuse la dosar respectiv tabelul definitiv al tuturor creanțelor, raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitoarei demonstrează fără echivoc că administratorul societății se face vinovat de ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea recurată judecătorul sindic a respins cererea de angajare a răspunderii materiale a administratorului, reținând că administratorul judiciar prin cererea formulată nu a fost în măsură să indice faptele ce pot fi reținute în sarcina administratorului pentru angajarea răspunderii, indicarea acestor fapte era absolut necesară pentru a se putea verifica dacă acestea se încadrează într-una din cele prevăzute în mod limitativ de art.138 din Legea nr.85/2006, dacă există un raport de cauzalitate între faptele administratorului și starea de insolvență și dacă se poate reține vreo culpă în sarcina acestuia.
Răspunderea reglementată de disp.art.138 din lege este o răspundere menită să asigure acoperirea pasivului debitorului în situația în care averea acestuia nu satisface toate creanțele debitorului. Acest text de lege reglementează însă câteva cazuri expres determinate în care membrii organelor de supraveghere sau membrii organelor de conducere ai persoanei juridice ajunse în stare de insolvență, sau orice altă persoană care a cauzat această stare, vor putea fi obligați să suporte o parte a pasivului debitorului insolvent, dacă prin activitatea lor au contribuit la provocarea insuficienței fondurilor bănești disponibile ca stare a patrimoniului debitorului.
Același text de lege stabilește și condițiile pentru antrenarea răspunderii persoanelor vinovate de provocarea insuficienței fondurilor bănești și anume prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere și de supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, fapte care să se încadreze printre cele prevăzute la alin.1 lit.a-g, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datorilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Pentru a se determina toate aceste elemente, așa cum corect a reținut și prima instanță, cel care formulează o cerere de angajare a răspunderii este obligat să indice fapta săvârșită de cei împotriva cărora a formulat cerere, sau cel puțin elementele care pot contura latura obiectivă a faptei precum și cea subiectivă, valoarea prejudiciului cauzat, condițiile în care a fost săvârșită fapta pentru a se putea stabili raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, atitudinea manifestată de cei puși să conducă sau să supravegheze activitatea societății pentru a se verifica dacă în sarcina acestora se poate reține vreo culpă.
Verificând cererea de angajare formulată de către administratorul judiciar se poate constata că din cuprinsul acesteia nu se poate identifica nici o faptă culpabilă care să fie reținută în sarcina administratorului societății și care să fi condus la starea de insolvență a societății a cărui administrator este. În lipsa unei fapte culpabile nu pot fi analizate nici celelalte elemente care să angajeze răspunderea administratorului și anume raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, dar și culpa administratorului.
De altfel nici prin cererea de recurs formulată administratorul judiciar nu a fost în măsură să indice fapta de care se face vinovat administratorul societății sau cel puțin să prezinte câteva elemente care să contureze vreuna dintre faptele prevăzute la art.138 lit.a-g din Legea nr.85/2006, cererea cuprinde doar considerațiuni teoretice vizavi de importanța angajării răspunderii administratorilor societății.
În atare situație, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii materiale a administratorului societății, recursul administratorului judiciar urmând să fie respins în temeiul disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de CONSULT cu sediul în Tg.-M,-/1, jud.M, împotriva sentinței nr.124/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
17.06.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 100/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1002/2009. Curtea de... → |
|---|
