Practica judiciara insolventa. Decizia 563/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr- R 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 563/
Ședința publică de la 09 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Ioneci
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea Vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 423/15.04.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata debitoare CASA. G, prin lichidator judiciar G, intimat creditor G, intimat pârât, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită potrivit dispozițiilor și de drept comun.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților de la acest prim termen și, invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului în contextul în care recurenta nu a fost parte la judecata acțiunii în antrenare răspundere patrimonială.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 423/15.04.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a aprobat raportul final nr. 123/25.02.2008 întocmit de lichidatorul judiciar G cu consecința închiderii procedurii falimentului debitoarei Casa Blanca și radierea societății din Registrul Comerțului.
S-a admis cererea lichidatorului și s-a dispus plata către acesta din fondul de lichidare a sumei de 1.783 lei reprezentând cheltuieli de procedură.
S-a respins ca nefondată cererea în antrenare răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul, fost administrator al debitoarei.
S-a făcut aplicarea disp. art. 135 și art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a motivat sub aspectul închiderii procedurii pe baza rapoartelor de activitate întocmite de lichidatorul judiciar că în averea debitoarei nu există bunuri ori disponibilități bănești care să fie valorificate pentru acoperirea pasivului în valoare de 4996 lei, în cauză fiind incidente disp. art. 132 din legea mr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator a reținut că nu sunt dovezi care să conducă la concluzia că pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin săvârșirea faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
Instanța de fond a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, fără angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, deși, în cauză, au fost identificate fapte care fac incidente dispozițiile legale referitoare la angajarea răspunderii patrimoniale. Așa cum este menționat și în cuprinsul hotărârii recurate, lichidatorul judiciar,cu toate diligențele depuse, nu a putut intra în posesia documentelor contabile deoarece fostul administrator a refuzat orice fel de colaborare.
Recurenta susține că nu poate fi calificată ca obiectivă poziția instanței care a ignorat actele de la dosarul cauzei din care reiese vinovăția fostei conduceri pentru ajungerea falitei în încetare de plăți.
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006. Faptele fostei conduceri trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prin descărcarea lichidatorului judiciar și a judecătorului-sindic de orice îndatoriri și responsabilități, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc asupra incidenței prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, deși în cauză sunt identificate fapte ce fac aplicabile prevederile legale menționate.
a suferit un prejudiciu a cărui existență este certă și este stabilită prin constatarea, de către instanța de judecată, a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Instanța de fond nu a motivat hotărârea adoptată și nu a luat din oficiu, în discuție aspectele care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență și stabilirea persoanelor care se fac vinovate de acest fapt, contrar dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă.
Prevederile art. 138 din Lege nu conțin în mod explicit cerinței culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunse în încetare de plăți.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale.
În drept a invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă, art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este inadmisibil pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, pe baza raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care conține și informații privind o eventuală răspundere a oricărei persoane menționată în lege, judecătorul sindic poate fi sesizat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și, în subsidiar, de comitetul creditorilor.
Din reglementarea prevăzută de art. 138 din Lege, rezultă că sfera persoanelor abilitate să învestească judecătorul-sindic cu o cerere în antrenare răspundere este limitată la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar și, la comitetul creditorilor, în cazul în care sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de alin. 3 al art. 138 din Lege.
Prin urmare, dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 conferă calitate procesuală activă administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar și comitetului creditorilor, participanți la procedură car acționează în vederea realizării interesului concursual și colectiv al creditorilor.
Dreptul la acțiune nu poate fi exercitat individual de fiecare creditor în parte deși acesta justifică un interes personal, decurgând din folosul practic urmărit, respectiv realizarea creanței sale.
Cadrul procesual, din punct de vedere al părților și al legitimării procesuale a acestora, stabilit la judecata înaintea instanței de fond nu poate fi extins cu ocazia judecării recursului.
Calitatea de parte, precum și legitimarea procesuală pentru exercițiul dreptului la acțiunea în antrenarea răspundere patrimonială trebuie justificată și în calea de atac a recursului.
Acțiunea în antrenare răspundere patrimonială a fost exercitată de lichidatorul judiciar care a achiesat la soluția pronunțată de judecătorul sindic, prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Un creditor individual, nefiind titularul dreptului la acțiunea în antrenare răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere sau de control ale debitoarei - persoană juridică, nu poate exercita mijlocul procedural al căii de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluționat o atare acțiune.
În condițiile în care, la judecata în fond, au avut calitate de părți doar lichidatorul judiciar și pârâtul, fost administrator al societății debitoare, creditoarea AVAS nu poate declara recurs împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul-sindic în soluționarea acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Lege.
Aceasta, deoarece se aplică regula conform căreia calea de atac în reformare a recursului, poate fi exercitată numai de către părțile de la judecata în primă instanță, iar creditoarea AVAS nu a avut calitatea de parte la judecata cererii de antrenare răspundere. Neavând calitatea de parte la judecata cererii în antrenare răspundere, nu poate declara recurs, chiar dacă ar justifica un interes în promovarea căii de atac.
În raport de considerentele expuse, recursul declarat de creditoarea AVAS în cauză va fi respins ca inadmisibil, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, devenind astfel inutilă analiza celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 423/15.04.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, ca fiind inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier,
RD//2 ex/18.07.2008
Fond:
Președinte:Ioan IoneciJudecători:Ioan Ioneci, Irina Alexandra Boldea, Rodica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 932/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 105/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
