Practica judiciara insolventa. Decizia 1099/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.1099/2009
Ședința publică din data de 24.03.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Andrei Axente
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ AFINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței comerciale nr. 5195/17.12.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații: - SI CONSTRUCTII SRL, - ȘI CONSTRUCȚII SRL PRIN ADM., H, parte civilă JUDECĂTORIA GHERLA, parte civilă JUDECĂTORIA D E J, având ca obiect procedura insolvenței- închiderea procedurii.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este viciată cu intimatul.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 din G 92/2003.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2. civ.
Instanța, cu privire la viciul de procedură constatat, analizând actele dosarului de fond, constată că la fila 60, există certificatul de deces al pârâtului, așa încât apreciază că în speță procedura de citare este îndeplinită și nu se mai impunea citarea intimatului.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare în baza actelor și lucrărilor de la dosar.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 5195/17.12.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Clujs -au respins obiecțiunile formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C față de raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
S-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, d-na -, în cadrul procedurii insolvenței privind pe debitoarea - ȘI CONSTRUCȚII SRL, J-, CUI - cu sediul în C-N,-, jud. C și în consecință:
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - ȘI CONSTRUCȚII SRL.
S-a dispus radierea debitoarei - ȘI CONSTRUCȚII SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
S-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
S-a luat act de faptul că remunerația lichidatorului judiciar și cheltuielile de procedură au fost achitate de administratorul statutar al debitoarei.
Descarcă lichidatorul judiciar, d-na -, de îndatoriri și responsabilități.
În motivare se arată că, prin sentința comercială nr. 1383/4 iunie 2008 s-a admis cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva debitoarei - ȘI CONSTRUCȚII SRL, J-, CUI - și, în consecință, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei - ȘI CONSTRUCȚII SRL, fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar d-na, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006. A fost stabilită în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, a fost stabilită în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, s-a dispus desemnarea administratorului special în vederea reprezentării intereselor asociaților, s-a dispus indisponibilizarea părților sociale în registrul special de evidență și în conturile înregistrate electronic, s-a dispus comunicarea hotărârii instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, obligație în sarcina lichidatorului judiciar, a fost stabilită în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, s-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, obligația de notificare revenind lichidatorului judiciar. A fost stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei la data de 30 iulie 2008, termenul pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 20 august 2008 precum și termenul de definitivare a tabelului creanțelor la data de 10 septembrie 2008. S-a mai dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare, respectiv s-a dispus în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor. A fost stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii și soluționarea eventualelor contestații pentru data de 10 septembrie 2008, sala 249, ora 8,00.
La data de 14 octombrie 2008, lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei - ȘI CONSTRUCȚII SRL, prin care a concluzionat că încetarea efectuării de plăți de către debitoare se datorează în principal imposibilității recuperării debitelor, arătând că administratorul statutar a efectuat demersuri pentru recuperarea lor, însă unii debitori nu au putut fi identificați, iar pentru alții acționarea în instanță a fost imposibilă datorită lipsei resurselor financiare. În ceea ce privește creanța unicului creditor, a arătat că aceasta este compusă dintr-un debit principal de doar 9379 lei (31% din creanță), restul fiind accesorii acumulate datorită imposibilității plății debitelor, din lipsa resurselor financiare. A concluzionat în sensul că nu a identificat persoane cărora să le fie imputabilă starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva concluziilor acestui raport a depus obiecțiuni creditoarea DGFP a jud. C, solicitând obligarea lichidatorului să completeze acest raport cu analiza oportunității formulării unei cereri de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar, întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006. A învederat că debitoarea nu a depus declarația de mențiuni pentru actualizarea vectorului fiscal, respectiv declarațiile fiscale (formularele 101, 102, 100, 300, 392A, 392B și 394) în perioada decembrie 2002 - aprilie 2008, deși i s-au comunicat notificări cu privire la nedepunerea acestor declarații. A apreciat că lichidatorul avea posibilitatea de a formula cerere de antrenare a răspunderii administratorului fundamentată pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, solicitând respingerea cererii de închidere a procedurii de faliment ca prematură și neîntemeiată, completarea raportului cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția insolvenței debitoarei, conform art. 59 din Legea nr. 85/2006 și obligarea lichidatorului judiciar de a întocmi cererea de antrenare a răspunderii. A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.
Prin răspunsul la aceste obiecțiuni, lichidatorul judiciar a arătat că debitoarea și-a încetat activitatea din anul 1997, precizat că, într-adevăr, nu au fost depuse declarațiile fiscale, dar acest fapt nu conduce la concluzia că administratorul este vinovat de starea de insolvență a debitoarei, neexistând nici un raport de cauzalitate între fapta de a nu depune declarațiile fiscale aferente anilor 2002-2008 și intrarea în insolvență, în condițiile în care debitoarea nu a mai desfășurat activitate din anul 1997, deci cu 5 ani anterior. A mai arătat că a precizat clar că nu a identificat nici o persoană căreia să îi fie imputabilă intrarea debitoarei în insolvență.
Analizând obiecțiunile creditoarei împotriva celor două rapoarte, judecătorul sindic a reținut în primul rând că raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006 este supus aprobării adunării creditorilor doar în situația în care cuprinde propunerea de intrare a debitoarei în faliment, situație neîntrunită în speță, deoarece prin sentința comercială nr. 1383/4 iunie 2008 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei - ȘI CONSTRUCȚII SRL, deci debitoarea a fost trecută direct în faliment. În consecință, raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006 întocmit de lichidatorul judiciar în prezenta speță are caracter pur imformativ și nu este supus căii de atac a obiecțiunilor, astfel încât obiecțiunile depuse de creditoarea DGFP a jud. C la 127 au fost considerate inadmisibile, fiind în vedere ca simple argumente în susținerea obiecțiunilor împotriva raportului final.
Cât privește aceste din urmă obiecțiuni, acestea au fost considerate neîntemeiate, având în vedere faptul că nedepunerea de către debitoare a declarațiilor fiscale pentru perioada decembrie 2002-aprilie 2008 nu poate avea drept consecință intrarea debitoarei în stare de insolvență. Declarațiile fiscale sunt documente cu conținut derivat din evidențele contabile ale debitoarei, înregistrarea lor la organele fiscale fiind întotdeauna ulterioară întocmirii actelor contabile, iar din nedepunerea lor nu se poate prezuma neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Cât privește lipsa dovezilor demersurilor efectuate de administratori pentru recuperarea creanțelor, din coroborarea rezultatelor financiare ale debitoarei la data de 30 iunie 1998 cu situația patrimoniului debitoarei la aceeași dată, a rezultat că la data încetării activității debitoarei - anul 1998, aceasta nu mai avea lichidități disponibile demarării demersurilor judiciare necesare recuperării creanțelor, astfel încât nu s-a impus obținerea unor dovezi scrise suplimentare ale acestor demersuri. De altfel, aceasta este și explicația dată de lichidatorul judiciar, creditoarea DGFP a jud. C prezumând și nedovedind existența unor astfel de demersuri ale administratorilor statutari. Oricum, în absența unor fonduri disponibile, nu se poate imputa administratorilor statutari faptul că nu au exercitat demersuri judiciare pentru recuperarea creanțelor debitoarei, aceștia neputând fi obligați să suporte aceste demersuri din patrimoniul propriu, ci doar din cel al debitoarei.
În consecință, judecătorul sindic, în temeiul art. 1169.civ. a respins obiecțiunile formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C față de raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
Împotriva sentinței formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, recurenta arată că instanța în mod greșit a respins obiecțiunile formulate de recurentă la raportul final întocmit de lichidatorul.
Judecătorul sindic a reținut că în speță sunt incidente disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, debitoarea neavând nici un bun valorificabil în procedură, respectiv creditoarea nepunând vreo sumă de bani pentru o eventuală continuare procedurii, apreciind fondată cererea de închidere procedurii insolvenței formulată de lichidatorul judiciar.
Recurenta nu poate fi de acord cu închiderea procedurii de faliment, deoarece lichidatorul judiciar avea obligația să formuleze cerere de antrenare a răspunderii personale, fundamentată pe disp. art. 138 lit. și e din Legea nr. 85/2006, întrucât administratorul statuar nu a depus acte justificative care să ateste faptul că efectuat demersuri în vederea recuperării creanțelor. Administratorul statuar nu efectuat nici un demers în vederea recuperării debitelor, netrimițând nici măcar o notificare debitorilor.
În ce privește nedepunerea de către debitoare declarațiilor fiscale, operează prezumția vinovăției administratorului statuar, care fac incidente disp. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în sensul că acesta a ignorat în totalitate atribuțiile sale legale ce decurg din calitatea de administrator și nu condus contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în alin. 1 art. 138 lit. a-g din Legea nr. 85/2006. Natura juridică răspunderii membrilor organelor de conducere și controlul decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv, culpa personală celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind " acea stare patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile". Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, deoarece are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorului. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetare de plăți și una dintre faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar al debitoarei prin întâmpinare, solicitat respingerea recursului, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul, curtea constată că acesta nu este fondat, din următoarele considerente:
Recurenta a criticat sentința, deoarece i s-au respins obiecțiunile la raportul final și s-a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei.
Din raportul lichidatorului rezultă că debitoarea nu a mai desfășurat activitate din anul 1998, iar în ultimii ani de activitate înregistrat pierderi și astfel nu deținea fonduri pentru a suporta cheltuielile ocazionate pentru acționarea în judecată a debitorilor și astfel nefiind întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit. și din Legea nr. 85/2006.
În cauză nu se poate reține nici incidența art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006, deoarece nedepunerea declarațiilor fiscale nu constituie cauză de încetare plăților și nici nu se face dovada că nu s-ar fi condus evidența contabilă, aceasta cu atât mai mult cu cât debitoarea depus declarațiile fiscale și după ce nu mai avut activitate, respectiv perioada anilor 1999-2002.
Judecătorul sindic poate să dispună ca o parte din pasivul societății să fie suportat de organele de conducere ale debitoarei. La art.138 legea prevede nu ca o obligație, ci ca o posibilitate.
În cauza de față, din raportul lichidatorului nu s- dovedit incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006, nici sub aspectul îndeplinirii cumulative a condițiilor pentru antrenarea răspunderii în temeiul articolului sus arătat.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul, în mod legal judecătorul sindic dispunând închiderea procedurii insolvenței față de debitoare, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 5195 din 17.12.2008 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/23.04.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Andrei Axente
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 247/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 570/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
