Practica judiciara insolventa. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 570
Ședința publică din26 martie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecare recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul în S,-, -.1,. C,.1 A, jud. S, împotrivasentinței nr. 7 din 06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL S, prin lichidator Insolvent S, creditorul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor - S, pârâții intimați, și intimat parte în proces
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru pârâtul recurent Calițoi, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței nr. - din 25.03.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, depusă de pârâta recurentă.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul legal timbrat și în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâtul recurent Calițoi, pune concluzii de admitere a recursului și de modificare parțială a sentinței recurate. În susținerea concluziilor sale arată că chiar dacă contabilitatea societății nu a fost ținută conform legii, expertul desemnat în cauză a relevat faptul că ajungerea debitoarei în stare de insolvență s-a datorat unui management neperformant și nu neregulilor constatate în legătură cu organizarea evidenței contabile, deci legătura de cauzalitate nu poate fi reținută în conformitate cu art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006. Apărătoarea pârâtului recurent, mai arată că societatea a funcționat puțin timp, nerealizând venituri, astfel încât asociații au depus eforturi mari pentru achitarea datoriilor, sume al căror cuantum s-a ridicat datorită faptului că societatea era la început de activitate. Totodată se mai învederează instanței că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii materiale ale organelor de conducere pentru pasivul debitoarei, în cauză, în raportul lichidatorului se menționează că nu au putut fi stabilite cauzele insolvenței și persoanele răspunzătoare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 262/F/2005 din data de 06.12.2005, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare SC SRL S pentru o creanță de 17.479 lei.
Prin sentința nr. 116 din data de 07 martie 2006 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare împotriva debitoarei, desemnând administrator judiciar SC SRL
Urmare a raportului administratorului judiciar depus la dosar la termenul din data de 19 septembrie 2006, rin p. sentința nr. 61 din data de 13 februarie 2007 judecătorul sindic, în baza art. 54 din Legea nr. 85/2006 a admis raportul administratorului judiciar și a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei, fiind desemnat lichidator judiciar SP
La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2007 lichidatorul judiciar a depus raport comunicat părților și afișat la sediul instanței prin care a propus închiderea procedurii conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, pentru lipsa bunurilor și motivat de faptul că singurul creditor - Direcția Generală a Finanțelor Publice S - nu a înțeles să avanseze vreo sumă pentru continuarea procedurii.
La data de 20.09.2007 creditoarea a formulat cerere de antrenare a răspunderii materiale împotriva pârâților, și în vederea obligării acestora la plata sumei de 24.316 lei reprezentând datorii către bugetul de stat.
În motivarea acesteia au arătat că foștii administratori ai societății debitoare nu au depus situațiile financiare contabile pentru a se verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile fapt ce a condus la prezumția că operațiunile contabile nu au fost corect întocmite ori nu s-au întocmit pentru a se evita verificarea lor, culpa pentru această situație revenindu-i în mod exclusiv reprezentanților legali ai societății.
Prin sentința comercială nr. 696 din 11 decembrie 2007 Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii materiale față de pârâtele și, a admis cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâtului și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL
Împotriva sentinței comerciale de mai sus a formulat recurs pârâtul care prin decizia nr. 321 din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a fost admis, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare judecătorului sindic, motivat de faptul că pârâtul nu a fost citat legal.
Cauza fiind reînregistrată sub nr-.
Pin sentința nr. 7 din 06.01.2009, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, judecătorul sindic a respins ca nefondată, cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea S, împotriva pârâților și, a admis cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea S, împotriva pârâtului și l-a obligat să plătească din averea proprie suma de 24.316 lei, reprezentând pasivul societății debitoare. A admis raportul lichidatorului judiciar, iar în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL Totodată a dispus radierea debitorului din registrul comerțului, iar în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței l-a descarcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că așa cum reiese din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava ( 35) la data formulării cererii introductive pârâtele și nu aveau calitatea de administrator sau asociați ai SC SRL, astfel că acestea nu aveau obligația de a ține contabilitatea societății debitoare și nici pe cea de predare a documentelor prev. la art. 28 alin. 1 lit. a)- f) din Legea nr. 85/2006, astfel că, în raport de temeiul de drept al cererii de atragere a răspunderii materiale, respectiv art. 138 alin. 1 lit. d), cererea față de acestea apare ca nefondată.
Cu privire la pârâtul, instanța de fond a apreciat că cererea este fondată reținând pe baza concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, pârâtul, în calitate de administrator nu a asigurat respectarea Legii nr. 82/1991 privitoare la ținerea contabilității. În acest sens, expertul a constatat pe baza documentelor găsite la lichidatorul judiciar că balanțele contabile, notele contabile, registre de casă și registrele jurnal sunt nesemnate și neștampilate. Având în vedere faptul că într-o perioadă scurtă de timp (august-decembrie 2004) societatea a înregistrat o pierdere mare, de 643.860.310 lei vechi și a acumulat datorii de 925.128.367 lei vechi suprapus peste împrejurarea nerespectării disciplinei contabile care ar fi permis evaluarea situației exacte a societății debitoare, judecătorul sindic a apreciat că există legătură de cauzalitate între neținerea contabilității și insolvența SC SRL.
Cum obligația ținerii contabilității îi revenea pârâtului, în calitate de administrator statutar, judecătorul sindic a admis cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea S, constatând că sunt întrunite condițiile prev. la art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Asupra raportului lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a constatat că atât cu prilejul examinării condițiilor insolvabilității, cât și după deschiderea falimentului din adresele autorităților invocate de lichidator rezultă că nu s-au identificat bunuri care să poată fi supuse lichidării, constatând că sunt întrunite dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurentul reiterează motivele invocate la instanța de fond, arătând în esență că în mod eronat judecătorul sindic dispus atragerea răspunderii sale personale, ignorând raportul de expertiză din care rezultă că ajungerea debitoarei s-a datorat unui management neperformant, iar nu neregulilor constatate în legătură cu organizarea evidenței contabile, rezultând că nu există legătură de cauzalitate între fapta prev. de art. 138 lit. "d" din Legea 85/2006 și starea de insolvență.
Mai arată recurentul că judecătorul sindic a recurs la o prezumție simplă, deducând că neținerea contabilității în conformitatea cu legea, ar fi condus la starea de insolvență, nesocotind disp. art. 1169 cod civil care impuneau, în sarcina creditoarei, obligația de a proba toate cele trei elemente ale răspunderii materiale, respectiv fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate.
Totodată recurentul arată că judecătorul sindic a nesocotit și disp. art. 138 al. 1 astfel cum a fost modificat prin OUG 170/2008 intrat în vigoare anterior pronunțării sentinței, conform căruia atragerea răspunderii materiale poate fi dispusă doar în cazul în care în raportul întocmit de lichidatorul judiciar conform art. 59 al. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, ori în cauză nu a fost îndeplinită cerința legală menționată.
Examinând recursul declarat în cauză ale cărui motive pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea constată că este nefondat.
Din formularea alin.1 al. art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicată, rezultă că răspund patrimonial în baza acestui text membrii organelor de conducere "care au contribuit" la ajungerea societății în încetare de plăți prin una dintre faptele enumerate în acest text.
Această dispoziție legală sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului, dar și de creditorii acestuia.
În literatura de specialitate s-a apreciat că expresia " au contribuit la ajungerea debitorului în această situație" are semnificația că faptele enumerate nu trebuie să constituie cauze exclusive ale insolvenței debitorului, ci să aibă o funcție contributivă, susceptibilă de a se conjuga cu alte împrejurări sau acțiuni umane pentru a produce rezultatul insolvenței.
Așadar, acțiunea în răspundere civilă delictuală a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale aflate în insolvență are un dublu temei de fapt: atât starea de insolvență a debitoarei, cât și săvârșirea uneia dintre faptele expres prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată.
În doctrină se susține că ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile, sau neținerea evidenței contabile conform legii, în principiu, nu sunt activități direct producătoare de prejudiciu, însă ele pot ocaziona starea de insolvabilitate, fiind asociate cu alte fapte.
Așadar art. 138 al. 1 lit. d din Legea 85/2006, cu modificările ulterioare, prevede trei cazuri concrete în care poate fi antrenată răspunderea acestor organe de conducere: a fost ținută o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, nu au ținut contabilitatea în conformitatea cu legea.
Ori în speță este neechivoc faptul că nu au fost respectate prevederile Legii 82/91 a contabilității privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare, ținerea registrelor de contabilitate, singura situație financiară fiind depusă la data de 20.06. 2004, confirmată de Administrația Finanțelor Publice S, precum și declarațiile privind obligațiile la bugetul consolidat care au generat creanța de 24.321 lei RON, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
De asemenea din același raport de expertiză rezultă că balanțele contabile, notele contabile, registrele de casă și registrele jurnal sunt nesemnate și neștampilate.
Așadar susținerea recurentului conform căreia doar managementul defectuos constituie singura cauză ce a condus la starea de insolvență debitoarei nu poate fi primită, atâta timp cât din probatoriul administrat, rezultă fără dubii faptul că documentele financiar-contabile nu au fost ținute în conformitate cu legea, fapt ce este de natură a atrage răspunderea personală a pârâtului, singurul responsabil în calitatea sa de fost administrator al debitoarei falite, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic.
Nici motivul de recurs potrivit căruia nelegal judecătorul sindic a dispus atragerea răspunderii sale personale, atâta timp cât în raportul lichidatorului judiciar nu au fost evidențiate persoanele responsabile conform modificării aduse art. 138 al. 1 prin OUG 170/2008 nu poate fi primit, întrucât teza al acestui text legal este aplicabil doar în situația formulării cererii de atragere răspunderii materiale de către lichidatorul judiciar: " În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția sării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte".
În speță însă nu este aplicabil textul legal sus-menționat, motivat de faptul că cererea de atragere a răspunderii personale a fost formulată de către creditoarea DGFP S la data de 20.09.2007, nicidecum de către lichidatorul judiciar, fiind incident al. 3 al articolului sus-menționat.
Față de cele învederate, cum motivele de recurs nu sunt pertinente, sentința atacată fiind legală și temeinică și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în S,-, -.1,. C,.1 A, jud. S, împotrivasentinței nr. 7 din 06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL S, prin lichidator Insolvent S, creditorul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor - S, pârâții intimați, și intimat parte în proces
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Jud..
Tehnored.
Ex. 2/24.04.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1099/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 558/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
