Practica judiciara insolventa. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 312
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Aurelia Saftiuc
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de pârâții - FOST ADMINISTRATOR AL L și - FOST ADMINISTRATOR AL L împotriva sentinței civile nr. 1010 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței.
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, respectiv recurenții și și intimații DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ N, SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat de și de - administrator statutar al SC SRL, împotriva sentinței civile nr.1010 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, se reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1010 din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Neamța respins excepția tardivității invocată de foștii administratori ai debitoarei.
A admis cererile de atragere a răspunderii personale formulate de creditorii Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă N și Direcția Generală a Finanțelor Publice N, așa cum au fost precizate.
A dispus ca pasivul societății debitoare SC SRL P N să fie suportat de foștii administratori ai acesteia.
A obligat foștii administratori și la 134 lei creditorului N și 32.749 lei creditoarei N, reprezentând creanțe neacoperite.
A dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor personale ale foștilor administratori până la concurența debitului menționat mai sus.
A admis cererile formulate de lichidatorul judiciar.
A dispus plata sumei de 7.500 lei din fondul de lichidare, în contul lichidatorului judiciar P N, reprezentând onorariu lichidator și cheltuieli administrative.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL.
A dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat pe lichidator de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea prezentei sentințe debitoarei, creditorilor, foștilor administratori, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Instanța de fond a reținut că prin încheierile de ședință din data de 12 noiembrie 1999 și respectiv, 16 februarie 2000, s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei SC SRL.
Creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice N și N au formulat cereri de atragere a răspunderii personale a foștilor administratori și, cereri care au fost precizate după întocmirea de către lichidatorul judiciar a raportului în temeiul art.59, solicitând obligarea acestora la plata pasivului pentru următoarele motive: foștii administratori nu au ținut evidența contabilă în conformitate cu legea și au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care a condus societatea la starea de insolvență. Au solicitat și luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor personale ale acestora.
administratori au formulat întâmpinare la cererile de atragere a răspunderii personale, solicitând respingerea acestora. Au invocat excepția tardivității cererilor, în sensul că sumele datorate de societate au fost stabilite în anul 1999, ocazie cu care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile; că raportul a fost depus în anul 2000 astfel că dreptul creditoarelor de a cere atragerea răspunderii este prescris.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la insolvență arătând că persoanele vinovate sunt foștii administratori care au dispus continuarea activității debitoarei deși se înregistrau pierderi în fiecare an fiscal, mai ales datorită cheltuielilor de producție mai mari decât veniturile; nu a ținut o evidență contabilă conform legii, existând diferențe între valoarea impozitului pe profit reală și cea înregistrată.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În legătură cu excepția tardivității invocată de foștii administratori, instanța a constatat că cererile de atragere a răspunderii personale au fost formulate sub imperiul vechilor reglementări ale legii privind procedura insolvenței, respectiv Legea nr.64/1995. Acestea nu prevedeau un termen limită în care să fie introdusă acțiunea în temeiul art.124 (în prezent 138) așa cum este prevăzut de art.139 din Legea nr.85/2006, putând fi introduse cereri având ca obiect atragerea răspunderii până la închiderea procedurii.
Articolul 139 neavând corespondent în legea anterioară înseamnă că, în cazul acțiunilor pentru care termenul prescripției a început să curgă anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2006, termenul prescripției va fi calculat conform dreptului aplicabil la momentul nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la data când a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență.
În speță, fiind vorba de creanțe bugetare, termenul de prescripție este de 5 ani, iar data de la care trebuia calculat acest termen este 10.10.2000, dată la care s-a depus de către lichidator raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență.
Cererea inițială de atragere a răspunderii personale formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului PN( în prezent Direcția Generală a Finanțelor Publice N) a fost depusă la dosar la data de 12.03.2003 și ulterior precizată, deci înlăuntrul termenului de prescripție, nu numai de 5 ani, prevăzut pentru creanțe bugetare, dar chiar în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958. Acțiunea formulată de un creditor în temeiul art.138 (fostul art.124) profită și celorlalți creditori, fiind analizate îndeplinirea condițiilor de atragere a răspunderii în general, pentru întreg pasivul debitoarei.
În consecință, instanța a respins excepția tardivității formulată de foștii administratori.
Pe fondul cererilor, din înscrisurile depuse la dosar și din concluziile lichidatorului judiciar menționate în raportul întocmit în temeiul art.59, rezultă că foștii administratori se fac vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență.
Faptele săvârșite de aceștia sunt prevăzute la art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și constau în aceea că nu au respectat, în ținerea evidenței contabile, dispozițiile legii contabilității. În evidențele contabile există diferențe între valoarea impozitului pe profit reală și cea înregistrată, iar suma de 46.508.547 lei vechi, reprezentând, nu apare ca fiind colectată și, în consecință impozitul pe profit datorat, în sumă de 8.642.056 lei vechi, nu a fost plătit. Expertul contabil a constatat deficiențe grave în legătură cu înregistrarea contabilă a unor documente primare.
Între faptele prezentate și prejudiciul suferit de creditori existând un evident raport de cauzalitate, instanța a admis cererile de atragere a răspunderii personale și a obligat foștii administratori la plata pasivului rămas neacoperit.
În temeiul art.141 din Legea nr.85/2006 a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor personale ale foștilor administratori.
Lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii deoarece debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, iar șansele de recuperare a sumelor de la debitorii societății falite sunt practic nule. A mai solicitat plata onorariului și a cheltuielilor administrative din fondul de lichidare.
Analizând cererile lichidatorului judiciar, instanța a constatat că sunt întemeiate. Debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu și nu există șanse reale de recuperare a creanțelor de la debitorii societății falite. Cei doi debitori care au mai rămas se află în procedura insolvenței. Lichidatorul judiciar a precizat că procedura insolvenței față de SC SA s-a închis fără să poată fi recuperată vreo sumă, iar în tabelul creditorilor SC SA debitoarea figurează în calitate de creditor chirografar, valoarea totală a creanțelor înscrise fiind de 1.402.959,38 lei. Față de valoarea bunurilor din patrimoniul acesteia și valoarea creanțelor, la care se adaugă cheltuielile de lichidare și onorariul lichidatorului judiciar din respectivul dosar, debitoarea SC SRL nu are nici o șansă de a-și încasa creanța.
Potrivit art.131 din Legea nr.64/1995, în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamța promovat recurs și.
Referitor la recursul declarat de instanța reține că prin încheierea de ședință din 17.02.2009 s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea completării taxei de timbru, respectiv 19,5 lei taxă judiciară de timbru; deși legal citat, acesta nu a prezentat la dosarul cauzei dovada achitării.
Pe cale de consecință, în temeiul Legii nr.146/1997 completată și republicată, instanța va anula recursul declarat de, ca insuficient timbrat.
Prin recursul declarat, critică sentința, motivat de faptul că SC SRL are de recuperat de la o altă societate comercială - SC - o sumă de bani ce ar putea acoperi datoriile către creditorii săi.
Recursul este nefondat.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței, procedura insolvenței față de SC SA s-a închis fără să poată fi recuperată vreo sumă, situație în care nu poate fi scăzută sau compensată cu creanța pe care o are SC SA de 1.402.959,38 lei.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurentul - pârât, împotriva sentinței civile nr.1010 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - creditori N și N, intimata - debitoare SC SRL și intimatul - lichidator P
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât, împotriva aceleiași sentinței și în contradictoriu cu aceleași părți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.
PREȘEDINTE,
- - JUDECĂTORI,
- -
Pt.judecător - -
- plecată în -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
- -
Red.-
Red.-
Tehnored.- - ex.2
22/23 aprilie 2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Lăcrămioara Moglan, Aurelia Saftiuc
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 446/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 259/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
