Practica judiciara insolventa. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 45/
Ședința publică din 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 1744/05.- pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1774/5 noiembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei " " și a și dispus radierea societății din registrul societății.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut, în considerentele hotărârii mai sus-atacate, că în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri care să fie supuse vânzării în procedura de lichidare.
Se mai reține că din raportul final rezultă că nici debitoarea, nici administratorul statutar, față de care s-a dispus angajarea răspunderii, nu dețin bunuri care pot fi executate, potrivit adreselor nr. 16444/19.09.2005 și nr. 11329/29.05.2007 emise de Primarul municipiului Târnăveni, județul M, pe raza căreia și-au aflat sediul social și domiciliul debitoarea și administratorul statutar.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, respingerea cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii și dispunerea închiderii procedurii insolvenței după executarea silită de către lichidatorul judiciar a averii fostului administrator judiciar. În același sens, recurenta susține că judecătorul sindic era obligat la desemnarea unui executor judecătoresc care să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor foștilor administratori ai debitoarei.
Analizând actele de la dosar, instanța de recurs reține următoarele:
Este adevărat că s-a dispus angajarea răspunderii personale a foștilor administratori potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, așa cum de altfel a reținut și judecătorul sindic în hotărârea atacată, prin sentința civilă nr. 3075/29.11.2006, rămasă irevocabilă.
Tot atât de adevărat este faptul că lichidatorul judiciar, aspect care nu a fost negat de creditoarea-recurentă, a făcut tot ce i-a stat procedural în atribuții pentru a identifica bunurile mobile și imobile care ar fi putut fi executate în favoarea creditorilor.
De asemenea, rezultă din raporturile succesive ale lichidatorului judiciar că acesta a relevat că debitoarea nu mai are bunuri în averea acestuia pentru a acoperi cheltuielile administrative.
Simplul fapt că fostul administrator nu are bunuri care ar putea fi urmăribile în baza hotărârii de angajare a răspunderii personale a acestui administrator, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă", nu poate să fie un argument pentru admiterea obiecțiunilor formulate de creditoare, cu atât mai mult cu cât, după închiderea procedurii, creditoarea recurentă poate iniția procedura execuțională pentru executarea propriei creanțe împotriva fostului administrator statutar.
Legiuitorul nu a prevăzut vreo obligație în sarcina judecătorului sindic, contrar celor invocate de recurentă, ca înainte de a închide procedura să dispună numirea unui executor judecătoresc. Dimpotrivă, textul art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită se efectuează de executorul judecătoresc, ceea ce înseamnă că pe baza titlului executoriu obținut prin hotărârea de angajare a răspunderii personale, creditorii pot iniția procedura execuțională în vederea recuperării creanței, chiar dacă procedura insolvenței a fost închisă, în cauză fiind incidente, potrivit aceluiași text de lege, dispozițiile procedural civile prevăzute în Codul d e procedură civilă care, astfel, au aplicabilitate generală.
Nu în ultimul rând, aceeași recurentă a formulat recurs și împotriva sentinței 245/12.03.2008 prin care au fost respinse obiecțiunile creditoarei împotriva raportului final întocmit de lichidator. Această sentință a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului M conform deciziei nr. 540/R/12.06.2008. Or, conținutul obiecțiunilor ca și a recursului împotriva sentinței nr. 245/2008 au același conținut ca prezentul recurs. Chiar dacă nu are autoritate de lucru judecat, totuși este un element de fapt în plus care demonstrează inconsistența prezentului recurs, caracterul său formal.
Pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva Sentinței nr. 1744/05.11.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./28.01.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 77/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 153/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
