Practica judiciara insolventa. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 57
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuentul, domiciliat în B, str. -. -., nr. 3, -. 1,.6,.26, sector 5 împotriva sentinței nr. 395 din data de 27 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata, cu sediul în Târgoviște, str. - -,. 26,. B,.8, jud. D, în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL, cu sediul în com., sat, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei, potrivit chitanței nr. -/19.11.2009 și timbru judiciar de 3 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-revizuent, reprezentat de avocat din cadrul Baroului B, care depune împuternicirea avocațială nr. 46224/18.01.2010, lipsind intimata - lichidator al debitoarei SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-revizuent, reprezentat de avocat, arată că soluția instanței de fond este neîntemeiată, fiind ignorate probele administrate și în special expertiza extrajudiciară, efectuată chiar la indicația instanței, prin care s-a dovedit că semnătura de pe actul de cesiune nu aparține revizuentului.
-se situația de fapt, se arată că revizuentul este o persoană tânără, lipsită de experiență juridică, care nu a reușit să combată acuzațiile aduse. Datele sale de stare civilă au fost folosite în mod fraudulos pentru a fi înregistrat ca asociat și administrator al societății intimate. Aceste aspecte au fost învederate și contestate și prin plângerea penală formulată, plângere care însă nu a fost soluționată nici la acest moment, deși s-au făcut numeroase solicitări scrise în acest sens.
Întrucât instanța a respins cererea de revizuire, motivând că expertiza dispusă nu întrunește cerințele prevăzute de art. 322 pct.5 Cod pr.civilă, apare întrebarea legitimă - "de ce a mai fost dispusă de către instanță o astfel de expertiză?", expertiza fiind realizată pe cheltuiala revizuentului.
În opinia recurentului, expertiza, alături de celelalte înscrisuri depuse la dosar în susținerea cererii de revizuire, îndeplinește condițiile art. 322 pct. 5 Cod pr.civilă, având în vedere faptul că documentele emise de indicau împrejurarea că înregistrările privind cesiunea părților sociale nu au la bază înscrisuri legale; expertiza efectuată nu a făcut decât să confirme falsurile și uzul de fals din dosarul de la registrul comerțului.
Se arată, totodată, că în acest moment s-a inițiat executarea sentinței a cărei revizuire s-a solicitat, poprirea sumelor pretinse afectând grav viitorul profesional al recurentului.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii de revizuire a sentinței prin care s-a instituit răspunderea patrimonială a recurentului pentru pasivul societății debitoare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița revizuentul a solicitat revizuirea sentinței nr. 194/13.05.2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul de insolvență nr-, invocând dispozițiile art.322 opct.5 Cod pr. civilă.
În motivarea cererii, s-a precizat că în baza sentinței sus-menționate revizuentul a fost obligat la completarea pasivului social al societății debitoare SC SRL, cu suma de 13.984,25 lei, prin admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar desemnat în acea cauză. S-a apreciat că obligarea sa la plata acestui pasiv este nelegală pentru că niciodată nu a fost administratorul societății debitoare, situație invocată și în fața instanței de fond.
Ca probă extrajudiciară, la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză criminalistică întocmit de expertul criminalist G la data de 7.08.2009. Potrivit acestui raport, obiectul expertizei l-a constituit analiza semnăturii de la poziția,cesionar, aflată pe actul adițional la actul constitutiv al societății comerciale SRL din data de 21.11.2005, în sensul de a se preciza dacă această semnătură a fost executată de sau altă persoană. Din concluziile acestui raport rezultă că semnătura de la poziția, cesionar, aflată pe actul adițional menționat mai sus nu a fost executată de.
Prin sentința nr. 395 din data de 27 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea de revizuire a sentinței nr. 194 din 13 mai 2008 pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței debitoarei SC SRL, formulată de.
Pentru a hotărî astfel, s-a constatat că prin sentința nr.194/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a închis procedura falimentului față de
debitoarea SC SRL, în baza art.131 din Legea nr.85/2006. Prin aceeași sentință s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului și s-a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului ca administrator al societății debitoare, dispunându-se obligarea acestuia la completarea pasivului social al societății cu suma de 13.984,25 lei.
Cu prilejul judecării acestei cauze, instanța de fond a reținut că sunt întrunite elementele prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 cu privire la atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare, întrucât acesta nu a ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea și nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile ale societății în vederea întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
În ceea ce privește susținerea administratorului-pârât, în sensul că el nu ar fi adevăratul administrator al societății și că cineva s-a folosit de datele sale personale și l-a numit administrator fără ca acesta să semneze în registrul comerțului preluarea firmei, instanța de fond, respectiv judecătorul sindic le-a considerat afirmații irelevante, întrucât nu au fost dovedite prin nicio probă.
Împotriva sentinței pronunțate de judecătorul sindic a declarat recurs administratorul-pârât, iar prin decizia nr. 1217/21.10.2008 pronunțate de Curtea de Apel Ploieștis -a admis excepția netimbrării recursului invocată din oficiu de instanță și s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârât, hotărârea rămânând irevocabilă.
Cu privire la înscrisul invocat de revizuent, ca act nou, în sensul disp.322 alin.1 pct.5 Cod pr. civilă, în baza căruia s-a solicitat revizuirea sentinței mai sus-menționate, tribunalul a reținut că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune revizuirea acestei hotărâri, pentru următoarele considerente:
Potrivit Codului d e procedură civilă art.322-328 Cod pr. civilă revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Este o cale de atac de retractare, deoarece se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina în fond, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări, care s-au ivit ulterior pronunțării. Deci, în cadrul revizuirii, nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, numai pe temeiul unor noi elemente de fapt ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost temeinică în raport cu probele dosarului la data pronunțării ei, însă ulterior s-au descoperit probe noi, astfel încât situația de fapt reținută de către instanță, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realității, impunându-se retractarea hotărârii respective.
Potrivit art.322 pct.5 Cod pr. civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat.
În sensul art.322 pct.5 Cod pr. civilă, prin înscrisuri noi se înțeleg acele înscrisuri ce existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta. Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză, poate justifica cererea de revizuire. Dimpotrivă, admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior judecății anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
În cauză, înscrisul invocat drept act nou îl constituie raportul de expertiză grafică extrajudiciară întocmit la data de 7.08.2009, în condițiile în care sentința a cărei revizuire se cerere s-a pronunțat la 13.05.2008 și a rămas irevocabilă la 21.10.2008. Acest înscris, față de considerentele sus-menționate, nu întrunește cerințele prevăzute de art.322 pct.5 Cod pr. civilă, pentru că este emis după judecarea litigiului în fond, fără a se face dovada că prezentarea lui în cursul judecății în fond a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința părții sau că a fost reținut de partea potrivnică, neîntrunind elementele unui act nou în sensul cerut de lege.
Împotriva sentinței a declarat recurs revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că cererea sa de revizuire s-a bazat pe acte noi obținute de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, acte pe care nu le puteau deține la data judecării cauzei în fond, dar care duc la concluzia că înregistrările de la Registrul comerțului nu au la bază documentația necesară.
Precizează că instanța de fond a amânat judecarea cauzei pentru efectuarea unui raport de expertiză grafologică, prin care putea demonstra că actul de cesiune nu este semnat de către revizuent, expertiză pe care de altfel a depus-o la dosar și prin care se certificau susținerile sale.
Prin motivele de recurs se mai susține că în mod paradoxal i s-a respins cererea de revizuire, considerându-se că expertiza dispusă de instanță nu întrunește cerințele prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, deși din toate actele și raportul de expertiză depuse la dosar rezulta cu claritate că înregistrările făcute la Registrul Comerțului au avut la bază acte false.
Admiterea cererii de revizuire ar fi însemnat o reparare greșelii instanței de fond care i-a refuzat dreptul de a demonstra, fără dubiu, că nu este răspunzător pentru SC SRL, despre care nici nu auzise până la data citării în instanță.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Potrivit art.322 pct.5, revizuire unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au
descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Exercitarea revizuirii pentru acest motiv implică îndeplinirea unor condiții cumulative care rezultă chiar din redactarea textului mai sus menționat.
În primul rând trebuie să fie vorba de un înscris ce nu a putut fi administrat inițial, independent de voința părții. În al doilea rând, înscrisul trebuia să fi existat la momentul judecății și partea care se prevalează de el să nu-l fi prezentat în instanța din cauza reținerii lui de către partea adversă ori dintr-o împrejurare ce nu-i poate fi imputată. În al treilea rând, înscrisul trebuie să aibă o importanță deosebită, dacă nu chiar hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Drept urmare, simpla împrejurare că revizuientul a intrat în posesia anumitor înscrisuri pe care le consideră determinante în soluționarea cauzei, nu legitimează calea procesuală a revizuirii dacă nu se face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Revizuientul a invocat ca înscrisuri noi: adresa nr.5611/03.04.2008, Încheierea din data de 3 aprilie 2008 ambele eliberate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, adresa nr.-/10.03.2009 eliberată de Poliția Municipiului Târgoviște și raportul de expertiză criminalistică - extrajudiciară, însă înscrisurile respective existau, acestea nefiind reținute de partea potrivnică, neexistând o împrejurare de natură a face imposibilă depunerea lor (mai puțin expertiza).
Depunerea unei expertize extrajudiciare nu poate fi apreciat ca un act nou, în condițiile în care sentința a cărei revizuire se solicită s-a pronunțat la data de 13 mai 2009 și a rămas irevocabilă la data de 21 octombrie 2008.
Prin urmare instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea căii extraordinare de atac a revizuirii sentinței atacate, înscrisurile invocate neîndeplinind condițiile prevăzute de art.322 alin.5 Cod pr.civilă, respectivul raport de expertiză și actele depuse au fost emise după judecarea litigiului pe fond, fără a se face dovada că prezentarea lor în cursul judecății a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința părții sau că a fost reținut de partea potrivnică.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul, domiciliat în B, str. -. -., nr. 3, -. 1,.6,.26, sector 5 împotriva sentinței nr. 395 din data de 27 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata, cu sediul în Târgoviște, str. - -,. 26,. B,.8, jud. D, în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL, cu sediul în com.,
sat, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored. /
4ex./16.02.2010
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 218/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 245/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
