Practica judiciara insolventa. Decizia 445/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 445
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta, domiciliată în municipiul V D,-, județul S și debitoarea SC SRL V D, cu același sediu, împotriva sentinței nr. 927 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns procurator pentru pârâta recurentă și consilier juridic pentru debitoarea recurentă, lipsă fiind pârâta recurentă, creditorii intimați Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Municipiul V D - prin primar, SC ROMÂNIA SRL B și SC TRANS ROMÂNIA SRL I, lichidatorul intimat S și intimatul parte în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că au fost depuse procura și delegația și că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iad epus o cerere solicitând a-i fi comunicată acțiunea.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a făcut cunoscut procuratorului că nu poate pune decât concluzii scrise și a dat cuvântul reprezentantului debitoarei recurente.
Consilier juridic pentru debitoarea SC SRL VDa precizat că la data pronunțării sentinței citarea fostului administrator al societății s-a făcut la o adresă care nu mai era cea corectă, astfel încât procedura nu a fost legal îndeplinită. A cerut admiterea recursului și casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, respectiv citarea administratorului prin mandatar. Cu referire le fondul litigiului a arătat că nu poate fi reținută culpa administratorului societății, că s-a cerut și admis proba cu expertiză financiar contabilă, care însă nu a mai fost întocmită, întrucât expertul nu a avut la dispoziție actele necesare, acte care se aflau la DGFP A mai precizat că procura a fost înmânată lichidatorului și că acesta nu a depus-o la dosarul cauzei. A solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 5 aprilie 2004 sub nr. 66/F/2004, creditoarea Sas olicitat deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC SRL, pentru plata unor datorii la bugetul de stat, în sumă de 194.094,4 lei reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În dovedirea susținerilor a anexat la dosar acte doveditoare.
Prin sentința comercială nr. 77 din 8 iunie 2004 Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea S și în temeiul art. 31 din legea nr. 64/1995 modificată și completată s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC SRL, fiind numit administrator judiciar SC SRL
Întrucât nu au existat posibilități de reorganizare, administratorul judiciar a propus intrarea debitoarei în procedura falimentului.
Prin sentința comercială nr. 73 din12 februarie 2008 Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a admis cererea formulată de administratorului judiciar și în temeiul art. 107 alin.1 lit. D din Legea nr. 85/2006 s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei SC SRL, fiind numit lichidator judiciar
La data de 15 septembrie 2008 lichidatorul judiciar a depus raportul final cu propunerea de închidere a procedurii falimentului conform art. 131 din legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 136 din aceeași lege.
La data de 01 octombrie 2008 creditoarea Saf ormulat obiecțiuni la raportul final motivat de faptul că lichidatorul judiciar nu a depus toate diligențele în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, având în vedere dispozițiile art. 138 alin. 1 din legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar avea prorogativa de a formula cererea pentru atragerea răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei. Totodată consideră că cererea de închidere a procedurii falimentului este prematur formulată și lichidatorul judiciar nu poate fi descărcat de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedura atât timp cât nu s-a stabilit o eventuală răspundere a fostului administrator.
La data de 18.11.2008 creditoarea Saf ormulat cerere de antrenare a răspunderii materiale împotriva pârâtei, motivat de faptul că în conformitate cu disp. art. 138 alin. 1 lit. a,d și e din legea nr. 85/2006, folosirea bunurilor societății în folosul propriu, conducerea unei evidențe contabile fictive sau neconforme cu legea, precum și provocarea dispariției unor documente contabile sau deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice atrage răspunderea materială a foștilor administrator ai societății debitoare.
Prin sentința nr. 927/9.12.2008, Tribunalul Suceavaa admis cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea S cu sediul în S,-, jud. S împotriva pârâtei domiciliată în S,-, jud. S și a obligat pârâta să plătească din averea proprie suma de 9.843.896,56 lei.
S-au respins obiecțiunile la raportul final formulate de creditoarea S și s-a admis raportul final întocmit de lichidatorul judiciar cu sediul în S,-, - 2,. A,. 3, jud.
În temeiulart.131din Legea privind procedura insolvenței, s- dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL cu sediul social în S,-, jud. S, cod de identificare fiscală -, nr. de ordine în registrul J- și radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiulart.136din Legea privind procedura insolvenței, s-a descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și,
În temeiulart.135din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În temeiul art. 4 (4) și (5) din legea privind procedura insolvenței s-au aprobat cheltuielile de lichidare efectuate de lichidatorul judiciar în sumă de 4.500 lei din fondurile de lichidare.
A reținut judecătorul sindic că:
Așa cum reiese din raportul lichidatorului judiciar din 15.09.2008 ( 386-393 dos), pârâta a întocmit ultimul bilanț la 31.12.2000, iar pentru perioada 2001-2004 nu au fost întocmite balanțe de verificare, declarații privind impozitul pe profit, deconturi de TVA și celelalte declarații privind obligațiile către bugetul statului.
De asemenea, datorită lipsei de cooperare a pârâtei, lichidatorul judiciar nu a reușit să identifice nici unul din cele 25 autovehicule ce apar înscrise în evidențele fiscale ale Primăriei municipiului VD( 334-337 dosar).
În aceste condiții, judecătorul sindic a apreciat că prin neținerea contabilității în conformitate cu legea pentru perioada 2000-2004, grefată pe ascunderea activelor societății ce decurge din folosirea în interes personal a acestora, sunt date în cauză condițiile premisă de atragere a răspunderii materiale a pârâtei prev. la art. 138 alin. 1 lit. a,d,e din legea nr. 85/2006, iar acestea au produs starea de insolvență a debitoarei SC SRL.
Față de cele ce preced, judecătorul sindic a admis cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâtei și a obligat-o să suporte pasivul societății debitoare din averea proprie.
Creditoarea Saf ormulat obiecțiuni la raportul final depus de lichidatorul judiciar din 19.09.2008 prin care a solicitat închiderea procedurii în baza art. 131 din legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat obiecțiunile drept nefondate pentru cele ce urmează:
Articolul 131 din Legea nr. 85/2006 prezintă un caz general de închidere a procedurii insolvenței, reglementat pentru lipsa bunurilor în patrimoniul debitorului sau pentru insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor de procedură.
Acest text este necesar a fi privit prin prisma principiului înscris la.5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care consacră celeritatea procedurii insolvenței.
Dacă sunt avute în vedere și dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006, este evident că textul art. 131 din lege privește și situațiile în care nu pot fi identificate bunurile societății, din motivele prevăzute la art. 138 alin. 1 necesitatea asigurării celerității procedurii fiind incompatibilă cu trenarea nejustificată a cauzei, în condițiile în care persoanele responsabile refuză să predea documentele contabile sau când au folosit în interes personal creditele sau bunurile societății, ori le-a ascuns creditorilor urmăritori.
În aceste condiții, judecătorul sindic a apreciat că lichidatorul judiciar a făcut o corectă evaluare a incidenței dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, referitoare la asimilarea situației de neidentificare a bunurilor debitorului din motivele expuse cu cea a lipsei bunurilor.
Mai mult, creditoarea nu a avut în vedere că procedura insolvenței este deschisă încă din cursul anului 2004 și, în ciuda eforturilor administratorului/lichidatorului judiciar nu s-a reușit identificarea bunurilor debitoarei.
Referitor la onorariul și cheltuielile de lichidare solicitate de lichidatorul judiciar, în condițiile în care acestea se vor avansa din fondul de lichidare conform disp. art. 19 alin. 2 teza II-a din legea nr. 85/2006, competența de a stabili remunerația lichidatorului judiciar aparține judecătorului sindic, iar nu creditorilor, astfel că nu a fost primită nici această obiecțiune.
Însă, cu privire la cheltuielile de procedură solicitate de lichidatorul judiciar acestea nu au fost dovedite, astfel că judecătorul sindic, în baza art. 19 alin. 2 teza II -a din legea nr. 85/2006, a apreciatcă suma de 4.500 lei apare drept rezonabilă în condițiile în care nu s-au făcut acte de administrare judiciară a societății și nici nu au fost efectuate operațiuni de lichidare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs debitorul SC SRL V D și pârâta.
Debitorul SC SRL arată că, la data pronunțării sentinței nu era îndeplinită procedura de citare a administratorului cu domiciliul în Austria, aceasta desemnându-și un reprezentant în România, care, de asemenea, nu a fost citat.
Arată debitorul că în mod greșit s-a admis cererea de atragere a răspunderii fostului administrator atâta timp cât instanța nu a verificat titlul de creanță invocat de creditor. Susține că, deși s-a aprobat efectuarea unei expertize financiar contabile aceasta nu a fost efectuată întrucât documentele care au stat la baza emiterii titlului de creanță nu au fost puse la dispoziția expertului de către Garda Financiară
Mai arată debitorul, în esență, că prin neverificarea documentelor contabile de către instanță, documente reținute chiar de către creditorul DGFP S, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâta, pe lângă motivele invocate în cererea de recurs a debitorului SC SRL ( pârâta este și reprezentantul debitorului, în calitate de administrator), arată că lichidatorul nu a depus diligențele necesare pentru a intra în posesia documentelor contabile deținute ilegal de creditor și că instanța nu a verificat aceste documente sau certificatul de înregistrare al debitorului la Oficiul Registrului Comerțului.
Recursurile care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv comun celor două recursuri, respectiv pretinsa nelegală citare a administratorului debitoarei, întrucât acesta are domiciliul în Austria, instanța îl constată neîntemeiat.
Este de observat că instanța de judecată a efectuat citarea debitorului și a administratorului acestuia, SC SRL și, de la adresa aflată în registrul oficial ținut de Registrul Comerțului conform înscrisului aflat la fila 86 dosar fond.
De altfel, pe tot parcursul procesului societatea debitoare a fost reprezentată de către consilierul juridic prezent și în fața instanței de recurs, care a precizat că a adus la cunoștința lichidatorului schimbarea de adresă a administratorului, însă, pentru a fi luată în considerare de către instanță, trebuia adusă la cunoștință, sub sancțiunea neluării în seamă, conform art. 98 Cod procedură civilă.
Astfel, atâta timp cât prin reprezentantul consilier juridic, societatea debitoare administrată de, a avut permanent posibilitatea de a lua cunoștință de actele dosarului și, mai mult, pretinsa schimbare de adresă a administratorului nu a fost adusă la cunoștința instanței, Curtea constată că recurenții au fost legal citați, sub acest aspect nefiindu-le încălcat dreptul de acces la instanță.
Mai mult, părțile au fost legal citate și prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, publicație din care, consilierul juridic al debitorului, putea lua, de asemenea cunoștință de dispozițiile judecătorului sindic.
În ceea ce privește criticile față de cuantumul creanței reținută de judecătorul sindic este de observat că aceste critici sunt tardive, întrucât prin sentința nr. 73 din 12.02.2008, dată în același dosar de judecătorul sindic, s-a stabilit data de 1 aprilie 2008, ca dată certă până la care pot fi depuse contestații față de creanțele pretinse în cauză.
Ori, atâta timp cât procedura insolvenței este o procedură colectivă care se desfășoară cu celeritate, iar debitorul nu a contestat creanțele în termenul stabilit în mod cert de judecătorul sindic, acesta este decăzut a mai contesta cuantumul creanței.
În ceea ce privește atitudinea culpabilă a pârâtei, față de care s-a atras răspunderea personală pentru acoperirea debitului, este de observat că pentru perioada 2001-2004, nu au fost întocmite declarații privind obligațiile către bugetul statului, și, datorită lipsei totale de cooperare nu au putut fi identificate bunurile care se aflau în patrimoniul debitorului conform evidențelor fiscale, constatând astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 138 alin. 1 lit. a, d,e din Legea nr. 85/2006.
Susținerea repetată cum că creditorul ar fi reținut documentele contabile ale debitorului, este nefondată, având în vedere că la data de 12.03.2005 garda Financiară Sap redat lichidatorului (fila 138 dosar fond) documentele aferente perioadei 1999-2002, iar pentru perioada ulterioară astfel de documente nu au mai fost întocmite.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta, domiciliată în municipiul V D,-, județul S și debitoarea SC SRL V D, cu același sediu, împotriva sentinței nr. 927 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Gr.
2ex/19.03.2009
jud.sindic.
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Grapini Carmen
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 557/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1556/2009. Curtea de... → |
|---|
