Practica judiciara insolventa. Decizia 446/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 446/
Ședința publică din data de 26 mai 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea, împotriva încheierii nr. 2833/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL A prin lichidator judiciar IP ACTIV GRUP, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea recursului în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2833/03.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada scos dosarul de pe rol și s-a dispus Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad să radieze mențiunea de deschidere a procedurii generale de insolvență, prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei - SRL A înmatriculată la. de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. J-, obligând atât creditoarea B cât și debitoarea - SRL A să plătească administratorului judiciar al debitoarei ACTIV GRUP A, suma de 1800 lei lunar pe perioada 20 august - 5 noiembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 2106 pronunțată de Tribunalul Arad la data de 08 august 2007, în prezentul dosar, s-a admis cererea creditoarei, împotriva debitoarei - SRL A fiind deschisă procedura generală prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu Activ Grup
Pentru a pronunța această soluție s-a apreciat că, creditoarea are calitate de creditor îndreptățit în condițiile art. 31 al.1 raportat la art. 3 pct.6 din Legea insolvenței, deținând împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea care, prin Decizia nr. 1306/R/5.11.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pronunțată în același dosar, a fost admis, fiind modificată hotărârea recurată în sensul respingerii cererii creditoarei, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile Legii nr. 85/2006, nici cu privire la existența unei creanțe al cărui cuantum să depășească pragul legal și nici cu privire la starea de insolvență a debitoarei.
Față de această decizie irevocabilă, judecătorul sindic a dispus scoaterea dosarului de pe rol, dispunând totodată Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad să radieze mențiunea de deschidere a procedurii generale de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei - SRL A, înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. J-.
Cu privire la onorariul solicitat de administrator, s-a reținut că, cererea creditoarei a fost înregistrată la Tribunalul Arad la data de 2 iulie 2007, iar hotărârea de deschidere a procedurii a fost pronunțată la 08 august 2007, fără ca, creditoarea să învedereze instanței împrejurarea că la data de 30.04.2007 - i-a făcut o plată parțială în cuantum de 1.237,05 euro, că la data de 30 mai 2007, i-a mai făcut o plată parțială în același cuantum și că la data de 12 iulie același an, - SRL a creditat - SRL cu suma de 2500 euro, pe care a și plătit-o de altfel creditoarei la aceeași dată, toate sumele reprezentând preț al combustibilului livrat de creditoare către debitoare.
Pe de altă parte s-a reținut că debitoarea, conform procesului verbal de la fila 31 dosar faliment, pentru primul termen de judecată, din 08 august 2007, fost legal citată cu mențiunea că poate contesta starea de insolvență în termen de 5 zile de la comunicarea cererii de insolvență, însă aceasta nu a contestat starea de insolvență și nici nu a adus la cunoștință judecătorului sindic că a efectuat plăți parțiale a debitului, înțelegând să exercite calea de atac a recursului împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței.
S-a reținut de către instanța de fond că Legea nr. 85/2006, nu prevede expres posibilitatea obligării creditorului la plata cheltuielilor de procedură, însă art. 149 din aceeași lege, prevede că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Art. 723 al. 1 Cod procedură civilă prevede că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și conform scopului conform căruia au fost recunoscute de lege, iar conform art. 4 al.1 din Legea 85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, au fost suportate din averea debitorului, însă așa cum a statuat Curtea de APEL TIMIȘOARA, patrimoniul debitoarei nu este în stare de insolvență, astfel că nu suntem în prezența unui debitor propriu-zis în condițiile art.3 pct.5 din aceeași lege care prevede că: "debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art.1, al cărei patrimoniu este în stare de insolvență".
Pentru cele expuse, s-a reținut culpa ambelor părți în cauzarea cheltuielilor din prezentul dosar constând, în concret în onorariul administratorului care vor fi asimilate cu cheltuieli de judecată, astfel că a obligat atât creditoarea cât și debitoarea - SRL A să plătească administratorului judiciar al debitoarei Activ Grup A suma de 1800 lei lunar pe perioada 20 august - 5 noiembrie 2007.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea, solicitând modificarea hotărârii atacate în condițiile art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, recurs ce a fost înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, la data de 01.02.2008.
Prin decizia civilă nr. 298/27.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, s-a anulat recursul declarat de creditoarea împotriva încheierii nr. 2833/03.12.2007 pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-, reținându-se că la data introducerii recursului, respectiv 22.01.2008 a lipsit semnătura părții recurente, element indiscutabil necesar pentru certificarea manifestării de voință și deși Curtea a acordat un termen pentru ca recurenta să acopere lipsurile cererii, respectiv să certifice cu emblema și cu semnătura, aceasta nu a răspuns solicitării instanței, instanța de recurs făcând aplicarea dispozițiilor art. 133 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași încheieri a declarat un nou recurs creditoarea, solicitând modificarea hotărârii atacate în condițiile art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, recurs ce a fost înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, la data de 10.04.2008.
În motivare s-a arătat că recurenta creditoare a livrat combustibil către societatea debitoare - SRL A în valoare totală de 11.133,41 Euro (37.177,79 RON), fiind emise facturile fiscale conform contractului de card încheiat între părți, pe care societatea debitoare le-a achitat cu întârziere, că având în vedere atitudinea etalată de societatea debitoare prin reprezentanții săi, s-a văzut nevoită să formuleze cererea de declanșare a procedurii insolvenței, care la data de 8 august 2007 fost admisă de instanța de fond, deschizând procedura insolvenței asupra debitoarei. Aceasta dovedește reaua credință a reprezentanților debitoarei care, deși având cunoștință de suma datorată au tergiversat în permanență îndeplinirea obligației comerciale asumate, fapt ce relevă în mod direct intenția efectivă a administratorului în relațiile comerciale pe care le desfășoară cu partenerii de afaceri, urmărind doar obținerea de profit pentru sine, chiar dacă prin aceasta se aduc multiple prejudicii patrimoniale celorlalți participanți la circuitul economic.
Se menționează că în conformitate cu dispozițiile legale, procedura insolvenței este o procedură specială la care se recurge pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. De asemenea, art. 3 din Legea 85/2006 - privind procedura insolvenței definește insolvența ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:" iar la litera a) menționează că "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
Consideră că în acest context instanța a obligat în mod neîntemeiat societatea recurentă să plătească împreună cu debitoarea sumele reprezentând cheltuieli de procedură, întrucât Legea 85/2006 prevede expres în art. 4 alin. 1 "Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului". Astfel, instanța a reținut în mod nejustificat reaua-credință, întrucât societatea recurentă a formulat întâmpinare la recursul declarat de către - SRL, prin care a fost menționată achitarea debitului.
De asemenea, consideră că instanța greșit a încadrat cheltuielile de procedură prevăzute de Legea 85/2006 ca fiind cheltuieli de judecată, dispozițiile Codului d e procedură civilă completând legea specială, în condițiile în care legea prevede expres regimul juridic al acestora. Se mai arată că debitoarea se face culpabilă de situația procesuală în care se află ca urmare a întârzierii plăților către creditorii ei, cererea recurentei îndeplinind la data introducerii ei condițiile cerute de Legea 85/2006 pentru admisibilitatea acesteia și anume: debitoarea are calitatea de comerciant fiind înregistrată la ONRC, creanța creditoarei recurente izvora dintr-un raport comercial, creanța era certă (existența ei rezultând din chiar înscrisurile depuse la dosar), lichidă (cuantumul ei fiind determinat)), exigibilă (termenul de scadență era împlinit), trecând mai mult de 30 de zile de la data scadenței creanței, caz în care consideră că instanța reține în mod nejustificat culpa comună. De asemenea, instanța trebuia să rețină că debitoarea nu a formulat contestație împotriva cererii de declanșare a procedurii falimentului (recunoaștere tacită a stării de insolvență), prin intermediul căreia avea posibilitatea să facă referire la diminuarea cuantumului creanței. Menționează că, instanța a încălcat normele de procedură acordând astfel mai mult decât s-a solicitat, fapt pentru care solicită aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă.
Având în vedere motivele invocate mai sus, solicită modificarea hotărârii atacate în condițiile prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă și obligarea debitoarei SRL la plata integrală a cheltuielilor de procedură.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția tardivității declarării recursului, excepție ridicată de către instanță din oficiu la termenul de judecată din 05 mai 2008, Curtea constată și reține următoarele:
Creditoarea a formulat recurs împotriva încheierii nr. 2833/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- la 27 martie 2007, așa cum reiese din rezoluția de primire a Tribunalului Arad de la fila 2 dosar.
Cum împotriva acestei hotărâri se putea declara recurs în termen de 10 zile de la comunicare conform art. 8 alin. 2 din Legea 85/2006, iar creditoarei recurente i s-a comunicat încheierea recurată la 16.01.2008, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare de la fila 257 dosar fond, rezultă că recursul de față a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, astfel încât acesta urmează a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul creditoarei împotriva încheierii nr. 2833/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./03.06.2008
Tehn./03.06.2008/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 177/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 312/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
