Practica judiciara insolventa. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 502
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Judecător: dr. - -
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea recurent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cu sediul în B,--11 sect.1, împotriva sentinței comerciale nr.590/11.05.2009 pronunțată de JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure l-sindic în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL G cu sediul în G,- și prin lichidator judiciar CM cu sediul în G,-.1 2, intimata-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice G cu sediul în G,- și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați cu sediul în G,-, având ca obiect procedura insolvenței 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxelor judiciare și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
în calitate de lichidator al debitorului G la data de 5.XII 2008 solicitat să fie aplicată procedura simplificată de insolvență, manifestându-și intenția de a lichida averea.
Lichidatorul judiciar a fost numit prin încheierea judecătorului delegat la. nr.10662/11.XII.2007 în temeiul art.6 din Legea 26/1990.
La solicitările lichidatorului de preda documentele de proba documentele de înființare a societății cât și cele financiar contabile, reprezentantul societății debitoare nu a răspuns, corespondența întorcându-se cu mențiunea "destinatar decedat" societatea în discuție nu a depus bilanțurile anuale, fiind dizolvată de drept conform sentinței comerciale nr.717/2007 a Tribunalului Galați.
S- motivat că în urma demersurilor făcute nu au fost identificate bunuri mobile și imobile aparținând societății aceasta nedepunând nici bilanțurile din anul 2006.
S-a constatat că debitorul se află în încetare de plăți din 5.XII.2008 și că pasivul exigibil este de 171,69 lei către B, 6.266 lei către G și că disponibilitățile bănești și bunurile societății nu acoperă valoarea obligațiilor de plată.
Prin sentința comercială 590/2009 Tribunalul Galațis -au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditorul B la raportul final.
A fost admis raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar G în calitate de lichidator al debitoarei cu sediul în G,- aflată în procedura de faliment.
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei G și radierea acesteia din registrul comerțului.
Judecătorul-sindic, lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat au fost descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitoare și averea acesteia.
Sentința a fost notificată G și de pe lângă Tribunalul Galați pentru mențiuni și publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
A fost aprobat decontul de cheltuieli.
Prin aceeași sentință s-a dispus plata către lichidator a sumei de 1242 reprezentând onorariu și cheltuieli de procedură din fondul de lichidare.
S-a reținut că în cauză sunt îndeplinite disp.art.27 - 30 din legea 85/2006, Judecătorul-sindic prin sentința civilă nr.19/2009 a admis cererea lichidatorului și în temeiul art.32 alin.1, art.107 alin.1 lit.a, din Legea 85/2006 a constatat că debitorul este în încetare de plăți și a dispus deschiderea procedurii simplificată de insolvență.
Prin raportul final lichidatorul a solicitat închiderea procedurii falimentului debitoarei în temeiul art.131 din legea 85/2006.
Aceasta a precizat că nu identificat bunuri în averea debitoarei care să poată fi valorificate pentru a se plăti creanțele către creditori nu a intrat în posesia documentelor, societatea nu figurează cu conturi sau disponibilități.
În cauză au fost formulate obiecțiuni la raportul final de către creditorul B care a considerat cererea de închidere a procedurii prematură, existând date care permit formularea de către lichidator a unei cereri de antrenare a răspunderii fostului administrator.
S-a considerat că raportul final este corect și complet alcătuit, iar lichidatorul desemnat în cauză și-a spus punctul de vedere legat de aspectele menționate în cuprinsul obiecțiunilor, respectiv că nu sunt întrunite elementele angajării răspunderii patrimoniale ale fostului administrator.
Obiecțiunile au fost respinse.
In cauza, nu se va putea angaja răspunderea unei persoane,în speța de față, a administratorului, dacă acesta nu a cauzat starea de insolvabilitate a debitorului,fiind necesară existența raportului de cauzalitate între una din faptele ilicite expres enumerate de art.138 și starea de insolvență a debitorului. In cauza de față, lichidatorul a fost în imposibilitate de a cere antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului,dat fiind nu au fost depistate indicii pe baza cărora să se poată atrage răspunderea civilă delictuală, nefiind întrunite cumulativ condițiile angajării acesteia.
Simplu fapt că nu s-au mai ținut evidentele contabile și inventarul eventualelor bunuri,cauza care a condus la insolvență a fost neacoperirea cheltuielilor cu veniturile realizate, sunt aspecte, care nu pot conduce la concluzia că în cauză ar trebui antrenată răspunderea lui patrimonială, în lipsa întrunirii cumulative a celor patru condiții: prejudiciu, legătura de cauzalitate, culpă, caracter ilicit al faptei.
În legătură cu cererea de autorizare a creditorului de a promova o cerere de antrenare în răspundere a fostului administrator,aceasta excede cadrului legal prev. de art. 138 alin.1 și 3 din Legea nr. 85/2006 care stipulează cine poate formula o astfel de cerere (lichidatorul și Comitetul Creditor), în speța de față nici una din aceste condiții nu sunt îndeplinite,întrucât lichidatorul a considerat că nu se impune angajarea răspunderii,iar comitetul nu se poate întruni deoarece sunt doar doi creditori,respectiv și,drept pentru care va respinge și aceasta solicitare ca nefondată.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs criticând sentința ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
În cauză s-a formulat cererea prev. de art.138 din Legea 85/2006, care să autorizeze creditorii să formuleze cererea privind angajarea răspunderii conform art.138 nefiind posibil a se constitui comitetul creditorilor, aceștia fiind numai doi și nu a fost rezolvată favorabil.
Instanța nu avut în vedere nici disp.art.11 alin.4 din Legea 82/1991 care prevăd că răspunderea pentru asigurarea și ținerea contabilității revine administratorul ce administrează patrimoniul.
În fine a precizat că a suportat un prejudiciu cert pe care nu l-a recuperat ceea ce impune admiterea recursului de față.
Nu s-a observat că creditoarea a formulat o cerere prin care solicită ca în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prev. de art.138 din Legea 85/2006, se autorizează să o formuleze.
În speță nu s-a putut constitui Comitetul Creditorilor din cauza faptului că sunt numai doi.
În cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prev. de art.138 din Legea nr.85/2006 legea dă posibilitatea Comitetului Creditorilor să o facă.
În cauză nu s-a observat că sunt incidente disp.art.138 alin.3 teza finală respectiv lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prev. de art.138 și răspunderea persoanelor la care se referă amenințând să se prescrie.
Consideră că în cauză sunt incidente disp.art.138 lit.d din legea 85/2006 răspunderea administratorului se poate dispune dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ceea ce s-a întâmplat în cauză.
Nu s-a observat că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de recuperare a prejudiciului cauzat este nelegală.
Indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență sau cu intenție) normele de drept care impun ținerea corectă a contabilității și gestiunii, de administrare a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii ceea ce a determinat prejudicierea creditorilor.
În conformitate cu art.11 alin.4 din Legea 82/1991 răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității potrivit prezentei legi revine administratorului care are obligația gestiunii patrimoniului.
Solicită în conformitate cu art.138 din Legea 85/2006 angajarea răspunderii fostului administrator.
Recursul de față este nefondat.
Verificând legalitatea sentinței comerciale recurate sub toate aspectele conform art.304 ind.1 pr.civ. se reține următoarele:
La solicitarea lichidatorului judiciar de a preda documentele de înființare a societății debitoare și cele financiar contabile, reprezentantul societății nu a depus, corespondența returnată având mențiunea "destinatar decedat".
În cuprinsul raportului final întocmit în cauză s-a reținut că debitorul se află în încetare de plăți din 5.XII.2008 și că pasivul său exigibil este de 271,69 lei către B, suma de 6266 lei fiind debit către G, și că despăgubirile bănești și bunurile societății nu acoperă valoarea obligațiilor de plată s-a dispus închiderea procedurii conform art.131 din Legea 85/2006.
Referitor la obiecțiunile formulate la raportul final de către recurenta în sensul de a se completa raportul final și cu aspecte legate de o eventuală cerere de antrenare răspundere, întrucât lichidatorul nu și-a spus punctul de vedere, s- considerat că nu sunt întrunite în cauză elementele angajării răspunderii patrimoniale în sensul prevederilor art.138 din Legea 85/2006.
Intimata a reținut corect că cererea de autorizare recurentei de a formula o cerere de antrenare în răspundere a fostului administrator excede cadrului legislativ reglementat prin disp.art.138 alin.1 și 3 din Legea 85/2006 care stipulează cine poate formula o astfel de cerere (lichidatorul și Comitetul creditorilor) iar în speța de față niciuna din aceste condiții nu sunt îndeplinite, întrucât lichidatorul a considerat că nu se impune angajarea răspunderii iar Comitetul creditorilor nu poate fi format existând numai doi creditori.
Această situație de fapt raportat la disp. art.131 din Legea 85/2006 a condus la concluzia corectă respectiv de respingere a obiecțiunilor formulate de B privind raportul final, care a fost admis și s-a închis falimentul cu toate celelalte consecințe menționate în atare situație de Legea 85/2006.
Recursul de față este nefondat urmând a fi respins conform art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în B,--11 sect.1, împotriva sentinței comerciale nr.590/11.05.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored:
7 ex./19 Octombrie 2009
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 272/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 529/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
