Practica judiciara insolventa. Decizia 684/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 684/2009
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H împotriva Sentinței nr. 420/F din 9 aprilie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă H și pârâtul intimat, personal și asistat de avocat, lipsă fiind creditoarea recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatara pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare și împuternicire avocațială. Un exemplar din întâmpinare comunică reprezentantului creditoarei recurente.
Părțile declară că nu au alte cereri de formulat, împrejurare față de care curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului, în calitate de fost administrator al Sibiu, formulată de lichidatorul judiciar și obligarea pârâtului să plătească la bugetul general consolidat al statului suma de 20.596 lei reprezentând pasivul societății.
Învederează instanței că în patrimoniul debitoarei nu se regăsește stocul de marfă în valoare de 158.409 lei și nici disponibilitățile bănești în sumă de 23.226 lei. Arată, de asemenea, că toate creanțele societății au fost prescrise la data deschiderii procedurii.
Solicită și admiterea recursului declarat de AVAS
Fără cheltuieli de judecată.
Mandatara pârâtului intimat solicită respingerea ambelor recursuri - în principal, ca inadmisibile iar în subsidiar ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, pentru motivele invocate în întâmpinare.
În ce privește inadmisibilitatea recursurilor, raportat la dispozițiile art. 138 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 85/2006 învederează că acțiunea în răspundere nu poate fi promovată de orice creditor care are înregistrată o creanță în tabelul de creanțe, înregistrarea neconferindu-le o astfel de calitate. Legiuitorul a conferit calitate procesuală activă în principal lichidatorului judiciar și în subsidiar, în cazuri precis determinate, comitetului creditorilor. Neavând legitimitatea necesară pentru a introduce acțiunea în răspundere, recurenții nu au nici calitatea de a promova recurs, atât timp cât cel care avea legitimitatea, adică lichidatorul, nu a declarat recurs.
Pe fondul cauzei, învederează instanței să sentința atacată este temeinică și legală, neputându-se reține în sarcina pârâtului că a cauzat starea de insolvență a societății debitoare prin comiterea faptelor prevăzute la art. 138 lit. c) și f) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la susținerea privind dispariția stocului de marfă, mandatara pârâtului intimat susține că acest stoc era de fapt stocul de marfă la distribuitori, aspect reținut de lichidatorul judiciar care a arătat că ambalajele circulau pe sistem de restituire, dar din greșeală s-au contabilizat în societate.
Referitor la susținerea privind creanțele prescrise arată că în dosarele penale pe care pârâtul le- promovat împotriva distribuitorilor, lichidatorul judiciar a refuzat să se preocupe. De asemenea, în dosarele nr. 4873/17.03.2004 și 4874/2004 având ca obiect somații de plată împotriva debitorilor societății, lichidatorul judiciar nu s-a prezentat niciodată. Creanțele nu erau prescrise și s-au făcut diligențe pentru recuperarea acestora.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității recursurilor.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința nr. 420/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. 036/97/203 al Tribunalului Hunedoara, s-a admis cererea lichidatorului judiciar și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL, cu sediul în,-, jud. H, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara sub nr. J-, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități, cu plata către acesta a sumei de 2000 lei, reprezentând remunerație pentru activitatea desfășurată, din fondul de lichidare.
S-a respins, totodată, cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului - fost administrator al debitoarei SC SRL pentru acoperirea întregului pasiv al acesteia.
Apoi, s-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, DGFP a județului H și ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, în cauza aflată în rejudecare, judecătorul sindic a arătat că lichidatorul judiciar s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare nr. 553/2007 a Secției Comerciale a Curții de APEL ALBA IULIA, continuând procedura prevăzută de legea insolvenței și n-au fost identificate bunuri aparținând debitoarei.
A reținut judecătorul sindic că, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, răspunderea fostului administrator social al debitoarei s-ar fi putut antrena doar în cazul săvârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
A motivat că în ipoteza răspunderii delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii sau lichidatorul judiciar erau datori să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorită debitului comercial având în vedere că atât art. 998-999 cod civil cât și art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Chiar dacă vinovăția fostului administrator social s-ar prezuma, a arătat că aceasta este relativă și generală, insuficiente pentru a se putea dispuse antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri, în termen și motivate, creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS a solicitat modificarea în parte a sentinței nr. 420/F/2009, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere, care au cauzat starea de insolvență.
A motivat că faptele trebuiau privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, care a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate, că art. 138 din Legea nr. 85/2006 este aplicabil și în situația când fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului, astfel că răspunderea administratorului este integrală, atunci când activele sunt insuficiente.
A invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Has olicitat, în recurs, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, numitul și obligarea acestuia la plata, către bugetul general consolidat al statului, a sumei totale de 20.596 lei reprezentând pasivul
A motivat că, potrivit raportului final, societatea a înregistrat pierderi continue din anul 2000, iar în perioada anilor 1999-2004 patrimoniul acesteia s-a modificat, valoarea de 8.966 lei a imobilizărilor corporale, stocul de marfă în valoare de 158.409 lei și disponibilitățile bănești de 23.226 lei neregăsindu-se în patrimoniul societății, că fapta ilicită a fostului administrator constă în aceea că nu a predat administratorului judiciar niciun fel de active mobiliare sau imobiliare, acestea neexistând în patrimoniul debitoarei, precum și în neîncasarea creanțelor societății, ceea ce a dus la prescrierea lor înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
A susținut că sunt aplicabile prevederile art. 138 lit. c, d și e din Legea nr. 85/2006, că administratorul a neglijat plățile restante față de bugetul de stat, generându-se în acest fel obligația plății de majorări și penalități de întârziere, ceea ce a dus la incapacitatea de plată.
Prin întâmpinare (24) pârâtul-intimat a solicitat respingerea recursurilor, în principal, ca inadmisibile, iar în subsidiar, ca nefondate.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 3041.pr.civ. se constată că recursurile sunt fondate.
Soluția de respingere a cererii lichidatorului judiciar D de antrenare a răspunderii fostului administrator al societății debitoare - - cerere aflată în cel de-al doilea ciclu procesual - în fapt nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Astfel, judecătorul sindic nu s-a pronunțat pe faptele concrete ce i se impută fostului administrator. S-a mărginit să rețină cu titlu de generalitate că trebuiau probate săvârșirea faptei ilicite, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse, ca și vinovăția fostului administrator, raportat la art. 998-.999.civ. coroborat cu art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Or, fostului administrator i se impută neîncasarea creanțelor ceea ce a dus la prescrierea lor, nepredarea către lichidator a disponibilităților bănești și a imobilizărilor corporale (mijloace fixe) avute în patrimoniul societății, deficiențe în gestionarea stocului de marfă.
Toate aceste fapte nu au fost explicit analizate de către judecătorul sindic.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1-3, 5.pr.civ. vor fi admise recursurile de față, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 420/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și o trimite spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.5/16.11.2009
Jud fondD.
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 440/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2233/2009. Curtea de... → |
|---|
