Practica judiciara insolventa. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 96
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței comerciale nr. 484 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 484/14 noiembrie 2007, Tribunalului Iașis -a dispus:
Respinge cererea privind autorizarea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. I, cu sediul în I, str. - nr. 26, să introducă și să susțină acțiunea în stabilirea răspunderii personale pentru pasivul debitorului falit.
Respinge contestația la raportul final al lichidatorului judiciar formulate de același creditor.
În temeiul disp. art. 131 din Legea nr.85/2006, dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului, cu sediul social în sat, com., jud.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din lege, descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art. 135 dispune notificarea prezentei sentințe prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de radiere.
În temeiul art. 4, aprobă raportul lichidatorului judiciar Cabinetul Individual de Practician în Insolvență și dispune ca din fondul de lichidare constituit la. să-i fie achitată suma de 1990 lei.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 239 S/18.10.2006 pronunțată în dosarul nr-/S al Tribunalului Iași, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitorului.
La data de 18.09.20071ichidatorul judiciar desemnat în cauză a prezentat raportul final cuprinzând propunerea de închidere a procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului. Copii după raportul final și actele anexe au fost comunicate debitorului,creditorilor și afișate la ușa instanței.
În termen legal creditorul a Jud. Iaf ormulat contestație la raportul lichidatorului judiciar și a solicitat să fie autorizat să formuleze și să susțină acțiunea în stabilirea răspunderii personale.
În motivarea contestației,în esență,creditorul arată că lichidatorul judiciar nu a făcut toate demersurile pentru întocmi un raport amănunțit cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență,nu a stabilit persoanele vinovate și a solicitat prematur închiderea procedurii.
Contestația formulată de creditor vor fi respinsă ca fiind neîntemeiată, pentru motivele ce le vom arăta în cele ce urmează:
Așa cum arată lichidatorul judiciar (fila 100 și următoarele) nu a intrat în posesia unor date sau documente din care să rezulte fapte de natura celor enumerate de art. 138 din Legea nr.85/2006 și care ar putea atrage răspunderea patrimonială a organelor de conducere sau de supraveghere.
Pe de altă parte,așa cum rezultă din analiza întregului ansamblu probator administrat în cauză,lichidatorul judiciar și-a îndeplinit cu toată diligenta obligațiile prevăzute de lege, desfășurând activitățile specifice și întocmind documentele necesare,pe care le-a depus la dosarul cauzei.
Analizând cererea de autorizare prin prisma dispozițiilor legale incidentele constată că aceasta este vădit neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 85/2006 privind insolvența stabilește în mod expres că cererile având ca obiect răspunderea personală pot fi introduse numai de către administratorul sau lichidatorul judiciar (art.l38. alin. l) iar în condiții speciale și de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului-sindic. Astfel, la art. l38, alin. 3 din noua lege se prevede că numai în condițiile în care administratorul sau lichidatorul judiciar a omis să indice cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau a omis să formuleze acțiunea în răspundere personală,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să-1 autorizeze să introducă o astfel de acțiune. Ori, în speță lichidatorul judiciar și-a exprimat fără echivoc poziția în legătură cu răspunderea personală,arătând,așa cum s-a menționat mai sus, că nu a intrat în posesia unor acte contabile sau extracontabile care să conducă la stabilirea unui raport de cauzalitate între starea de insolvența a societății debitoare și activitatea organelor de conducere ale acesteia.
Ca urmare, nu este îndeplinită nici una dintre condițiile prevăzute de lege pentru autorizarea comitetului creditorilor,cu atât mai mult a unui singur creditor.
În condițiile expuse,va fi admisă propunerea lichidatorului judiciar și se va dispune închiderea procedurii declanșate împotriva debitorului potrivit disp. art. 131 din Legea nr.85/2006,cu consecința radierii acestuia din registrul comerțului și evidentele fiscale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs a Județului I susținând că greșit a fost respinsă cererea de autorizare aa J udețului I, unic creditor în cauză de a introduce acțiune în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, vizând atragerea personală a administratorului debitoarei pentru pasivul rămas neacoperit în urma procedurii insolvenței.
Prin sentința recurată judecătorul sindic a respins cererea de autorizare, neținând cont de situația de fapt și de drept care a adus în stare de insolvență societatea debitoare, motivat de faptul că administratorul judiciar nu a identificat situații potrivit cărora starea de insolvență ar fi fost determinată de vreuna dintre faptele limitativ enumerate de art. 138 alin. l lit. a-g din Legea nr. 85/2006, ce ar fi fost săvârșite de administratorul pârât (căsătorită ).
Prin sentința comercială nr. 293/S/18.10.2006 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic - a fost admisă cererea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și în consecință s-a deschis procedura falimentului împotriva debitorului, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
Prin adresa nr. 23890 din 6.12.2006 Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului I s-a înscris în de creanțe al creditorilor cu suma de 14,734 lei, fiind de altfel și singurul creditor anunțat în cauză.
La data de 05.10.2007, sub nr. 20820, creditoarea a județului Iaf ormulat atât contestație la Raportul Final întocmit de către lichidatorul desemnat în cauză, cât și cerere de autorizare în vederea formulării și susținerii cererii privind atragerea răspunderii personale a administratorului debitoarei pentru suma de 14.734 lei în conformitate cu art. 138 alin. l din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Societatea debitoare are obligații neonorate la bugetul consolidat al statului reprezentând impozite și taxe în cuantum de 14.734 lei.
Prin Raportul de Inspecție Fiscală nr. 18056 din data de 15.06.2006 se constată faptul că "conform evidentei a județului I, societatea nu a depus declarații de împozite si taxe. Societatea a început să depună declarații începând cu trimestrul IV al anului 2004 și până la 30.06.2005 dată pentru care depune și ultimul bilanț contabil. Conform balanței de verificare la data de 30.06.2005 societatea definea un stoc de marfă în valoare de 31.434 lei care nu se știe unde era depozitat, dacă mai exista la data controlului sau dacă a fost valorificat fără a se emite documente legale (facturi fiscale), deoarece societatea nu a mai depus decont de după trimestrul I al anului 2005, iar declarația 100 nu a mai fost depusă de la luna mai 2005", de unde rezultă că nu s-au respectat prevederile legale în materie, respectiv Legea nr. 81/1992 - legea contabilității.
Ținând cont de faptul că toată corespondența, purtată de către lichidatorul judiciar cu, ce a avut calitatea de administrator statutar al, a fost restituită cu mențiunea "se refuză primirea, destinatar plecat din țară " și " refuză primirea, patron plecat din țară ", rezultă în mod clar intenția fostului administrator de a-și pierde urma, pentru a nu a mai achita creditorilor creanțele societății debitoare.
În acest sens. consideră că lichidatorul judiciar în mod greșit a constatat că nu există fapte sau acte care să se încadreze în dispozițiile art. 138 alin, 1 lit. a-g în Legea nr. 85/2006 cu privire la procedura insolvenței și de aceea solicită pe această cale autorizarea de a formula cererea privind stabilirea răspunderii personale a administratorului societății debitoare în persoana lui, pentru pasivul L rămas neacoperit prin procedura insolvenței.
debitoarea în situația de încetare a plăților, administratorul societății a pus creditorul bugetar în imposibilitatea încasării creanțelor ajunse la scadență. obligațiilor fiscale a condus în mod cert la acumularea de debite, majorări de întârziere, dobânzi și penalități, responsabil pentru neachitarea acestora, cât și pentru starea de insolvență fiind administratorul debitorului. Se poate astfel constata inexistenta unei strategii manageriale viabile și derularea unor activități comerciale riscante ce au atras insolvența debitorului,
În ceea ce privește incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006, prevederea legală trebuie interpretata în primul rând, pornind de la scopul urmărit de legiuitorul român atunci când a edictat norma de drept analizată. Astfel, scopul edictării acestei norme este acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos întemeiat pe două principii fără de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apărării drepturilor creditorilor societății comerciale față de faptele administratorilor acestor societăți, care nu iau masurile cerute de lege în cazul în care societatea se afla în încetare de plăți și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.
În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul român a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență" (alin. l) și că "va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă" (alin.2). Din analiza acestui text rezultă că administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 85/2006 nu numai în situația apariției stării de încetare de plați, ci chiar și în situația în care aceasta este iminentă. În acest sens, pornind de la principiile enunțate mai sus și pentru a nu mai crește insolvabilitatea care duce în mod inevitabil la creșterea creanțelor și la apariția altora noi, pentru a arăta importanța acestei obligații pentru climatul economic, legiuitorul a stabilit chiar un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență. În această situație, formularea unei cereri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 pentru stabilirea stării de insolvență nu este o opțiune a debitorului prin reprezentații săi legali (administratorii), ci o obligație, un comandament pe care administratorii nu îl pot încălca
În concluzie, art. 138 din Legea nr. 85/2006, trebuie interpretat ca o sancțiune care trebuie aplicată administratorilor care au încălcat dispozițiile imperative ale legii care le impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență.
Analizând global criticile în lumina dispozițiilor legale incidente se constată că recursul nu este fondat.
Raportul lichidatorului judiciar cuprinde propunerea de închidere a procedurii datorită lipsei bunurilor din averea debitorului a județului a formulat contestație împotriva raportului lichidatorului, solicitând să fie autorizat să facă acțiune pentru stabilirea răspunderii personale a persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență.
Arată că raportul nu este întocmit cu respectarea dispozițiilor legii nestabilind cauzele ce au condus la insolvență și nici persoanele vinovate.
Lichidatorul judiciar însă, arată că nu a intrat în posesia actelor care să demonstreze fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, care ar putea să antreneze răspunderea materială a organelor de conducere.
Dimpotrivă se demonstrează că lichidatorul a făcut tot ce i- stat în putință pentru a culege toate datele asupra cauzei și a întocmi documentele specifice prevăzute de lege. Cererea de autorizare a a județului I, într-adevăr, nu este fondată, cât timp astfel de cerere nu le poate face decât administratorul judiciar, lichidatorul judiciar în condiții cu totul speciale și de co comitetul creditorilor cu aprobarea judecătorului sindic (art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006).
În cauză lichidatorul judiciar și-a spus părerea în legătură cu răspunderea personală, menționând că nu a putut intra în posesia actelor contabile care să fie analizate așa încât să aibă posibilitatea stabilirii unui raport de cauzalitate între starea de insolvență și activitatea organelor de conducere.
Prin consecință, constatându-se că nu sunt fondate motivele de recurs invocate, se va respinge recursul și va fi menținută sentința instanței de fond, fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței comerciale nr. 484 din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Iași - judecător sindic - pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
25.02.2008
Tribunalul Iași
Jud. BGD.
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Poiană Cipriana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 59/2010. Curtea de Apel... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 521/2009.... → |
|---|
