Practica judiciara insolventa. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 58/
Ședința publică din 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în R,-, județul M, împotriva încheierii nr. 905/25.04.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 8285/2001.
La apelul nominal făcut se constată lipsa creditoarei-recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a debitoarei-intimate Timex Al R, a lichidatorului-intimat M Insolvency Specialists T-M, a creditoarelor-intimate R și T-M, a administratorilor-intimați și G și a părții interesate intimate B prin de pe lângă Tribunalul Mureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural și scutit de plata taxei de timbru, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În raport de actele existente la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea nr. 905/25 aprilie 2007, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr. 8285/2001 al Tribunalului Comercial Mureș, s-a dispus respingerea obiecțiunilor formulate de creditoarea M împotriva raportului final de închidere a procedurii falimentului debitoarei " AL", societate radiată din registrul comerțului potrivit art. 5 alin. 3 din Legea nr. 314/2001.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 30.10.2006, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea Mas olicitat respingerea propunerii formulate de lichidator și continuarea procedurii până la stingerea creanței sale, apreciind că închiderea procedurii este contrară scopului instituit prin prevederile art. 2 din Legea nr. 85/2006, iar lichidatorul judiciar ar fi trebuit să întocmească un supliment de raport prin care să abordeze și să lămurească toate aspectele privitoare la punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar.
Judecătorul sindic reține că societatea a fost înființată în anul 1992, cei doi asociați îndeplinit și funcția de administratori ai societății.
Conform tabelului definitiv, întocmit de lichidatorul judiciar, creanțele totale asupra averii debitoarei sunt de 498.701.875 lei ROL, din care creanțele bugetare se ridică la valoarea de 216.214.720 lei ROL și creanțe chirografare la suma de 262.390.655 lei ROL.
Bunurile din patrimoniul debitoarei, după cum rezultă din raportul final întocmit de lichidator, au fost valorificate în întregime anterior deschiderii procedurii, iar sumele obținute în urma executării dispozițiilor sentinței nr. 1434/27.05.2003, prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor debitoarei, au fost insuficiente pentru a efectua distribuiri creditorilor, aceste sume fiind distribuite pentru a acoperi cheltuielile de lichidare.
Procedura în prezenta cauză, relevă judecătorul sindic, durează de 6 ani, iar timp de 4 ani lichidatorul judiciar, învederează judecătorul sindic, a efectuat diligențe în vederea punerii în executare a hotărârii de angajare a răspunderii personale a administratorilor, fără a avea eficiență, executorul judecătoresc întocmind la data de 08.03.2007 procesul verbal de încetare a executării silite constatând lipsa bunurilor urmăribile, conform dosarului execuțional nr. 4E/2004 acvirat spre studiu, apreciindu-se, astfel, că procedura reglementată prin dispozițiile art. 116 - 130 din Legea nr. 85/2006 ar fi lipsită de obiect.
În plus, judecătorul sindic mai arată că asupra imobilului, obiect al executării silite, a existat o ipotecă convențională constituită în favoarea Băncii de Credit și Dezvoltare T-M, încasându-se, prin valorificare, suma de 325.000.000 lei ROL, însă în urma distribuirii sumei obținute suma de 320.000.000 lei ROL s-a achitat către creditorul ipotecar, restul fiind virat în contul colector.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea M solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să modifice încheierea atacată în sensul admiterii obiecțiunilor formulate. În motivele de recurs, creditoarea consideră netemeinică hotărârea atacată aducând ca apărări aceleași apărări formulate în fața judecătorului sindic. În plus, mai arată că procedura de executare silită, conform dosarului execuțional cu nr. 4E/2004, nu a fost finalizată, chiar lichidatorul judiciar depunând o cerere de extindere a executorii silite în vederea executării bunurilor mobile deținute de cei doi pârâți, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul raportului lichidatorului judiciar rezultă că pârâtul deține o suprafață de teren de 250 mp față de care nu s-au făcut demersuri execuționale.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Hotărârea atacată, respectiv încheierea nr. 905 fost pronunțată de judecătorul sindic, respingându-se, așa cum s-a arătat mai sus, obiecțiunile formulate de creditoarea M la raportul final, fapt pentru care judecătorul sindic a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
Așa cum se reține de către judecătorul sindic, raportul final a fost înregistrat la data de 05.10.2006, raport prin care lichidatorul judiciar a propus și închiderea procedurii insolvenței în ce-o privește pe debitoare.
La aceeași dată, de 05.10.2006, așa cum rezultă din actele de la dosar, lichidatorul judiciar a înregistrat un plan de distribuire a sumelor existente în contul colector, respectiv suma de 504,09 lei RON, plan ce a fost aprobat în întregime de judecătorul sindic prin încheierea nr. 600/25 aprilie 2007.
Această ultimă încheiere a judecătorului sindic, însă, a fost atacată de către aceeași creditoare, M, iar prin decizia nr. 1254/R/23 noiembrie 2007 Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, în dos. nr-, a admis recursul formulat de creditoarea M, a modificat încheierea nr. 600/25.04.2007 în sensul admiterii contestației acesteia la planul de distribuire propus de lichidatorul judiciar și a dispus refacerea planului în sensul distribuirii fondurilor disponibile de 504,09 lei către rangurile III, IV și V menționate la fila 15, vol. II din dosarul de fond al cauzei.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 a insolvenței"În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, JUDECĂTOR 1: Nemenționat l-sindic va putea da o sentința de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.".
Or, este de observat că prin admiterea recursului împotriva încheierii nr. 600/25.04.2007 și prin dispozițiile date de instanța de recurs, practic a rămas o sumă de bani ce urma a fi distribuită printr-un plan propus de lichidatorul judiciar și aprobat de judecătorul sindic.
Cu alte cuvinte, dispoziția de aprobare a raportului final prin care se propunea, de către lichidatorul judiciar, închiderea procedurii nu putea opera până când toate sumele de bani, pentru că prin noțiunea de"bunuri"se înțelege și suma de bani rezultată în urma operațiunilor efectuate în cursul procedurii.
Din acest punct de vedere, procedura nu poate fi închisă până când nu sunt distribuite toate sumele de bani creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe, în cazul de față până la momentul la care va fi distribuită și suma de 504,09 lei, așa cum s-a precizat în decizia nr. 1254/R/23.11.2007 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ.
În ce privește celelalte susțineri ale creditoarei-recurente, referitoare la necontinuarea procedurii execuționale silite, instanța de recurs nu le va reține. Dimpotrivă, constată că precizările făcute de judecătorul sindic, în sensul că procedura execuțională silită a fost închisă de către executorul judecătoresc angajat de lichidatorul judiciar tocmai pentru lipsa bunurilor care să poată fi urmărite ale foștilor administratori statutari urmăriți silit, este una corectă, la dosar existând procesul verbal al executorului judecătoresc dat în acest sens.
În aceeași ordine de idei, simplul fapt că foștii administratori nu au bunuri care ar putea fi urmăribile în baza hotărârii de angajare a răspunderii personale a acestora, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă", nu se poate constitui într-un argument pentru acceptarea acestor susțineri ale creditoarei recurente.
Legiuitorul nu a prevăzut vreo obligație în sarcina judecătorului sindic, contrar celor invocate de recurentă, ca înainte de a închide procedura să epuizeze recuperarea sumelor de bani prin executare silită de la persoanele cărora le-a fost angajată răspunderea personală. Dimpotrivă, textul art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită se efectuează de executorul judecătoresc, ceea ce înseamnă că pe baza titlului executoriu obținut prin hotărârea de angajare a răspunderii personale, creditorii pot iniția procedura execuțională în vederea recuperării creanței, chiar dacă procedura insolvenței a fost închisă, în cauză fiind incidente, potrivit aceluiași text de lege, dispozițiile procedural civile prevăzute în Codul d e procedură civilă care, astfel, au aplicabilitate generală. Cu atât mai mult cu cât creditoarea recurentă are indicii că una dintre persoanele cărora s-a angajat răspunderea are bunuri care ar putea fi urmărite silit.
Ca atare, instanța va admite recursul în limitele de mai sus, în ce privește distribuirea sumei de 504,09 lei în ordinea de preferință stabilită prin decizia nr. 1254/R/23.11.2007, sens în care va modifica hotărârea atacată și va admite obiecțiunile formulate de creditoarea M la raportul final propus de lichidatorul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T M,--3, județul M prin Administrația Finanțelor Publice R, cu sediul în R,-, județul M, împotriva încheierii nr. 905/25.04.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 8285/2001.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că admite obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M și respinge raportul final privind propunerea de închidere a procedurii falimentului debitoarei Timex Al.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
3 exemplare
18.03.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1123/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 933/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
