Practica judiciara insolventa. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.480/
Ședința publică de la 02 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către debitoarea SC AB SRL prin administrator judiciar, cu sediul profesional în G,-, împotriva sentinței comerciale nr. 1438/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cauza având ca obiect procedura insolvenței - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurenta prin administrator judiciar, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul recurentei precizează că nu are de formulat cereri în cauză.
După verificarea înscrisurilor de la dosar și având în vedere precizarea reprezentantului recurentei, Curtea constată cauza în stare de judecată.
Recurenta prin administrator judiciar solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, dacă nu se vor reține motivele legate de fraudă și aspectele ilicite referitoare la neseriozitatea prețului.
Întrebat fiind, față de afirmația cu privire la neseriozitatea prețului administratorul judiciar susține că un astfel de camion a fost evaluat de DGFP la un preț diferit de cel pe care l-a achitat intimata și consideră că trebuia efectuată o expertiză. Recunoaște că nu s-a solicitat această probă la judecata în fond, însă solicită a se constata că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la fraudă, ceea ce o îndreptățește să aprecieze că instanța nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea în anulare formulată în dosarul de faliment nr-, lichidatorul judiciar al debitoarei " AB" SRL B, în contradictoriu cu SRL Bas olicitat anularea facturii fiscale nr. -/2007.
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
În fapt, prin factura fiscală nr. -/02.03.2007 debitorul SC AB SRL a valorificat către SC SRL, la cererea acestuia, camion, coasă metalică, disc, greblă întors brazde, tanograf auto și remorcă la prețurile menționate în aceasta, valoarea totală a bunurilor fiind de 13.195,39 lei - inclusiv TVA.
A arătat că valorificarea bunurilor debitorului ce fac obiectul facturii fiscale cade sub incidența prevederilor art. 80 alin. 1 lit. c fiind încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii în scopul lezării intereselor creditorilor și diminuării activului societății în cazul insolvenței acesteia pentru propriile datorii prevăzute de lege ca privilegiate.
Este vădit că actul de înstrăinare este păgubitor pentru creditori, sustrăgând în acest mod singurele bunuri din patrimoniu de la urmărirea de către creditorii privilegiați proprii ai falitei astfel că, la data instituirii sechestrului de către creditorul G, aceste bunuri erau deja valorificate în avantajul pârâtei care nu a achitat niciodată prețul bunurilor, după cum nici nu a procedat la compensarea creanțelor proprii cu prețul bunurilor achiziționate astfel că, la data deschiderii procedurii insolvenței debitorului, prețul apare ca neachitat.
De asemenea, este de la sine înțeles că la data perfectării actului de transfer debitorul a avut reprezentarea că va prejudicia proprii creditori privilegiați.
Cât privește pârâtul implicat în transferul patrimonial a precizat că acesta cunoștea faptul că debitorul înregistra obligații bugetare restante, că nu își mai putea continua activitatea și nici nu își mai putea achita obligațiile exigibile, după cum avea reprezentarea faptului că dacă nu va perfecta vânzarea în orice moment putea interveni creditorul bugetar care, prin instituire de sechestru se va îndestula cu prioritate.
A mai arătat că prețurile la care s-au valorificat bunurile - preț rezultat din factura fiscală - este neserios, bunurile fiind valorificate la prețul din contabilitate, fără o evaluare care ar fi stabilit o valoare de piață a acestora.
Astfel, prin factura fiscală în discuție s-au valorificat un mijloc de transport auto marfă cu remorcă precum și agregate necesare culturilor agricole la preț total de 13.195, 39 lei.
Mai mult, prețul nu a fost niciodată plătit de pârât după cum nu a operat nici o compensare între părți a datoriilor reciproce.
A precizat că și condiția de valabilitate a vânzării este viciată fiind fondată pe o cauză ilicită în sensul că prin vânzare, vădit, s-a urmărit diminuarea activului patrimonial al debitorului, în frauda creditorului bugetar G care, la data instituirii propriului sechestru nu a mai găsit în patrimoniul debitorului bunuri.
În drept, a invocat dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
În susținerea cererii lichidatorul judiciar a depus factura fiscală nr. -/2007 (fila 103).
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că avea față de debitoarea în cauză o creanță în sumă de 326.604 lei astfel încât a operat o compensare de drept a datoriilor reciproce conform art. 1143 civil.
Totodată a arătat că nu a cunoscut faptul că debitoarea ar fi avut datorii la bugetul de stat, fiind cumpărător de bună credință.
Cu privire la preț, a arătat că prețul a fost cel din contabilitatea debitoarei, cu mult peste valoarea reală a acestora.
Prin sentința comercială nr. 1438/19.12.2008 pronunțată în cauză de Tribunalul Galațis -a respins ca nefondată cererea formulată de administratorul judiciar al debitoarei SC AB SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar poate formula acțiune pentru anularea actelor încheiate de debitor cu terți, prin care se transferă drepturi patrimoniale, acte care trebuie să fie încheiate în trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
În cauză se constată că prin factura nr. -/2.03.2007 debitoarea a vândut terțului SC SRL mai multe bunuri mobile în valoare de 13. 195, 39 lei (fila 103).
În considerarea celor de mai sus se reține că lichidatorul judiciar al debitoarei nu a făcut dovada participării la fraudă a cocontractantului SC SRL, respectiv nu s-a dovedit că acesta ar fi cunoscut starea de insolvență a debitorului SC AB SRL la momentul înstrăinării bunurilor cuprinse în factura nr. -/2007. Prin urmare, nefăcându-se dovada intenției părților contractante la înstrăinarea acestor bunuri de a le sustrage urmăririi de către creditori, nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs debitoarea prin lichidator, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea soluției criticate aspectele învederate de lichidator, precum:
La data perfectării actului de transfer debitorul a avut reprezentarea că va prejudicia proprii creditori privilegiați, iar pârâtul, singurul furnizor, cunoștea faptul că debitorul înregistra obligații bugetare restante.
Prețul la care s-au valorificat bunurile( prețul trecut în factură) este neserios, fără o evaluare care ar fi stabilit o valoare de piață a acestora.
Nevalabilitatea vânzării este relevată și de cauza ilicită a acestui act juridic, de vreme ce prin vânzare s-a urmărit, în mod vădit, diminuarea activului patrimonial al debitorului, cu fraudarea creditorului bugetar
De altfel, cu privire la neseriozitatea și neplata prețului, precum și la cauza actului juridic, instanța nici nu s-a pronunțat.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta a solicitate admiterea recursului și rejudecarea cererii sale sub toate aspectele.
În drept, s-au indicat ca temeiuri ale recursului dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 și 9.proc. civilă.
Intimata-pârâtă, SC SRL, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare în cauză.
Recursul de față este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare;
În raport de principiul maximizării averii ce trebuie să guverneze toate demersurile lichidării patrimoniului debitoarei falite, promovarea acțiunii în anulare transfer patrimonial de față este o obligație a practicianului în insolvență nominalizat pentru lichidarea patrimoniului, în conformitate cu prescripțiile legale incidente în cauză.
Din textul legal care îndreptățește în mod explicit pe lichidator să ceară anularea actelor de transfer fraudulos rezultă, într-adevăr necesitatea probării intenției tuturor părților de sustragere a bunurilor vândute de la urmărirea creditorilor.
Dacă în ceea ce o privește pe debitoare, intenția de a-și frauda creditorii este evidentă, aceasta fiind cea mai în măsură să-și reprezinte consecințele actului asupra posibilității de onorare a obligațiilor financiare către proprii creditori, în privința pârâtei nu se poate aprecia existența intenției pe considerentul că era singurul furnizor al debitoarei, potrivit susținerii recurentei, deoarece nu s-a probat un atare aspect.
Nici neseriozitatea prețului nu a putut fi argumentată de către lichidator, neexistând la dosar nici un înscris descriptiv cu privire la bunurile vândute pentru a putea constata pretinsa discrepanță dintre prețul de înstrăinare și valoarea de piață.
Cu toate aceste transferul patrimonial în discuție excede condițiilor legale de valabilitate dintr-o astfel de perspectivă și anume aceea a neplății prețului, împrejurare de natură a imprima caracter fraudulos transferului.
În acest context, nu poate fi primită apărarea făcută de pârâtă la fond în sensul că ar fi avut o creanță împotriva debitoarei și că obligația de plată a prețului s-a stins prin efectul compensării de drept, câtă vreme nu s-au făcut probe în acest sens, evidența contabilă a debitoarei neconținând menționarea unei atare creanțe.
Dimpotrivă, pretinsa creditoare figurează drept debitoare în evidențele contabile ale debitoarei SC AB SRL.
Chiar dacă pârâta ar fi debitoarea debitoarei aflate în procedură de insolvență, operațiunea analizată nu dobândește caracter legal de vreme ce respectiva creditoare a înțeles să își recupereze creanța înaintea și în defavoarea creditorilor privilegiați.
Pentru considerațiunile expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 3 proc. civ. în referire la art. 304 pct. 9. proc. civ. urmează a admite recursul de față cu consecința reformării hotărârii criticate în sensul admiterii acțiunii și al anulării transferului patrimonial constatat prin factura fiscală nr. -/2007. Totodată, se va dispune și repunerea părților în situația anterioară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către debitoarea SC AB SRL prin administrator judiciar, cu sediul profesional în G,-, împotriva sentinței comerciale nr. 1438/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea formulată de lichidatorul judiciar și dispune anularea transferului patrimonial constatat prin factura fiscală nr. -/02.03.2007 și repunerea părților în situația anterioară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 octombrie 2009.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno:/2 ex./22.10.2009
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Simona Gavrila, Gina Ignat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 284/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 532/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
