Practica judiciara insolventa. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 546/2008
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de creditoarea Sibiu și - pentru debitoarea Sibiu împotriva Sentinței nr. 1160/C din 16 iulie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 15.10.2008, 22.10.2008 și 29.10.2008, când a fost amânată pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin Sentința comercială nr. 1160/16 iulie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu:
- a admis contestația DGFP Sibiu și a constatat că are o creanță suplimentară de 425.217 lei față de cea înscrisă la masa falitei SRL " " Sibiu, a dispus lichidatorului să o înscrie în tabel cu titlu provizoriu "până la dobândirea caracterului executoriu al titlurilor de creanță (respectiv de a da posibilitatea debitoarei de a contesta administrativ în termenul legal aceste titluri);
- a admis în parte contestația creditoarei Societatea cooperativă meșteșugărească Sibiu și a dispus înscrierea în tabelul creanțelor a unei sume al cărui mod de calcul a fost redat în dispozitivul sentinței astfel: "folos de tras pentru perioada octombrie 2004-ianuarie 2006 ce va fi calculată în următoarea manieră: 688,56 USD/lună +TVA, cursul de schimb al dolarului fiind cel de la data formulării declarației de creanță)"
- a admis în întregime contestația creditoarei Societatea cooperativă meșteșugărească Sibiu și a dispus înscrierea în tabel a creanței în sumă de 3593, 87 lei;
- a admis în parte contestația debitoarei, corespunzător admiterii contestațiilor creditoarelor și a respins contestația debitoarei față de DGFP Sibiu.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a motivat că într-adevăr, art.44 și 45 din Codul d e procedură fiscală titlurile de creanță trebuie comunicate debitoarei pentru a-i da posibilitatea să le conteste, iar cum, această obligație nu a fost îndeplinită de DGFP Sibiu, urmează să-i fie comunicate în timpul derulării procedurii, impunându-se acordarea termenului necesar debitoarei să uzeze de calea legală pentru a contesta titlul.
Judecătorul sindic a apreciat că dobânzile și penalitățile în sumă de 425.214 lei calculate de DGFP la creanța principală, trebuie înscrisă provizoriu în tabel deoarece este condiționată de obținerea titlului executoriu și ținând cont că "doar titlul de creanță fiind emis după data deschiderii".
În privința creanței invocate de Sibiu, judecătorul sindic a motivat că nu a prezentat acte cu care să fie dovedit modul de calcul, că a existat o tacită relocațiune și deci chiria datorată de debitoare este cea din contract până la evacuarea ei din spațiu creditoarei, efectuată la 22 februarie 2006, sens în care nu v fi admisă la masa falitei suma de 95.494 lei cu titlu de folos de tras.
A mai motivat judecătorul sindic că în tabelul creanțelor va fi înscrisă creanța de 13.807, 59 lei deținută de și rezultată din Ordonanța Judecătoriei Sibiu nr. 5608/19 iulie 2005.
Sentința a fost recurată de creditoarea Sibiu și de administratorul legal al societății debitoare.
Creditoarea a susținut că judecătorul sindic nu a dat efect calculelor referitoare la cuantumul creanței deși a fost depus la dosar și nici nu a ținut cont că debitoare și-a lăsat utilajele în spațiul său pe care, din această cauză nu l-a putut folosi, fiind astfel ținută să plătească folosul de tras.
Administratorul legal al debitoarei a susținut că judecătorul sindic a acceptat simplele afirmații ale DGFP referitoare la cuantumul creanței și nu a dat efect prevederilor art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2006 care interzic adăugarea dobânzilor sau oricărei majorări la creanțele născute anterior deschiderii procedurii.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează.
Judecata este greșită deoarece, după deschiderea procedurii lege suspendă orice acțiune judiciară sau extrajudiciară împotriva debitoarei sau a bunurilor acesteia.
Cum, nimeni nu este mai presus de lege, și dată fiind obligația esențială a judecătorului de a se supune legii, dispoziția judecătorului sindic referitoare la comunicarea de către organul fiscal a titlului către debitoare reflectă activitatea extrajudiciară, evidențiind excesul atribuțiilor puterii judecătorești și abaterea de la imperativul prevăzut de art.36 din Lege anr.85/2006.
Cu alte cuvinte, după deschiderea procedurii, Legea nr.85/2006 impune judecătorului sindic și lichidatorului judiciar obligația de verificare a tuturor creanțelor declarate care nu rezultă dintr-un titlu executoriu.
Sub aspectul arătat, era necesar să se observe că denumirea generică de titlu executoriu sau titlu de creanță nu a acoperit "ex illo tempore" obligația DGFP de a întocmi decizia de impunere care reprezintă specia juridică la care se referă nr.OG 92/2003.
Numai deciziei de impunere, legea îi recunoaște putere executorie în privința creanțelor bugetare, și numai dacă este întocmită și comunicată debitorului conform cerințelor imperativ prevăzute de aceeași ordonanță, iar sancțiunea încălcării acestor cerințe constă în lipsirea de efecte juridice a acelei decizii.
În speță, DGFP Sibiu nu a întocmit și comunicat societății debitoare Decizia de impunere, anterior deschiderii procedurii, astfel că devin aplicabile dispozițiile clare ale Legii nr. 85/2006 și ale Legii nr.82/1991 referitoare la obligația de verificare a creanțelor care se va efectua de către practicianul în lichidare, prin prisma evidenței contabile a debitoarei și a creditoarei.
Aceasta este operațiunea "de verificare" a creanțelor la care trimite expres Lege nr.85/2006 căreia, nejustificat, judecătorul sindic a refuzat să-i dea efect, substituindu-i dispozițiile imperative cu aprecieri subiective, lipsite de temi juridic și vădind neglijență în administrarea procedurii.
Pe de altă parte, nu s-a ținut seama că, după deschiderea procedurii lichidării patrimoniale totale, consecutiv falimentului, art. 36 și art. 41 din Legea nr.85/2006 așează debitorul sub protecția legii, conferind judecătorului, puterea de administrare a executării silite, prin mandatarul judiciar desemnat ca lichidator, astfel că orice acțiune judiciară sau extrajudiciară pentru realizarea creanțelor contra debitorului sunt suspendate de drept.
Aceasta înseamnă că de la data deschiderii procedurii este interzisă adăugarea la creanța invocată, a dobânzilor, majorărilor, penalităților sau a cheltuielilor de orice fel.
În cauză neobservarea regulilor și interdicțiilor legale, la care se adaugă încălcarea rigorilor Legii nr.82/1991 a condus la soluția inadmisibilă prin care judecătorul sindic a stabilit o anumită "manieră" de calcul a creanței deși avea obligația să dispună ca lichidatorul judiciar să ceară creditoarei și să consulte actele documentele de evidență contabilă cu care înțelege să probeze creanța la masa falitei și să le compare cu evidența contabilă a falitei, iar dacă există concordanță între cele două evidențe, să înscrie în tabel numai creanțe astfel verificate.
Este evident că, în evidența contabilă a debitoarei nu putea să fie înregistrat un debit al cărui cuantum este rezultatul activității unilaterale și oculte a uni creditor cum este DGFP a cărei evidență contabilă trebuie să reflecte cu acuratețe maximă realitatea și aplicarea corectă a legii.
de la regulile procedurale imperative și de la dispozițiile precitate, au implicații asupra răspunderii celor care administrează procedura executării silite concursuale întrucât, prin ridicarea dreptului administratorului social de a mai gestiona, toate atribuțiile aparțin lichidatorului judiciar, iar direcționarea activității și controlul îndeplinirii acestor atribuții revin judecătorului sindic.
Cu alte cuvinte, aceste persoane pe care legea le-a implicat în procedură, sunt ținute să nu admită la masa falitei creanțe inexistente deoarece o astfel de activitate configurează fapta gravă sancționată penal de art. 143 alin.2 din lege.
În concluzie, toate verificările creanțelor trebuie să se fundamenteze pe regulile contabilității și prin consultarea evidențelor contabile ale creditorilor comercianți, întrucât, fiind obligați să le țină conform Legii nr. 82/1991, aceștia nu pot pretinde mai mult sau contrar celor ce rezultă din aceste documente, acte, registre de contabilitate. Regulile de verificare sunt cele la care se referă art. 66,67 din Legea nr.85/2006 care trebuie respectate întocmai.
Cu toate acestea, începând cu 20 iunie 2007 judecătorul sindic s-a abătut de la rigorile legii.
Cum în cadrul procedurii de executare silită concursuală, este permisă și chiar impusă refacerea actelor de executare silită nule prin prisma imperativului legal, recursurile vor fi admise în baza art. 312 Cpc, sentința se va casa iar cauza va fi trimisă judecătorului sindic pentru reluarea executării cu observarea obligației prevăzute de art.315 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de debitoarea " " SRL Sibiu și creditoarea "". Meșteșugărească Sibiu împotriva Sentinței comerciale nr. 1160/16 iulie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu desemnat în procedura executării silite a debitoarei.
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru refacerea actelor și operațiunile de executare silită începând cu 20 iunie 2007 și conform dispozițiilor imperative ale Legii nr. 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 30 oct 2008, în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/10.12.2008
Jud fond
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 249/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 43/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
