Practica judiciara insolventa. Decizia 464/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 464
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenții-creditori DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței civile nr. 118/F/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice N, restul părților fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că la termenul anterior a fost invocată excepția tardivității recursului declarat de recurenta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice
Consilier juridic referitor la această excepție precizează că recursul a fost depus la data de 14.04.2008 prin fax. Depune o serie de înscrisuri în vederea completării precizărilor depuse la dosar.
Instanța constată că la dosar nu se găsește recursul trimis prin fax la data de 14.04.2008.
Având în vedere că se unește excepția cu fondul, instanța acordă cuvântul:
Consilier juridic solicită respingerea excepției privind tardivitatea recursului, considerând că recursul a fost formulat în termen.
Arată că prin sentința dată de instanța de fond au fost respinse cererile formulate de recurentele-creditoare, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între faptele fostului administrator și ajungerea intimatei la încetarea de plăți, ceea ce nu este adevărat.
Consideră că fostul administrator se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență conform art.138 din Legea 85/2006. În conformitate cu art.27 din Legea nr.85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență putea să adreseze tribunalului o cerere în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Cu privire la recursul formulat de AVAS B, solicită admiterea acestuia.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor de față reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1486/F/21.10.2004 (fila 42 vol.l) și încheierea din data de 2.12.2004 (fila 67), instanța a admis cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice N și s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei CLB icazu, județul N, fiind desemnat administrator și lichidator judiciar Greval Cons LPN.
Din verificările efectuate de lichidatorul judiciar( filele 53 și 94), precum și din adresa nr. 5656/4.11.2004 emisă de Primăria Comunei Bicazu ( fila 59), reiese că debitoarea C L nu figurează în evidențe cu bunuri în ce privește cuptorul "" pentru pâine, acest mijloc fix nu este în patrimoniul debitoarei după cum rezultă din evidența contabilă a societății, ci este proprietatea personală a fostului administrator ( fila 195).
Debitoarea, nedeținând bunuri prin a căror valorificare să poată fi acoperite cheltuielile de lichidare, dar și creanțele înregistrate, lichidatorul judiciar, în raportul depus la dosar( filele 24-25) a solicitat închiderea procedurii potrivit art.131 din Legea nr.85/2006.
În aceste condiții, judecătorul sindic, în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006, a admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț.
În cadrul procedurii creditoarele N, AVAS B și lichidatorul judiciar au formulat cereri de atragere a răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.
Cererile au fost comunicate foștilor administratori, fiind îndeplinită procedura (afișare la domiciliu,afișare la ușa instanței,publicitate, Buletinul procedurilor de insolventă).
Prin cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ( fila 127), creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Nas olicitat obligarea foștilor administratori și la suportarea pasivului în sumă de 194.725.65 lei- reprezentând creanță neîncasată în urma deschiderii procedurii reglementată de Legea nr. 64/1995, republicată, motivat de faptul că evidența contabilă nu a fost ținută conform legii, respectiv debitoarea nu a depus actele contabile, registrul societății, bilanțul contabil, lista privind creditorii și creanțele acestora, contul de profit și pierderi, precum și alte acte prevăzute de art.33 din Legea nr.64/1995, republicată.
De asemenea creditoarea susține că foștii administratori au dispus, în interes personal,continuarea unei activități, care ducea în mod vădit persoana juridică la insolvență. Susține că administratorii debitoarei au fost de rea credință si au avut o atitudine dezinteresată chiar de la înființarea societății, în sensul că au efectuat plăți nesemnificative, în raport de valoarea creanței, către bugetul general consolidat. Pentru motivele sus-menționate, consideră că foștii administratori au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, producându-i un prejudiciu în sumă de 194.725.651 lei.
După întocmirea de către lichidatorul judiciar a raportului privind cauzele și împrejurările care au dus debitoarea la starea de insolvență, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice N și-a modificat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale (fila 193), în sensul atragerii răspunderii personale numai a administratorului pentru motivul că a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit debitoarea la insolvență, prin acumularea de datorii la bugetul de stat și prin plățile nesemnificative efectuate.
Creditoarea AVAS Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei (fila 207), solicitând obligarea acestora la plata sumei de 38.118.898 (162,23), reprezentând creanța nerecuperată în procedura falimentului deschisă împotriva debitoarei.
În motivare, creditoarea arată că foștii administratori ai debitoarei trebuiau să formuleze cerere pentru a fi supuși dispozițiilor legii insolvenței și că aceștia au dispus, în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți. Creditoarea susține că prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, foștii administratori se fac vinovați de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoane juridice fonduri,în scopul întârzierii încetării de plăți.
În temeiul art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței nr.85/2006,
lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale împotriva fostului administrator ( fila 26).
În motivare, lichidatorul judiciar arată că din documentele contabile ale societății și din raportul prevăzut de art.59 din legea insolvenței reiese că fostul administrator al debitoarei a continuat o activitate care ducea în mod vădit la insolvență, prin acumulare de datorii la bugetul consolidat al statului și prin plățile nesemnificative efectuate. Susține că există raport de cauzalitate între faptele fostului administrator și prejudiciul produs creditorilor.
Prin sentința civilă nr. 118/F din 22.02.2008 s-au respins cererile formulate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice N- P N,- bis județul N, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, str. - nr.21, sector 1 și lichidatorul judiciar CONS - P N, str. - nr.16, -.C,.35, județul N, al debitoarei SC SRL Bicazu, jud.N, de atragere a răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator - Bicazu, județul
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC, Bicazu, județul N, înregistrat la. de pe lângă Tribunalul Neamț sub nr. J-, Cod fiscal R -.
Judecătorul sindic a reținut că debitoarea SC SRL Bicazu
, județul N, a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului
de pe lângă Tribunalul Neamț sub nr. J- la data de 5.09.2000,
având ca administratori pe numiții și.
A mai reținut că in raportul lichidatorului judiciar( fila 254), rezultă că societatea debitoare și-a desfășurat activitatea până în anul 2004,având ca obiect principal de activitate-producție panificație( fila 169) și că cifra de afaceri a debitoarei a crescut în anul 2002, iar în anul 2003 s-a diminuat profitul, chiar dacă veniturile au crescut. Din același raport, rezultă că societatea debitoare a depus bilanțurile la. N,până la data de 24.02.2004, a înregistrat la. N registru jurnal și a respectat disciplina financiară.
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus societatea debitoare la încetarea de plăți( fila 169), rezultă că toate documentele contabile și întreaga activitate a societății a fost ținută de către administratorul,motiv pentru care și creditoarea N și-a modificat cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale(filal93), în sensul obligării fostului administrator la suportarea pasivului neacoperit, iar lichidatorul judiciar a formulat cererea numai împotriva fostului administrator -.
În cererile de atragere a răspunderii personale patrimoniale
formulate de creditoarele N ( fila 127- modificată fila 193),
AVAS B ( fila 207) și lichidatorul judiciar ( fila 25) se invocă, în esență,
faptul că fostul administrator al debitoarei a dispus, în interes personal
continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la
insolvență, prin acumulare de datorii și plăți nesemnificative efectuate la bugetul
consolidat al statului. Creditoarea Nai nvocat (fila 127) că fostul
administrator nu a ținut contabilitate conform legii, întrucât nu a depus
documentele contabile, motiv care nu a mai fost reiterat în modificarea la cererea
de atragere a răspunderii patrimoniale( fila 193), întrucât din raportul depus de
lichidatorul judiciar ( fila 169), rezultă că i-au fost puse la dispoziție
documentele contabile ale societății debitoare.
Precizările creditoarelor și a lichidatorului judiciară că fostul administrator a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, nu este susținută concret de fapte.
Reținerea faptei prevăzută de art.138 lit."c" din Legea nr.85/2006 trebuie să se sprijine pe probe din care să rezulte fără echivoc săvârșirea faptei.
Legea nr.85/2006 instituie prin art.138 o răspundere delictuală specială a organelor de conducere ale societății debitoare, precum și a oricăror persoane care au contribuit la ajungerea debitoarei în această situație.
Caracterul special al acestei răspunderi constă în faptul că nu orice faptă prejudiciabilă ( acumulare de datorii și plăți nesemnificative la bugetul consolidat al statului), a persoanelor la care se referă art.138, poate angaja răspunderea acestora, ci numai cele limitativ enumerate în art.138 lit.a- Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă a administratorului.
Pentru a sancționa organele de conducere,în temeiul textului de lege menționat. trebuie reținută culpa acestora și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și starea de insolventă a societății debitoare.
Cum din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă fapte culpabile prin care s-a ajuns la starea de insolvență,nefiind dovedită culpa directă a fostului administrator al debitoarei,rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile generale, astfel cum reies din art.998-999 Cod civil.
Simpla invocare a faptelor de la art.138 din Legea nr. 85/2006,nu conduce automat la obligarea fostului administrator la plata pasivului societătii, în situația în care nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru faptele proprii.
Cererile de atragere a răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al debitoarei nu sunt întemeiate, întrucât nu s-a făcut dovada că acesta ar fi săvârșit vreuna din faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, neexistând un raport de cauzalitate între faptele fostului administrator și ajungerea societății la încetare de plăți, drept pentru care vor fi respinse.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice N și
Motivând recursul, N apreciază că în mod nelegal a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii administrative având în vedere că neplata datoriilor față de bugetul statului se datorează relei credințe și vinovăției acestuia care a continuat o activitate ce ducea în mod vădi persoana juridică la insolvență. Se mai arată că administratorul a fost de rea-credință chiar de la înființarea societății. Recurenta arată că judecătorul sindic a apreciat greșit că nu s-a făcut dovada că fostul administrator a contribuit la insolvența debitoarei, invocând art.1080 cod civil și art.35 al. ultim -Decret 31/54. Mai mult, lichidatorul judiciar a concluzionat că se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență. Se invocă și dispozițiile art.27 din Legea 85/2006 potrivit cărora debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să se adreseze tribunalul o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii insolvenței, însă intimatul a continuat activitatea deși aceasta a mers în pierdere timp de 3 ani, situație față de care interesul personal este prezumat.
Recurenta S arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, dispunând respingerea acțiunii, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale fiind întemeiată, pârâții săvârșind faptele prevăzute de art. 138 al. l lit.c, d, f din Legea 85/2006. Astfel, se arată că administratorii au continuat activitatea deși aceasta duce la încetarea de plăți. Faptul că societatea înregistra pierderi foarte mari - obliga administratorul să adreseze tribunalului cerere de deschidere a procedurii. Se arată că art.137 al. l lit. c din Legea 64/95, trebuie interpretat ca o sancțiune aplicată administratorilor care au încălcat dispozițiile imperative ale legii care le impune obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență, cu mențiunea că interesul acestora este prezumat.
Recurenta apreciază că sunt incidente și dispozițiile art. 137 al. l lit. f din Legea 64/95 utilizând mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți. Astfel, nevirând contribuția personală a asiguratului la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, este evident că această sumă a fost utilizată în alte scopuri, determinând pe această cale, majorarea datoriilor societății și contribuind la intrarea sa în incapacitate de plată. Se arată că majorarea creanței AVAS reprezintă o consecință a modului defectuos în care a fost administrată societatea. Mai mult, pârâții nu au făcut dovada utilizării sumelor reținute de la angajații societății potrivit destinației lor, făcându-se vinovați de intrarea în faliment. Se invocă și dispozițiile art.1540 al. l Cod civil și 374 Cod comercial ce reglementează contractul de mandat.
Referitor la închiderea procedurii, se arată că se impune continuarea procedurii, având în vedere dispozițiile art. 142 al.2 din Legea 85/2006, text potrivit căruia judecătorul sindic trebuia să stabilească în sarcina lichidatorului obligația de a contacta un executor judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței de admitere a cererii de atragere a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei. Mai mult, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii înainte de a se pronunța o hotărâre irevocabilă cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, lichidatorul judiciar având, potrivit art.25 din Legea 85/2006 obligația de a încasa creanțele societății debitoare.
Față de data poștei (15.04.2008) instanța a invocat excepția tardivității recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice apărări în combaterea excepției se arată că anterior comunicării prin poștă a recursului, recurenta a înaintat Tribunalului Neamț, declarație de recurs, prin fax, la data de 14.04.2008, dată care era ultima zi de declarare a recursului.
Analizând înscrisurile depuse în combaterea excepției (copie registru evidență recursuri comerciale - Tribunalul Neamț ), instanța reține că cele invocate de recurenta N se confirmă. Astfel, recursul a fost înregistrat la data de 14.04.2008, deci în ultima zi a termenului de 10 zile prevăzute de lege, motiv pentru care instanța va respinge excepția tardivității.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate, aceasta apreciază că sunt nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art.138 - Legea 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății dacă au cauzat starea de insolvență prin una din faptele enumerate la lit.a-
Pentru a fi antrenată răspunderea administratorului este necesară dovedirea unei legături de cauzalitate între săvârșirea uneia din faptele enumerate de legiuitor și procedura stării de insolvență.
Împrejurarea invocată de ambele recurente că administratorul a fost de rea-credință și a dispus continuarea activității deși societatea înregistra pierderi, nu face aplicabile dispozițiile art. 138 lit. Astfel, sub un prim aspect, operează prezumția de bună-credință, așa încât reaua-credință trebuia dovedită.
Pe de altă parte, condiția prevăzută de lege este ca dispunerea continuării activității să fie făcută în interes personal. Ori, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții. Împrejurarea că societatea a înregistrat în anii 2001-2003 pierderi nu este de natură a duce la concluzia că starea de insolvență a fost cauzată de administrator. În mod frecvent, dat fiind economia de piață societățile comerciale înregistrează pierderi însă atâta timp cât nu se face dovada că organele de conducere dispun continuarea activității societății în interes personal, nu poate fi antrenată răspunderea administratorilor.
Apărarea recurentelor în sensul că este prezumat interesul personal nu poate fi reținută, o astfel de interpretare fiind contrară principiului bunei-credințe. Înregistrarea pierderilor la nivelul unei societăți nu conduce automat la concluzia că activitatea societății continuă în interesul personal al organelor de conducere.
Nici apărarea ce vizează obligația administratorului de a sesiza tribunalul cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței nu este de natură a antrena răspunderea administratorului.
Omisiunea de a depune o astfel de cerere nu circumscrie faptelor prevăzute de art.138 lit. c și f din Legea 85/2006.
Faptul că s-au efectuat plăți față de bugetul de stat într-un cuantum scăzut (2.291.491 lei în 2003 și 4.050.000 lei) nu prezintă o împrejurare care să dovedească reaua-credință.
Este adevărat că administratorul în îndeplinirea atribuțiilor sale trebuie să depună diligența unui bun administrator, însă cum nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite, în mod corect judecătorul sindic a respins cererile în atragerea răspunderii. Nici apărările invocate de recurenta AVAS privind incidența dispozițiilor art.138 lit. f nu pot fi reținute. contribuțiilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate nu conduce la concluzia că,s-au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
Cât privește critica recurentei AVAS ce vizează închiderea procedurii instanța de recurs le găsește neîntemeiate. Astfel, apărarea că judecătorul sindic trebuia să desemneze un executor, nu se desprinde din art.142 al.2 - Legea 85/2006. Într-adevăr, acest text prevede că după închiderea procedurii sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc însă al. l al aceluiași articol prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 al. l se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. Față de acest text, rezultă că în ipoteza în care s-ar fi admis o cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 judecătorul sindic putea închide procedura, executarea silită urmând a se face la cererea creditorilor, conform dreptului comun.
Nici împrejurarea că sentința privind atragerea răspunderii nu era irevocabilă nu reprezintă un impediment la închiderea procedurii pornind de la dispozițiile art.142 din Legea 85/2006.
Apreciind că judecătorul sindic a aplicat și interpretat corect dispozițiile art.138 și 131-Legea 85/2006, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării recursului Direcției Generale a Finanțelor Publice
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-creditori DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței civile nr. 118/F/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-debitor SC, intimat-lichidator CONS și intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.06.2008.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
- - în - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
- -
GREFIER,
- -
Red.El.
Red.Ch.
Ex-2-Tehnored.
2/7.07.2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 435/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 981/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
