Practica judiciara insolventa. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 440
Ședința publică de la 15 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP S împotriva Sentinței nr. 358/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința comercială nr. 358/C/2009 au fost respinse acțiunea principală și acțiunea conexă formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL și creditoarea DGFP împotriva debitoarei SC SRL
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 5.04.2007, conform Sentinței comerciale nr. 1009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu, SC SRL a fost dizolvată pentru motivul prevăzut de art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 modificată.
Prin Încheierea nr. 9368 din 13 decembrie 2007, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu, admițând cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, a dispus numirea în calitate de lichidator a practicianului în ență Grup reprezentat prin.
Pentru a se îndeplini procedura de comunicare a cererilor de deschidere a procedurii enței, conform art. 33 alin. 1 din legea enței, având în vedere împrejurarea expirării duratei de funcționare a sediului social declarat la registrul comerțului, s-a dispus, prin Încheierea din 21 octombrie 2008, în sarcina lichidatorului desemnat, obligația de a solicita relații de la autorități relevante în vederea identificării sediului social de fapt, a domiciliului actual al administratorului social și al oricăror date privind administrația societății.
S-a solicitat totodată, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, prin adresele nr. 212/10.10.2008 și nr. 2663/2008, furnizarea informațiilor privind domiciliul actual al administratorului social, în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a cererii introductive pentru asigurarea respectării dreptului la apărare.
Citat la domiciliul indicat în adresa Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor cu copia cererilor introductive, administratorul social nu și-a precizat poziția cu privire la solvabilitatea societății.
Din expunerea situației de fapt a rezultat că societatea a fost dizolvată în baza hotărârii judecătorești, iar la cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, a intrat în lichidare, potrivit art. 252 și următoarele din Legea nr. 31/1990 modificată și art. 237 alin.7 din același act normativ. A fost astfel desemnat lichidatorul, lichidarea fiind efectuată de la data desemnării în condițiile reglementate de Legea nr. 31/1990 modificată, Titlul VII intitulat "Lichidarea societăților comerciale".
Judecătorul sindic a constatat că diferența specifică între procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 modificată și cea reglementată de Legea nr. 85/2006 modificată este aceea că, dacă sub auspiciile legii enței debitorul se afla în stare de ență, prezumată sau vădită, așa cum aceasta este definită de art. 3 alin. 1 pct. 1 din lege, în lichidarea reglementată de legea societăților comerciale, premisa constă în existența unei societăți dizolvate pentru situațiile reglementate de art. 227-237, fără a fi necesară îndeplinirea condiției existenței stării de ență a debitorului.
Prin urmare, numai o societate aflată în starea de ență poate fi integrată domeniului de aplicare a Legii nr. 85/2006, modificată.
Este adevărat că dispozițiile art. 2701și 2702din Legea nr. 31/1990 modificată arată că, în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de ență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii enței, în formă modificată.
Pentru aplicarea ipotezei normei mai sus invocate, judecătorul sindic a apreciat că pentru a se putea dispune intrarea societății în procedura simplificată a falimentului, conform art. 1 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006 modificată, era necesar ca după dizolvare, să se constate că societatea se afla și în situația de ență.
În aceste condiții, fără a fi suficientă constatarea dizolvării societății, indiferent de cauza sa, este nevoie ca titularul cererii de deschidere a procedurii enței în formă simplificată să realizeze în justiție proba enței debitorului, societate comercială aflată în dizolvare și intrată în lichidare de drept, în condițiile Legii nr. 31/1990 modificată.
Potrivit susținerilor lichidatorului la masa credală figurează un singur creditor Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, care a formulat de altfel și cerere de deschidere a procedurii, fiind și cea care a solicitat desemnarea lichidatorului de către judecătorul delegat.
Judecătorul sindic, învestit cu soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii, are obligația de a analiza în mod temeinic creanța creditorului din perspectiva condițiilor impuse de lege: certitudine, lichiditate, exigibilitate și starea de ență afirmată de creditoare și lichidator.
În cauză, lichidatorul desemnat de judecătorul delegat, titular al cererii de deschidere a procedurii, nu a arătat condițiile creanței creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, nu a evaluat posibilitățile de plată ale acesteia prin valorificarea patrimoniului debitorului și nici nu și-a precizat poziția cu privire la creanța de recuperat de către creditoare, ca urmare a admiterii laturii civile prin Sentința penală nr. 531/19.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sibiu, rămasă irevocabilă.
De altfel, în baza acestei sentințe penale și a deciziei de impunere pentru creanțele fiscale accesorii calculate în baza declarației nr. 3727/30.06.2006, creditoarea și-a majorat creanța la suma de 858.758 lei.
În condițiile în care lichidatorul nu a dovedit că a realizat în concret vreun act de lichidare la desemnarea în funcție, în lipsa probelor nu se poate susține starea de ență în care se află debitorul.
Totodată, din analiza înscrisurilor depuse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, respectiv titlul executoriu emis la data de 2.12.2008 reprezentând amendă aplicată la 21.02.2006, în sumă de 10.000 lei și somația de plată emisă la data de 20.06.2006 pentru titlul executoriu nr. 5 din 29.05.2006 în sumă de în sumă de 10.000 lei, reprezentând tot o amendă, documente comunicate prin afișare, nu s-a putut concluziona în sensul îndeplinirii de către aceasta a condițiilor prevăzute de art. 3 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 modificată, privind calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că argumentele invocate de către lichidator și creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S nu au fost suficiente pentru susținerea temeiniciei cererilor promovate, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 și 2 coroborat cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 și în conformitate cu prevederile art. 33 alin. 5 din legea enței a respins cererile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare sau să dispună deschiderea procedurii simplificate a enței debitoarei.
În dezbaterea motivelor de recurs se susține că sentința este netemeinică și nelegală, întrucât datoria la bugetul de stat este certă, lichidă și exigibilă. rezultând din titluri executorii și au fost comunicate.
Recurenta mai învederează că dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării, iar societatea, deși dizolvată, are capacitate de exercițiu restrânsă pentru continuarea procedurilor de lichidare, inclusiv pentru procedura falimentului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cererea privind deschiderea procedurii falimentului conform Legii 85/2006 este inadmisibilă în speță, Legea 85/2006 intrând în vigoare ulterior dizolvării de drept, iar Legea 359/2004, în baza căreia s-a dispus dizolvarea de drept, este în vigoare, nefiind abrogată.
Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea aplicării procedurii simplificate conform art. 1 alin. (2) punctul e societăților comerciale dizolvate. Art. 2701din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale impune obligația lichidatorului numit în temeiul acestei legi de a solicita deschiderea procedurii enței societății aflate în lichidare. În condițiile legislației enței și creditorii vor putea cere deschiderea procedurii enței față de societatea aflată în lichidare.
În condițiile în care Legea nr. 85/2006 a enței este legea specială în materie și aceasta nu prevede posibilitatea aplicării procedurii și societății aflate în lichidare, în mod corect judecătorul sindic a respins cererea reclamantei privind deschiderea procedurii enței unei societăți aflate în lichidare.
Recurenta nu a dovedit nici în recurs că înscrisurile intitulate titluri executorii, depuse la filele 3-8 din dosarul de fond, au fost comunicate cu debitoarea, iar referirea la declarațiile contribuabilului, prin care acesta și-ar fi calculat creanțele fiscale, nu are legătură cu cauza, întrucât, în speță, creditoarea nu a depus în probațiune declarații fiscale ale contribuabilului privind creanțele bugetare.
Dacă creditoarea recurentă ar fi deținut respectivele mijloace de probă invocate - declarațiile fiscale ale contribuabilului, aceasta ar fi trebuit să le depună la dosarul cauzei, întrucât îi revenea sarcina probei, potrivit art. 1169.civil, or rolul activ al judecătorului sindic, prevăzut de art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă, excede criticilor recurentei.
Chiar și în absența formulării contestației de către debitoare, judecătorul sindic are obligația verificării caracterului cert, lichid și exigibil al creanței invocate, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 și a îndeplinirii celorlalte condiții cumulative cerute de legiuitor pentru deschiderea procedurii enței, fiind inadmisibilă deschiderea procedurii bazată doar pe motivul că debitoarea nu a formulat contestație.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile recurentei, urmând ca, în baza art. 312 Cod pr. civilă, să fie respins recursul reclamantei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP S împotriva Sentinței nr. 358/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. - -
Th. /Ex.2/16.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2459/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 684/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
