Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 249/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 249/2008
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Încheierii nr. 77/F din 20 martie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 5881/2001).
La apelul nominal făcut în cauză, părțile lipsesc.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată depusă la dosar din partea intimatei debitoare Industrie S, reprezentată prin lichidator judiciar -, întâmpinare, având atașat un set de înscrisuri.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că nu au fost formulate alte cereri iar recurenta a solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin încheierea nr. 77/F/2008, pronunțată de către judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosar -, a fost desemnat comitetul creditorilor format din A-creditor bugetar-90,7 % - președinte; AVAS-creditor bugetar-7,11 %; SC SRL-creditor chirografar-0,25 %.
Au fost respinse obiecțiunile formulate de creditorul AVAS B cu privire la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar - și a fost aprobat raportul final al lichidatorului judiciar în forma depusă la 14.02.2008.
În baza art. 130 din Legea 85/2006 s-a dispus lichidatorului să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitoarei.
Suma de 2580 lei reprezentând diferență onorariu lichidator să fie suportată din contul prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006.
S-a pus în vedere lichidatorului să convoace Comitetul Creditorilor pentru data de 17.04.2008 pentru a se pronunța cu privire la oportunitatea formulării cererii prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006.
A fost stabilit termen de verificare la data de 24.04.2008.
Pentru a se pronunța această încheiere s-a reținut că atât în raportul întocmit de administratorul judiciar cât și în cel întocmit de lichidator, după declararea falimentului, au fost descrise împrejurările care au determinat apariția insolvenței, la secțiunea "cauze care au condus la încetarea de plăți", aspecte reluate și în raportul final.
Astfel s-a reținut că începând cu anul 1999 și până în anul 2002 când s-a încetat activitatea debitoarea a acumulat pierderi motivat de lipsa comenzilor pentru secția de prelucrări prin așchiere din de, închiderea operațională a unor secții de producție ca urmare a retrocedării imobilelor către foștii proprietari, aspecte care au determinat acumularea de pierderi, respectiv obligații restante față de furnizori și bugetul de stat. În aceste condiții lichidatorul a apreciat că nu au rezultat fapte care să intre sub incidența dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
Creanța preluată de AVAS are o pondere de 7,11 % din totalul masei credale și ea a apărut, conform concluziilor din rapoartele citate anterior, ca un efect al insolvenței, și nu ca o cauză a acesteia. În consecință nu există temei pentru ca lichidatorul să-i fi aplicat un tratament investigațional diferit de al celorlalte creanțe în măsura în care nu ea a fost cea care a determinat apariția insolvenței.
Pe de altă parte, la momentul întocmirii raportului lichidatorului privind cauzele insolvenței creditoarea AVAS nu a formulat obiecțiuni cu privire la modul de stabilire a cauzelor care au condus la încetarea de plăți, această lipsă de diligență fiindu-i imputabilă în mod exclusiv.
Conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006 "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Așa cum a rezultat din cuprinsul raportului final lichidatorul judiciar a indicat cauzele care au determinat ajungerea în insolvență însă nu a stabilit existența vreunei fapte din cele enumerate la art. 138 alin. 1 din lege, respectiv persoanele culpabile pentru aceasta.
Legiuitorul a înțeles să confere legitimitatea procesuală activă subsidiară Comitetului Creditorilor pentru formularea acțiunii prev. de art. 138 tocmai pentru situația în care lichidatorul nu o face.
Insolvența debitoarei a fost declarată la 30.05.2002 când era în vigoare Legea 64/1995 iar falimentul a fost declarat prin încheierea din 14.11.2002. Tabelul definitiv consolidat rectificat a fost depus la 21.10.2004.
Pe tot parcursul desfășurării procedurii creditorii nu au înțeles să desemneze un comitet al creditorilor conform art. 16 din Legea 64/1995 republicată.
Având în vedere că începând cu data de 20.07.2006 a intrat în vigoare Legea 85/2006 care conferă calitate procesuală activă Comitetului creditorilor pentru formularea acțiunii prevăzute de art. 138, judecătorul sindic a procedat la desemnarea unui astfel de organ tocmai pentru a conferi posibilitatea introducerii unei astfel de acțiuni în măsura în care acesta apreciază că se impune, față de poziția exprimată de lichidatorul judiciar în raportul final.
Având în vedere tabelul final (varianta rezultată după rectificare) și dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea 85/2006 a fost desemnat ca și membrii ai Comitetului creditorilor: A-creditor bugetar-90,7 % - președinte; AVAS-creditor bugetar-7,11 %; SC SRL-creditor chirografar-0,25 %.
Asupra oportunității formulării unei astfel de acțiuni se va putea pronunța Comitetul Creditorilor pornind de la constatările făcute în raportul asupra cauzelor insolvenței, reiterate în raportul final.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs AVAS B solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și să se constate prematură închiderea falimentului în cauză în lipsa raportului prevăzut de art. 25 și 59 alin. 1 din Legea 85/2006 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că lichidatorul desemnat a solicitat închiderea procedurii fără să țină cont de prevederile OUG 95/2003 și fără a întocmi, conform prevederilor art. 25 și 59 alin. 1 din Legea 85/2006 un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Arată că lichidatorul judiciar nu a verificat, în ce privește creanța bugetară înscrisă de CAS și preluată de AVAS, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute de lege.
Susține că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006 și că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Mai arată că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond, lichidatorul nefiind un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de vinde bunuri aflate în averea debitoarei ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe, în cadrul art. 25 din Legea 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constând în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Deși în cauză s-a efectuat un raport final aflat la pagina 80 din dosar fond, nu s-au depus toate diligențele în vederea formulării unui raport detaliat privitor la eventualele bunuri ale societății, la identificarea persoanelor vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, la cauzele și condițiile care au dus societatea în faliment.
Statul Român reprezentat în cauza de față prin AVAS a suferit un prejudiciu, a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
S-au aplicat incorect dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, deoarece aprobându-se raportul final al lichidatorului, trebuia să se pronunțe o hotărâre de închidere a procedurii și nu de continuare a acesteia, cu atât mai mult cu cât s-au respins parțial obiecțiunile formulate de AVAS împotriva acestui raport și admițându-se doar capătul de cerere referitor la autorizarea comitetului creditorilor pentru a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei falite.
Față de cele de mai, se va dispune casarea încheierii atacate cu trimitere în vedere refacerii raportului final, cu mențiunile mai descrise.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței nr. 77/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7.05.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/17.07.2008
Jud fond
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Ioan Cibu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 200/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 546/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
