Practica judiciara insolventa. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 439
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
JUDECĂTOR 3: Carmen Mladen
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ VĂMILOR B, împotriva sentinței nr.1272 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL J/- CF - prin lichidator TG
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin motivele de recurs creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin încheierea nr.1272 /28 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- (nr.în format vechi 355/F/2005) Tribunalul Gorj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins opozițiile la raportul final formulate de creditorii DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI A aprobat raportul final și bilanțul general întocmite de lichidatorul judiciar TG J, desemnat să administreze procedura lichidării judiciare a debitoarei SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel judecătorul sindic a avut că obiecțiunile formulate la raportul final și bilanțul general sunt nefondate.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de AVAS B s-a constat că acest creditor a fost notificat prin adresa nr.1534/8.10.2006 cu privire la deschiderea procedurii insolvenței, iar prin adresa nr.1690/10.04.2007 i s-a comunicat raportul de evaluare și raportul privind modalitățile de vânzare, creditoarea neformulând obiecțiuni.
De asemenea creditoarea a fost convocată la data de 2 mai 2007 prin adresa nr.1712/17.04.2007 la adunarea creditorilor debitoarei care a avut pe ordinea de zi aprobarea modalităților de vânzare creditoarea nefiind prezentă.
Aceeași creditoare a fost notificată cu privire la publicația de vânzare a bunurilor debitoarei prin adresa nr.1761/8 mai 2007, însă nu a formulat obiecțiuni la această publicație de vânzare și nici la raportul asupra fondurilor obținute din vânzări și a planului de distribuție care, de asemenea, au fost notificate.
La data de 7 februarie 2007 lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator social, cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, renunțându-se la cererea respectivă întrucât administratorul a prezentat lichidatorului bunurile mobile ale debitoarei care ulterior au fost vândute conform aprobării creditorilor.
Cu privire la obiecțiunile DIRECȚIEI REGIONALE VAMALE s-a reținut că și acestea sunt neîntemeiate și au fost respinse întrucât această creditoare a fost convocată în data de 2 mai 2007 la adunarea creditorilor care a avut ordinea de zi aprobarea modalităților de vânzare.
DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ prin adresa nr.13753 din 27.04.2007 a arătat că este de acord cu propunerea lichidatorului judiciar.
Creditoare a fost notificată cu privire la publicațiile de vânzare a bunurilor debitoarei, împotriva cărora nu a formulat nici un fel de obiecțiuni.
S-a mai reținut, de asemenea, că nici la raportul asupra fondurilor obținute din vânzări și a planului de distribuție nu a formulat obiecțiuni, în condițiile în care și acestea au fost notificate.
În aceste condiții judecătorul sindic a apreciat că în mod nefondat s-a contestat întreaga procedură de lichidare atâta vreme cât creditorii aveau posibilitatea să facă acest lucru din timp pentru a putea fi verificate aspectele menționate în obiecțiuni.
Pe de altă parte creditorii nu au arătat dacă există bunuri în proprietatea unor terțe persoane care le-au obținut în mod fraudulos, dacă s-au făcut transferuri patrimoniale nefondate pentru a fi anulate, întrucât lichidatorul judiciar nu a sesizat până în prezent existența acestor aspecte.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator social a existat într-adevăr o cerere în acest sens o cerere formulată în acest sens de lichidatorul judiciar, însă în ședința publică din 21 martie 2007 s-a luat act de renunțarea acestuia la cerere întrucât fostul administrator a prezentat în vederea evaluării toate bunurile din patrimoniul debitoarei, cererea fiind făcută nu pentru că au fost descoperite neregularități ci pentru că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului bunurile debitoarei în vederea efectuării raportului de inventariere.
Judecătorul sindic a mai avut în vedere faptul că DGFP a fost de acord cu aprobarea raportului final și bilanțului general și că din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei, la această ultimă distribuție, nici un creditor nu a primit vreo sumă singura valoare acoperită fiind cea rezultată din cheltuielile de administrare a procedurii în baza art.123 poct.1 din Legea 85/2006.
S-a luat act că nu au fost creanțe de recuperat iar din valorificarea activului compus din bunuri mobile a fost încasată suma de 1500 lei.
A mai fost făcută o distribuție inițială conform ștatului de repartiție, creditoarei G revenindu-i suma de 239,5 lei și administratorului judiciar 1260,5 lei.
În raportul final s-a arătat că evidența contabilă a fost condusă la zi până la data deschiderii procedurii de reorganizare, nefiind elemente de antrenare a răspunderii materiale personale a fostului administrator social.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ VĂMILOR
Prin motivele de recurs s-a invocat că din cuprinsul raportului final nu rezultă că de-a lungul procedurii derulate împotriva debitoarei SC SRL dacă administratorul judiciar/lichidatorul au depus toate diligențele pentru a afla care sunt bunurile societății sau ce bunuri au fost obținute în mod fraudulos de terțe persoane juridice pentru a proceda la inventarierea și recuperarea acestora și nici nu au fost formulate acțiuni în anularea transferurilor patrimoniale.
S-a susținut că nu este suficient ca la 1 an de la data deschiderii procedurii simplificate a falimentului suma obținută din vânzarea unor bunuri de 1.500 lei să-i revină cu titlu de onorariu lichidatorului, iar acesta să depună un raport prin care să învedereze faptul că în patrimoniul debitoarei falite nu mai există bunuri care ar putea fi valorificate în vederea îndestulării creanțelor și să aprecieze că nu sunt elemente de antrenare a răspunderii materiale personale a administratorului, fără a indica și care sunt cauzele care au condus la intrarea societății debitoare în incapacitate de plată.
Recurenta creditoare consideră că lichidatorul nu și-a respectat obligațiile care îi reveneau, în sensul că nu a verificat întrunirea condițiilor pentru antrenarea răspunderii personale a membrilor organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societății.
De asemenea, s-a mai susținut că, deși procesul-verbal de control nr.26751/03.12.2004 a fost înmânat la data aceiași dată reprezentantului debitoarei, care a semnat și a aplicat ștampila, creanța autorității vamale nu a fost înscrisă în lista ce trebuia depusă în conformitate cu art. 35 coroborat cu art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar/lichidatorul neverificând realitatea și corectitudinea datelor furnizate de societatea debitoare.
Recurenta creditoare a arătat că, ulterior deschiderii procedurii, autorității vamale nu i-a fost înaintată o notificare care să cuprindă datele prevăzute la art. 61 alin.1 coroborat cu art. 62 alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel că solicitarea de înscriere în tabelul creanțelor împotriva debitoarei SC SRL a fost urmarea demersurilor autorității vamale.
S-a mai susținut că propunerea de închidere a procedurii insolvenței făcută de administratorul judiciar/lichidator a fost însușită de către judecătorul sindic fără a se motiva soluția de aprobare a raportului final și a bilanțului general, soluție care a fost dată cu încălcarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea actului normativ care reglementează procedura insolvenței.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ VĂMILOR B având în vedere și dispozițiile art.3041proc.civ. Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică a recurentei se referă la faptul că lichidatorul judiciar nu a identificat toate bunurile din averea debitoarei și a administratorului social și nici veniturile acestuia din urmă.
Cât privește averea debitoarei, se constată că lichidatorul judiciar a făcut demersuri pentru valorificarea acesteia iar dacă recurenta creditoare ar fi deținut date cu privire la existența unor astfel de bunuri, era datoare să le aducă la cunoștința lichidatorului judiciar.
Cât privește critica, referitoare la lipsa cererii de antrenare a răspunderii administratorului judiciar este de asemenea nefondată.
În raportul final s-a arătat că evidența contabilă a fost condusă la zi până la data deschiderii procedurii de reorganizare, nefiind elemente de antrenare a răspunderii materiale personale a fostului administrator social.
În cazul în care creditoarea DGFP O deținea informații referitoare la săvârșirea de către administratorul social a unor fapte prevăzute de art.138 alin.1 lit.a-h din Legea nr.85/2006, nimic nu o împiedica să solicite, prin intermediul Comitetului Creditorilor, autorizarea pentru formularea acțiunii în baza art.138.
Cum corect a reținut și judecătorul sindic, în data de 2 mai 2007 recurenta creditoare a fost convocată la adunarea creditorilor care a avut ordinea de zi aprobarea modalităților de vânzare. Prin adresa nr.13753 din 27.04.2007 DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ a arătat că este de acord cu propunerea lichidatorului judiciar.
Creditoarea a fost notificată cu privire la publicațiile de vânzare a bunurilor debitoarei, împotriva cărora nu a formulat nici un fel de obiecțiuni.
De altfel nici la raportul asupra fondurilor obținute din vânzări și a planului de distribuție nu a formulat obiecțiuni, în condițiile în care și acestea au fost notificate.
În aceste condiții judecătorul sindic a apreciat corect că în mod nefondat s-a contestat întreaga procedură de lichidare atâta vreme cât creditorii aveau posibilitatea să facă acest lucru din timp pentru a putea fi verificate aspectele menționate în obiecțiuni.
Față de cele reținute, Curtea apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, încât în baza art.312 proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ VĂMILOR B, împotriva sentinței nr.1272 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL J/- CF - prin lichidator TG
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2008
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. 4 ex.
jud.fond.
13 Mai 2008
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină, Doina Lupea, Carmen Mladen
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 923/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1024/2009. Curtea de... → |
|---|
