Practica judiciara insolventa. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr. 59/
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Mariana Ghena dr. - -
JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, cu domiciliul procesual ales la Av., str.-,nr.44,.11 B,.2,.3,.35, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.399/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimații:- SRL, Administrația Finanțelor Publice B și C de pe lângă Tribunalul Brăila, având ca obiect procedura insolvenței- Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru recurentul pârât- av. în baza împuternicirii avocatiale nr.- din 07.12.2009 aflată la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, este motivat, nu este timbrat cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanța seria - nr.- PJ din 28.01.2010 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 19 lei și 0,50 lei timbru judiciar.
Instanța pune în vedere apărătorului recurentului să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar aferentă cererii de repunere în termenul de formulare a recursului.
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanțele seria -/514/1.02.2010 în valoare de 4 lei taxă judiciară de timbru și respectiv seria -/514/1.02.2010 in valoare de 1 leu, aferentă cererii de repunere în termen a recursului.
Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a recursului și pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului susține că hotărârea nu a fost comunicată la domiciliul procesual ales de către recurent pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv în B, str.- nr.44,.11 B,.35, sector, sediu la care se află și alți avocați. Precizează că la filele 141- 142 dosar fond există dovada comunicării hotărârii restituită la dosar, fără semnătura destinatarului. Având în vedere faptul că in cauză au fost încălcate disp.art.91 și art.93 pr.civ. privind comunicarea actelor de procedură, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului.
Depune la dosar un set de înscrisuri pe care le-a depus la instanța de fond și au fost comunicate și lichidatorului judiciar.
Critică hotărârea pronunțată de instanța de fond motivat de faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că pârâtul se face vinovat că nu a ținut contabilitatea debitoarei conform dispozițiilor legale. Susține că în cauză nu s-a făcut dovada că recurentul este vinovat pentru fapta prev. de art.138 lit.d din Legea 85/2006, întrucât astfel cum rezultă din actele contabile aflate la dosarul cauzei, bilanțurile debitoarei precum și documentele solicitate au fost depuse și la organele fiscale. Deasemeni în cauză nu s-a probat că prin săvârșirea acestei fapte recurentul a cauzat un prejudiciu debitorului și indirect, creditorilor. Depune la dosar practică judiciară, respectiv o copie de pe sentința comercială nr.4958 din 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul București. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței comerciale nr.399/16.06.2009 a Tribunalului Brăila în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii recurentului pârât.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.399/16.06.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar B pentru debitoarea Serv împotriva pârâtului și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâtului să plătească suma de 18.000 lei reprezentând parte din pasivul neacoperit al debitoarei Serv
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a motivat următoarele:
Lichidatorul judiciar a încercat să ia legătura cu fostul administrator al debitoarei, pârâtul din cauza de față, pentru a i se preda actele contabile.
Toate demersurile făcute pentru a intra în posesia documentelor contabile au rămas fără rezultat, notificările expediate prin poștă returnându-se de la adresa expeditorului cu mențiunea "expirat termen păstrare".
Instanța de fond a motivat că refuzul de a depune documentele contabile ale debitoarei, pentru a se constata și verifica situația patrimoniului, atrage răspunderea pârâtului pentru fapta prev. de art.138 alin.1 lit.d din Lege, constând în aceea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu Legea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul, înregistrat sub nr.unic - pe rolul Curții de Apel Galați.
Prin cererea de recurs a solicitat și repunerea în termenul pentru exercitarea recursului.
În motivarea cererii de repunere în termenul de recurs pârâtul a arătat că locuiește și muncește în Germania și că nu mai locuiește la adresa din B,-, jud. Dată fiind această situație prin cererea nr.47/06.04.2009 formulată de avocatul său, a indicat instanței de fond faptul că domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură conform art.93 coroborat cu art.91 pr.civ. este la adresa din B, str.-, nr.44, bloc 11 B,.2,.35, sector 1.
Sentința comercială nr.399/16.06.2009 trebuia comunicată de instanța de fond la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, însă nu i-a fost comunicată, cu încălcarea disp.art.91 și art.93 pr.civ. privind comunicarea actelor de procedură astfel că sunt îndeplinite disp.art.103 pr.civ.
Prin motivele de recurs a criticat hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic, pe temeiul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. hotărârea fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a legii.
În mod greșit instanța de fond a reținut că pârâtul nu s-a conformat obligației de a depune documentele contabile deoarece această obligație a fost îndeplinită, actele contabile au fost depuse la dosar iar lichidatorul judiciar a solicitat termen pentru a lua cunoștință de acestea.
Susține că atâta vreme cât a depus, prin avocat, documentele contabile, în dublu exemplar, soluția instanței de fond întemeiată pe refuzul de a depune documentele contabile ale debitoarei este netemeinică și nelegală.
Pentru a se putea angaja răspunderea pârâtului, în calitate de administrator al debitoarei, în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite din cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția persoanei care răspunde de ajungerea debitorului în încetare de plăți.
A arătat că prima condiție se referă la săvârșirea uneia din faptele prevăzute limitativ de lege. Din actele contabile aflate la dosarul cauzei rezultă că bilanțurile debitoarei și documentele cerute de lege au fost depuse și la organele fiscale.
În cauză, nu s-a făcut dovada săvârșirii de către pârât a faptei prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 întrucât a depus actele contabile ale debitoarei Serv.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu a invocat faptul că în cauză nu s-a probat nici săvârșirea faptei ilicite și nici raportul de cauzalitate între fapta prev. de art.138 lit.d din Lege și starea de insolvență a debitoarei.
Instanța de fond s-a limitat să pronunțe o hotărâre întemeiată pe o prezumție simplă care nu numai că nu a fost coroborată cu alte mijloace de probă dar s-a și întemeiat pe o situație de fapt.
De asemenea, nu s-a dovedit nici vinovăția pârâtului sub aspectul condițiilor cerute de lege referitoare la atitudinea psihică a acestuia față de materialitatea faptei săvârșite, în scopul ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
Față de motivele arătate a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii pârâtului.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.9 pr.civ. art.138 din Legea nr.85/2006, art.998 - 999.civ. art.91, 93 și 103.pr.civ.
Recurentul pârât a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie constând în cererea depusă la dosarul de fond prin care a solicitat comunicarea actelor de procedură la domiciliul procesual ales și un exemplar de pe înscrisurile contabile depuse și la dosarul de fond.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate reține următoarele:
Pe parcursul judecării cauzei în primă instanță pârâtul, prin avocat, a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură conform art.93 coroborat cu art.91 pr.civ. la adresa din B, str.-, nr.44,.11 B,.2,.35, sector 1.
În acest sens sunt cererile depuse la dosarul de fond la datele de 07.03.2009, 10.03.2009, 06.04.2009 (filele 100, 104, 109 dosar fond).
Sentința civilă nr.399/16.06.2009 prin care s-a soluționat cererea pentru angajarea răspunderii patrimoniale și care face obiectul recursului dedus judecății a fost comunicată pârâtului la o altă adresă decât cea indicată pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la adresa din B,-. La această adresă hotărârea a fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului așa cum rezultă din procesul-verbal privind comunicarea hotărârii.
Rezultă astfel că sentința recurată nu a fost comunicată pârâtului la adresa domiciliului ales pentru comunicarea actelor de procedură așa cum a solicitat pe parcursul soluționării cauzei în fața instanței de fond.
Această situație l-a situat pe pârât în imposibilitatea obiectivă de a exercita recursul în termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Comunicarea hotărârii la altă adresă decât cea indicată de pârât echivalează în fapt cu necomunicarea acestui act de procedură.
Prin formularea recursului la data de 08.12.2009 urmează a se considera că hotărârea a fost comunicată la data depunerii cererii de recurs conform art.301 pr.civ. coroborat cu art.284 alin.3 pr.civ.
Pentru aceste motive cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului este întemeiată urmând a fi admisă, în temeiul art.103 alin.1 pr.civ.
În ceea ce privește motivele de recurs circumscrise criticilor privind neîndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru fapta prev. de art.138 lit.d din Lege reține următoarele:
În sarcina recurentului-pârât s-a reținut săvârșirea faptei prev. de art.138 lit.d din Lege constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea, faptă care s-a motivat pe refuzul pârâtului de a depune documentele contabile ale debitoarei.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă faptul că pârâtul a prezentat la termenul din 10.03.2009 documentele contabile ale societății care i-au fost predate lichidatorului judiciar, la aceeași dată, acordându-se un nou termen pentru ca lichidatorul judiciar să analizeze și să verifice documentele contabile.
După primirea documentelor contabile lichidatorul judiciar nu a întocmit nici un raport care să cuprindă constatările sale rezultate în urma studierii documentelor care i-au fost predate ci s-a limitat să consemneze că din documentele contabile lipsesc situațiile financiar contabile aferente anului 2008 și balanța de verificare aferentă luni decembrie 2007.
În condițiile în care pârâtul a dovedit că a predat lichidatorului judiciar documente contabile iar acesta nu le-a analizat și verificat și nu a prezentat instanței un raport în acest sens, în mod greșit instanța de fond a reținut că fapta de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea decurge din refuzul de predare a documentelor contabile.
Recurentul-pârât a dovedit astfel că a predat documentele contabile ale societății iar neanalizarea acestora de către lichidatorul judiciar nu poate fi imputată pârâtului.
În absența unui raport al lichidatorului judiciar referitor la rezultatul verificărilor documentelor contabile nu se poate stabili existența în cauză a condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru fapta prev. de art.138 lit. d in Lege.
În conformitate cu prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, instanța poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în încetare de plăți să fie suportată de către membrii organelor de conducere dacă aceștia, prin activitatea lor culpabilă, au cauzat societății debitoare starea de încetare de plăți.
Sarcina probei incumbă celui care face afirmația în fața judecății, adică lichidatorului judiciar iar simpla calitate a pârâtului de administrator nu atrage în mod necesar răspunderea patrimonială, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidențelor contabile, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după probarea în concret a elementelor specifice răspunderii civile, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
În raport de considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.2 și 3.pr.civ. în ref.la art.304 pct.9 pr.civ. și art.304 ind.1 pr.civ. va admite recursul cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii cererii de atragere răspunde patrimonială, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termenul de formulare a recursului.
Repune pe recurentul-pârât în termenul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței comerciale nr.399/16.06.2009 a Tribunalului Brăila.
Admite recursul împotriva acestei hotărâri, pe care o modifică în sensul că:
Respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, ca fiind nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, dr.- - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/6 ex.
Fond.
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Mariana Ghena, Valentina Vrabie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 101/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 96/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
