Practica judiciara insolventa. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 45
Ședința publică din22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela- - -
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în S,- și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cu sediul în B,--11, sector 1, împotrivasentinței nr. 705 din 23.10.2008, a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar -).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru pârâtul intimat, lipsă fiind creditorii recurenți, creditorul intimat Municipiul S - prin primar, debitoarea intimată - S și intimat parte în proces
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâtul intimat, pune concluzii de respingere a celor două recursuri ca nefondate și de menținere a sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În motivarea concluziilor sale arată că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 138 din Legea nr. 85/2006 și că în mod tardiv creditorii au solicitat atragerea răspunderii fostului administrator.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 189 din 21 iunie 2005 a Tribunalului Suceava - s-a admis cererea creditoarei S în temeiul art. 31 al. 5 din Legea nr. 64/95 și s- deschis procedura reorganizării judiciare și falimentului față de debitoarea - "" SRL S, fiind desemnat administrator judiciar - "" SRL
Ulterior, prin încheierea nr. 351 din 8.11.2005 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei.
În cauză s-a întocmit de către lichidator raportul preliminar ( 18) privind cauzele care au condus la instalarea stării de insolvență, concluzionându-se că declinul financiar a început în anul 1998, urmare a confiscării de către Garda Financiară Mas umei de 97.724.540 lei ROL, motivat de faptul că în obiectul de activitate al debitoarei nu era prevăzută valorificarea bunurilor ce au făcut obiectul facturii nr. 18001/3.11.1997, sumă care ar fi putut acoperii datoriile către bugetul de stat, precum și datorită concurenței în domeniul de activitate al debitoarei.
Creditoarea formulat cerere de înscriere a creanței în sumă de 871,81 RON, echivalentul 265,81 USA pe tabelul creditorilor, aceasta reprezentând o creanță bugetară preluată de la
Urmare valorificării bunurilor identificate în averea debitoarei a rezultat suma de 2600 lei inclusiv, care a acoperit cheltuielile de lichidare în sumă de 1494 lei, iar restul a fost distribuită către S, respectiv 1083 lei și către Primăria S, 23 lei.
Împotriva planului de distribuire a formulat contestație B, arătând că, în calitatea sa de creditor bugetar se cuvenea a fi îndestulată din suma de 1106 lei, în conformitate cu disp. art. 124 din Legea 85/2006.
Prin raportul depus la fila 98 dosar fond, lichidatorul judiciar solicitat închiderea procedurii.
Prin sentința nr. 312 din 20.05.2008, judecătorul sindic respins contestația la planul de distribuire ca nefondat.
La data de 16.09.2008, prin încheierea nr. 521, fost desemnat comitetul creditorilor: S, Municipiul S - prin primar și
Creditoarea Baf ormulat obiecțiuni la raportul final, solicitând completarea acestuia cu precizări referitoare la activitatea desfășurată de administratorul societății și cauzele ce au condus la insolvență, precizări necesare în vederea formulării unei cereri de antrenare răspunderii materiale foștilor administratori.
Prin sentința nr. 705 din 23.10.2008, judecătorul sindic a respins excepțiile privitoare la prescripția formulării cererii de autorizare și lipsa calității procesuale active a creditoarei S formulată de debitoarea - ""SRL și totodată a respins cererea de autorizare formulată în temeiul art. 138 al. 3 din Legea 85/2006 de Comitetul Creditorilor prin S precum și obiecțiunile la raportul final formulate de
Pe de altă parte, prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - ""SRL S și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, legitimare procesuală activă pentru formularea acțiunii prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006 are comitetul creditorilor, însă în speță, dat fiind că pe tabelul creditorilor figurează înscriși doar trei creditori, adunarea creditorilor îndeplinește și atribuțiile comitetului, astfel că, B cât și S, justifică legitimare procesuală activă în acest sens.
Excepția prescripției dreptului de a solicita autorizarea, reține judecătorul sindic că, nu este incidentă în speță, întrucât, acțiunea prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006 ( pentru introducerea căreia se solicită autorizarea) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență, iar momentul în care pot fi cunoscute cauzele precum și persoanele cărora le este imputabilă starea de insolvență este cel al luării la cunoștință a raportului prev. la art. 59 din Legea nr. 85/2006, în speță, data de 7.03.2006. Ori, raportat la acest moment, cererea de autorizare a fost formulată înlăuntrul termenului de 3 ani.
Față de cererea de autorizare în vederea formulării acțiunii prev. la art. 138 din Legea nr. 85/2006, formulată de creditoarele și S, reține judecătorul sindic că, în raportul privind cauzele insolvenței debitoarei, aflat la filele 118-121, lichidatorul identifică motive obiective ale ajungerii în insolvență, fără a individualiza vreuna din situațiile prev. la art. 138 al. 1 lit.g din Legea nr. 85/2006.
Cât privește obiecțiunile la raportul final, instanța de fond a reținut că, acestea vizează neîntocmirea raportului prev. de art. 59 din Legea nr. 85/2006, care însă a fost depus la dosar încă de la termenul de judecată din 7.03.2006, când creditoarele nu l-au contestat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele B și S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarele au arătat în esență că, în mod nelegal judecătorul sindic a respins cererea de autorizare în vederea formulării acțiunii prev. de art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, întrucât din raportul preliminar depus la dosar rezultă că potrivit ultimului bilanț contabil, debitoarea avea active circulante în valoare de 251.132 mii ROL, constând în stocuri, creanțe, casa și conturi la bănci, care însă nu au fost identificate și nici sumele de bani din casierie și din conturile la bănci, concluzia fiind aceea că sumele respective au fost ridicate de reprezentatul legal al firmei, care le-a folosit în interes personal.
Pe de altă parte, disp. art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006 prevăd posibilitatea urmăririi persoanelor răspunzătoare și de către comitetul creditorilor, o interpretare contrară, mai ales în situația deținerii de informații privind cauzele și persoanele cărora le este imputabilă starea de insolvență, însemnând în fapt o interzicere a accesului la justiție.
Recursurile sunt întemeiate, pentru cele ce urmează:
Urmare a modificărilor survenite la legea insolvenței prin intrarea în vigoare a Legii nr. 86/2006, legitimare procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere prev. de art. 138 al. 1 din aceeași lege, au administratorul judiciar sau lichidatorul, iar în unele circumstanțe, limitativ prevăzut de lege, comitetul creditorilor, dar cu autorizarea prealabilă a judecătorului sindic.
Astfel, potrivit al. 3 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prev. la al. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență patrimoniului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prev. la al. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Prin sentința recurată instanța fondului a dat o interpretare literală termenului "a omite" cuprinsă în art. 138 al. 3 atunci când a reținut că lichidatorul nu a omis să indice cauzele insolvenței și persoanele culpabile.
În raportul întocmit în virtutea art. 59 din Legea 85/2006, lichidatorul menționează dosar succint o serie de cauze care ar fi putut conduce la instalarea insolvenței, fără a preciza persoanele responsabile, iar în raportul final se rezumă la a afirma că nu sunt întrunite elementele antrenării răspunderii potrivit art. 138 al. 1, fără a aduce în sprijinul acestei afirmații vreun argument.
În opinia instanței de recurs, interpretarea termenului " a omite" trebuie să primeze producerea efectelor juridice în raport cu scopul legii, aplicării ei unitare și nediscriminării, al. 3 art. 138 fiind în fapt o reglementare în favoarea urmăririi persoanelor răspunzătoare și de către comitetul creditorilor.
O interpretare contrară ar însemna o interzicere, în fapt, a accesului la justiție, cu atât mai mult cu cât comitetul creditorilor ar avea posibilitatea de a cunoaște informații în legătură cu cauzele insolvenței și persoanele răspunzătoare, de natura celor indicate în recurs de către S precum și de B și să dovedească prin probele ce urmează a fi solicitate în timpul soluționării cererii, îndeplinirea condițiilor răspunderii sus indicate.
În considerarea acestor aspecte, se impune a fi admisă cererea de autorizare întemeiată pe disp. art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006.
Urmare a admiterii cererii de autorizare întemeiată pe art. 138 al. 3 se impune continuarea procedurii insolvenței, formularea acțiunii prev. la al. 1 al art. 138 neputând a avea loc în afara cadrului acesteia.
În considerarea acestor aspecte, în temeiul art. 312 al. 1,2 și 3 cod procedură civilă, curtea va admite recursurile și va casa sentința recurată.
De urmare, cererea de autorizare comitetului creditorilor în vederea promovării acțiunii prev. de art. 138 al. 1 Cod procedură civilă urmează a fi admisă iar cauza se va trimite judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursurile declarate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în S,- și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cu sediul în B,--11, sector 1, împotrivasentinței nr. 705 din 23.10.2008, a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar -).
Casează sentința recurată, admite cererea de autorizare și trimite dosarul judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/11.02.2009
Președinte:Galan Marius
Judecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 452/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 876/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
