Practica judiciara insolventa. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 452/2009
Ședința publică din data de 03 februarie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de împotriva sentinței comerciale nr. 835/29.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimatul B lichidator judiciar al debitoarei SC. SRL, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă pentru recurentul-pârât, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentanta recurentului declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind alte cereri, constată recursul în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului în baza art. 312 alin. 1, raportat la 304 pct. 8 și 9 și 304 indice 1. civ. modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată de lichidator pentru antrenarea răspunderii administratorului, prin care acesta a fost obligat să suporte pasivul debitoarei în baza art. 138 litera a și Apreciază că sentința este nelegală fiind dată pe prezumții nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la litera a și nici la litera d ale articolului 138 din Legea insolvenței. Arată că la dosarul de fond nu există dovezi în susținerea faptelor ce se impută administratorului, nu există o corespondență condițională între avansurile și situația de insolvență iar cu privire la actele contabile întocmite, recurentul nu avea capacitatea de a verifica corectitudinea actelor întocmite. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 835 din data de 29 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, în baza art. 138 alin. l lit. a și d, art. 139 și urm. din Legea nr. 85/2006 modificată, privind procedura insolvenției, s-a admis acțiunea în răspunderea administratorului formulată de lichidatorul B, în dosarul nr-, privind pe debitoarea, aflată în lichidare judiciară, ca fiind întemeiată și, în consecință, s-a stabilit răspunderea materială a pârâtului, în calitate de fost administrator statutar al debitoarei, pentru suma de 144.081 lei, cu obligarea plății acestei sume în contul debitoarei pentru plata creanțelor înregistrate în creanțelor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din analiza actele și lucrările dosarului, următoarele:
Pârâtul a funcționat în calitate de administrator statutar al, până la intrarea acestei societăți în procedura simplificată a falimentului conform sentinței comerciale nr. 640/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr. 124/F/2007, când i s-a ridicat dreptul de administrare a societății.
In analiza cauzelor care au condus societatea debitoare administrată de pârât la starea de insolvență comercială, iar ulterior la cea de faliment, lichidatorul judiciar Consult Bac onstatat că pârâtul se face vinovat de săvârșirea unor fapte din cele prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2007 privind procedura insolvenției, care atrag răspunderea lui și anume cele prev. la litera d, a ținut o contabilitate fictivă sau nu a ținut o contabilitate conformă cu legea. In acest sens, lichidatorul judiciar reține că pârâtul nu a respectat prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 rep. în sensul că nu a urmărit și nu a încasat de la clienți suma de 1.970 lei, sume în prezent prescrise.
In al doilea rând, s-a reținut din bilanțul contabil întocmit la 31.12.2004 că pârâtul în calitate de administrator al aceleiași societăți comerciale a ridicat din casieria societății suma de 142.111 lei, reprezentând avansuri de trezorerie, cont contabil nr. 542, pe care nu le-a returnat și nici nu le-a justificat în vreun fel, aspect ce duce la concluzia că a folosit aceste sume în folos propriu. Pentru acest caz este dat motivul de atragere a răspunderii materiale a pârâtului prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Pentru toate aceste considerente, constatând din probatoriul ce s-a administrat că pârâtul se face vinovat de comiterea faptelor mai sus arătate, instanța de fond în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și din Legea nr. 85/2006 a admis acțiunea introductivă ca fiind întemeiată și a obligat pârâtul să suporte din averea proprie o parte a pasivului realizat de cărui administrator statutar a fost, în sumă de 144.081 lei și totodată, a fost obligat să plătească suma arătată în contul societății aflată în insolvență pentru plata creanțelor înregistrate.
In ce privește cererea de suspendare a soluționării cauzei formulată de către pârât, întemeiată pe faptul că este cercetat într-o cauză penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, tribunalul în temeiul art. 138 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile legale invocate statuează că aplicarea prevederilor privind tragerea la răspundere materială a persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiunii. Față de aceste dispoziții, instanța de fond a apreciat că prezenta cauza nu are același obiect ca și dosarul penal mai sus invocat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat în prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, pârâtul, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 1, raportat la art. 304 pct. 8 si 9 si art. 3041.pr.civ. solicitând modificarea sentintei atacate si pe cale de consecință, respingerea actiunii în răspundere materială a lichidatorului Consult privind pe debitoarea ca neîntemeiată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâtul a criticat reținerile instanței referitoare la faptul că aceasta a apreciat că se face vinovat de săvârsirea unor fapte care atrag răspunderea sa prin prisma prevederilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Astfel, arată pârâtul, faptele invocate în temeiul art. 138 alin. 1, lit. a) si d), au fost retinute ca fiind săvârsite având ca probe doar raportul administratorului judiciar, respectiv al lichidatorului de unde au fost reluate si redate în motivarea actiunii, actiunea nefiind întemeiată pe alte probe, iar în considerentele sentintei nu se regăsesc conditiile esentiale pentru ca aceste fapte să determine atragerea răspunderii pârâtului-recurent: existenta certă a prejudiciului, cauzarea acestuia prin faptele imputate si faptul că acestea au determinat ajungerea societății în încetare de plăți.
Analizand recursul declarat prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta apreciaza demersul procedural analizat ca fiind total neintemeiat.
Astfel, prin cererea de chemare in judecata precizata, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea raspunderii paratului pentru suma de 144.081 Ron, invocand drept temei dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a si In mod legal si temeinic judecatorul sindic a admis cererea de angajare a raspunderii fostului administrator statutar al debitoarei, rertinand ca pe de o parte acesta a ridicat din fondurile debitoarei suma de 142.111 Ron pe care nu a restituit-o si nici nu a justificat in vreun fel destinatia acesteia, iar pe de alta parte a omis recuperarea unei creante a debitoarei in cunatum de 1970 Ron, creanta pentru care a intervenit prescriptia.
Prin recursul declarat, principala critica vizeaza maniera in care judecatorul sindic a solutionat cererea de chemare in judecata doar in baza raportului administratorului judiciar, fara a solicita administrarea vreunei alte probe. Mai mult, recurentul apreciaza ca sentinta recurata nu face referiri concrete la certitudinea prejudiciului, faptele recurentului si determinarea incetarii de plati a debitoarei prin aceste fapte.
In opinia instantei de recurs, aspectele invocate prin intermediul caii de atac sunt neintemeiate, deoarece pentru promovarea cererii de angajare a raspunderii si dovedirea temeiniciei acesteia a fost deopotriva necesara si suficienta simpla studiere a actelor contabile ale debitoarei, a bilanturilor inregistrate la B, inscrisuri aflate la dosarul de insolventa si puse in discutia contradictorie a partilor. Atfel, conform actelor contabile, la data de 31.12.2004 (data ultimului bilant contabil), in evidentele debitoarei se regasea un disponibil de 142.111 Ron ( 6 din dosarul instantei de fond), suma care nu s-a mai regasit in patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii de insolventa.
Aceasta suma, intr-un cuantum substantial, nu a fost predata administratorului judiciar. Mai mult, recurentul nu a justificat in vreun mod destinatia acestei sume si nici nu a solicitat administrarea vreunei probe in acest sens. In consecinta, judecatorul sindic a concluzionat intemeiat faptul ca, in lipsa vreunei justificari pertinente, singura explicatie a disparitiei acestei sume de bani este folosirea acesteia in scop personal, fapta ce intra in sfera de reglementare a dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit a din legea 85/2006.
Sunt deopotriva evidente atat fapta culpabila constand in folosirea sumei enuntate in interes personal, cat si prejudiciul constand in imposibilitatea de achitare a datoriilor si producerea prin aceasta a starii de insolventa a debitoarei. Daca aceasta suma era folosita inca din anul 2004 pentru achitarea datoriilor, existau sanse reale sa starea de insolventa a debitoarei sa fie evitata, deoarece mare parte din debitul inscris in tabelul de creante este format din dobanzi si penalitati de intarziere.
Pentru toate aceste argumente, in baza art. 312 alin. 1. recursul va fi respins ca total neintemeiat, iar sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 835 din data de 29 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./18.02.2009.
Jud.fond: I.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 91/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 45/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
