Practica judiciara insolventa. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.101
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Adriana a -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței nr.1131 din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu debitoareaSC TRANS SRL,cu sediul social în comuna, satul, județul B, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul profesional în B, str.-,.3, județul B și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
Cererea de recurs este timbrată cu 60 lei, conform chitanței nr.-/11 decembrie 2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât G, personal, lipsind debitoarea SC Trans SRL, prin lichidator judiciar și intimata-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, legal timbrat, după care:
Recurentul-pârât G având cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât G având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare.
CURTEA
Princerereaînregistrată la Tribunalul Buzău la nr- din data de 20 decembrie 2007, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bas olicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului SC TRANS SRL.
PrinSentința nr.90 din 20 februarie 2008, fost admisă cererea creditoarei DGFP B, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului și a fost numit administrator judiciar, iar prin Sentința nr.592 din 24 septembrie 2008, fost admisă cererea administratorului judiciar și s-a dispus începerea procedurii falimentului SC Trans SRL.
La data de 10 decembrie 2008, lichidatorul judiciar a formulatcerere de atragere a răspunderii administratorului, în temeiul art.138 alin.(1) lit. e) din Legea nr.85/2006.
Prinsentința nr.399/26 martie 2009 Tribunalul Buzăua admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus atragerea răspunderii administratorului pentru întreg pasivul debitoarei, în sumă de 70.816 lei, datorat B, în condițiile art. 138 alin (1) lit. e) din Legea privind procedura insolvenței.
În baza art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC TRANS SRL, și radierea din registrul comerțului.
Judecătorul sindic a constatat că împotriva raportului final de lichidare nu au fost formulate obiecțiuni, creditorii prezenți fiind de acord cu închiderea procedurii, că bunurile din averea debitoarei nu au putut fi identificate și nici un creditor nu se oferă să acopere cheltuielile de administrare a procedurii, că, din probele administrate rezultă cu certitudine existența unui raport de cauzalitate între fapta fostului administrator de a ascunde activul societății înregistrat în bilanțul contabil la data de 31 decembrie 2002 și apariția stării de insolvență, fiind incidente dispozițiile art.131 din Legea nr. 85/ 2006 privind procedura insolvenței.
Susținerea pârâtului că societatea a funcționat efectiv până în anul 1999, an în care a fost arestat și apoi condamnat la o pedeapsă privativă de 1 an și 6 luni închisoare din care a executat efectiv 1 an ar fi putut fi reținută dacă ar fi dovedit cu înscrisuri ce s-a întâmplat cu societatea până la 31.12.2002 și cum au ieșit din patrimoniul acesteia active circulante în valoare de 74.429 lei și stocuri de 24.751 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul
PrinDecizia nr.854 din 29 mai 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de pârâtul G,a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Curtea a reținut că, prin nepunerea în dezbaterea părților a cererii de probatorii formulată de către administratorul judiciar, cu respectarea principiului contradictorialității și principiului dreptului la apărare, prin nepronunțarea motivată asupra acesteia, tribunalul a încălcat dreptul la apărare al recurentului, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Curtea a mai arătat că, tribunalul a reținut în considerentele hotărârii că, din probele administrate, rezultă cu certitudine existența unui raport de cauzalitate între fapta fostului administrator de a ascunde activul societății înregistrat în bilanțul
contabil la data de 31 decembrie 2002 și apariția stării de insolvență, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile art.138 alin.(1) lit. e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, motivarea instanței de fond fiind superficială, fiind incident motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod procedură civilă,curtea a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
În ședința publică din 14 octombrie 2009, judecătorul-sindic a pus din nou în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, lichidatorul judiciar propunând ca obiective ale acesteia să se verifice: dacă există evidența contabilă a societății debitoare din anul 2002 și până în prezent; dacă societatea debitoare deține în patrimoniu bunuri de natura stocurilor și care este valoarea acestora; dacă societatea debitoare deține în patrimoniu alte active și care este valoarea acestora, condiția prealabilă a efectuării acestei expertize contabile fiind ca fostul administrator al societății debitoare să pună la dispoziția lichidatorului judiciar toate documentele financiar-contabile ale societății.
Ulterior, judecătorul sindic a constatat imposibilitatea de a dispune efectuarea în cauză a unei expertize contabile, singurul document depus la dosarul cauzei l-a constituit Adresa nr.C 2 1135/ din 23 martie 2009, emisă de Penitenciarul Poarta Albă, pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar actele contabile ale societății, iar înscrisurile depuse la dosar, necuprinzând suficiente informații pentru a se stabili cu certitudine ce bunuri existau în patrimoniul societății debitoare la data de 31 decembrie 2002.
Prinsentința nr.1131/11 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus atragerea răspunderii administratorului G pentru întregul pasiv al debitoarei SC Trans SRL, în sumă de 70.816 lei, datorată B,în condițiile art. 138 alin (1) lit. e) din Legea privind procedura insolvenței.
În baza art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC TRANS SRL și a dispus radierea din registrul comerțului, a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și a dispus plata către lichidatorul judiciar, din fondul de lichidare, a sumei de 8.528 lei, din care: 108 lei reprezintă cheltuieli de procedură, iar 8.420 lei reprezintă remunerația administratorului și, respectiv, lichidatorului judiciar.
Tribunalul a reținut că cererea formulată de lichidatorul judiciar la data de 10 decembrie 2008 pentru atragerea răspunderii materiale a fostului administrator al societății debitoare, G, este întemeiată pe situațiile financiare ale societății întocmite la data de 31 decembrie 2000, 31 decembrie 2001 și 31 decembrie 2002. Această cerere a fost formulată în baza datelor din bilanțul întocmit și publicat pe site-ul Ministerului d e Finanțe la data de 31 decembrie 2002, dată la care debitorul figura cu active circulante în valoare de 74.429 lei RON (adică 744.295.000 lei vechi) și cu stocuri în valoare de 2.475 lei RON (adică 24.751.000 lei vechi).
În întâmpinările depuse, pârâtul nu a precizat ce s-a întâmplat cu aceste active circulante și stocuri ulterior datei de 31 decembrie 2002, astfel că în mod
corect s-a apreciat de către lichidatorul judiciar că acesta a ascuns activele societății, refuzând plata obligațiilor fiscale. Împrejurarea că în perioada 14 septembrie 2000 - 12 septembrie 2001 pârâtul s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate este lipsită de relevanță, câtă vreme se are în vedere bilanțul la 31 decembrie 2002, ultimul depus de către administratorul societății, astfel că în cauză nu lipsește vinovăția acestuia, așa cum acesta a pretins.
Pârâtul a susținut că a predat la fier vechi atât autoutilitara, cât și remorca acesteia, depunând la dosar borderoul de achiziții nr.2 din 15 mai 2007 și adeverința nr.15521 din 3 februarie 2008. El nu a dovedit însă că a acoperit vreo parte din suma datorată bugetului consolidat al statului cu sumele astfel obținute și nici dacă a înregistrat aceste sume în contabilitatea debitorului.
Judecătorul-sindic a reținut că în cauză, pe parcursul derulării procedurii, lichidatorul judiciar a constatat că debitorul avea mărfuri în stoc în valoare de 2.475 lei (RON) și active circulante în valoare de 74.429 lei (RON), care nu au fost identificate la sediul debitorului sau într-o altă locație. Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art.138 alin.(1) lit.e) din Legea nr.85/2006, fiind îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale, conform art.998-999 din Codul civil, respectiv: existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu. Refuzul constant al administratorului statutar G de a preda lichidatorului judiciar activele circulante și stocurile existente la 31 decembrie 2002, dar și actele și documentele contabile, este suficient pentru lămurirea legăturii de cauzalitate a faptei săvârșite cu starea de insolvență a societății, dar și vinovăția acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul G, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.1,5,7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat că, în ceea ce privește atragerea răspunderii fostului administrator și, în consecință, obligarea sa la plata pasivului debitorului, sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât instanța care a pronunțat sentința recurată nu a fost alcătuită conform prevederilor legale, fiind încălcate prevederile art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Astfel, conform dispozițiilor art. 12 alin.(2) din Legea nr.85/2006, dispozițiile art.24 alin. (1) din Codul d e procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția situației rejudecării, după casarea hotărârii în recurs. Coroborând textul de lege mai sus-menționat cu prevederile art.24 alin.(l) Cod de procedura civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare, rezultă, așa cum se poate observa din sentința civilă nr. 1131 din 11.11.2009, că același judecător a pronunțat și sentința nr.399 din 26.03.2009 care a fost casată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin Decizia nr.854 din 29 mai 2009, precum și sentința recurată.
Comparând textul citat cu cel al art.312 alin.(2) Cod de procedura civila, recurentul susține că rezultă o situație paradoxală, în sensul că judecătorul este considerat ca inadecvat să continue procedura numai în cazurile prevăzute la art. 304 pct. 1,2,3,4 și 5, dar nu și în situațiile prevăzute la art.304 pct.6,7,8 și 9, fiind evident că, în toate cele patru situații de mai sus, judecătorul fondului s-a pronunțat
substanțial asupra raportului juridic dintre părți și a devenit incompatibil în etapa rejudecării după admiterea recursului, remediul putând fi oferit de instituția imparțialității consacrată la art. 6 al Convenției asupra drepturilor omului.
Arată recurentul că imparțialitatea obiectivă (funcțională) se bazează pe aparențe care ar putea naște suspiciunea de lipsă a imparțialității judecătorului. nu este asigurată atunci când justițiabilul poate, în mod legitim, să se teamă că judecătorul s-ar simți legat de hotărârea pronunțată anterior. Această simplă îndoială, oricât de puțin justificată ar fi ea, este suficientă pentru a altera imparțialitatea tribunalului în cauză.
În acest sens, susține recurentul, Curtea de Apel a decis la 23 februarie 2005 (RG 04/07412 / est ), ca urmare a unei sesizări din oficiu, că principiile procesului echitabil sunt incompatibile cu situația de rejudecare a unui proces de același magistrat pentru că nu asigură imparțialitatea subiectivă a judecătorului. Așadar, judecătorul devine inapt să continue procedura când este casată una dintre hotărârile sale deoarece devine incompatibil.
În concluzie, precizează recurentul, și actualele texte, prin caracterul lor lacunar, oferă suficiente prilejuri de controverse și de jurisprudență neuniformă. Ideea înlocuirii judecătorului-sindic în rejudecare după casare sau după modificare nu este suficient conturată în textul Legii nr.85/2006, în ceea ce privește incompatibilitatea, fiind clare dispozițiile art.12 alin.(2) din Legea nr.85/2006 (în lucrarea "Legea nr.85/2006 privind insolvența - comentată", pag. 15-18).
Recurentul-pârât a mai arătat că instanța de fond i-a încălcat flagrant dreptul la apărare prin faptul că nu s-a pronunțat, fără să motiveze acest lucru, asupra încuviințării ori respingerii întregului probatoriu propus de către acesta prin întâmpinare, sentința instanței de fond este inexact motivată, instanța de fond s-a pronunțat având în vedere doar probatoriile deja existente până la casarea sentinței nr.399 din 26.03.2009 prin Decizia nr.854 din 29 mai 2009 pronunțata de Curtea de APEL PLOIEȘTI, nefiind adus nici un element nou în actele și lucrările dosarului în ceea ce privește probatoriile și, totuși, în mod ciudat, considerentele avute în vedere de instanța de fond, atunci când a pronunțat sentința recurată, s-au întemeiat numai pe o interpretare diferită a acelorași acte, preexistente momentului casării primei hotărâri.
De asemenea, recurentul a arătat că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada cererii sale nici înainte de casarea primei hotărâri și, cu atât mai puțin cu ocazia rejudecării în fond a cauzei, deși el era cel obligat să probeze susținerile din cererea de atragere a răspunderii fostului administrator, conform dispozițiilor art.1169 Cod civil.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
PrinSentința nr.90 din 20 februarie 2008, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului și a fost numit administrator judiciar, iar prinSentința nr.592 din 24 septembrie 2008, fost admisă cererea administratorului judiciar și s-a dispus începerea procedurii falimentului SC Trans SRL.
Prinsentința nr.399/26 martie 2009 Tribunalul Buzăua admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus atragerea răspunderii administratorului pentru întreg pasivul debitoarei, în sumă de 70.816 lei, datorat B, în condițiile art. 138 alin (1) lit. e) din Legea privind procedura insolvenței.
Judecătorul sindic a constatat că, din probele administrate rezultă cu certitudine existența unui raport de cauzalitate între fapta fostului administrator de a ascunde activul societății înregistrat în bilanțul contabil la data de 31 decembrie 2002 și apariția stării de insolvență, fiind incidente dispozițiile art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Susținerea pârâtului că societatea a funcționat efectiv până în anul 1999, an în care a fost arestat și apoi condamnat la o pedeapsă privativă de 1 an și 6 luni închisoare din care a executat efectiv 1 an ar fi putut fi reținută dacă ar fi dovedit cu înscrisuri ce s-a întâmplat cu societatea până la 31.12.2002 și cum au ieșit din patrimoniul acesteia active circulante în valoare de 74.429 lei și stocuri de 24.751 lei.
PrinDecizia nr.854 din 29 mai 2009, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod procedură civilă, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul, a casat sentința recuratăși a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Curtea a reținut că cererea de probatorii solicitate de administratorul recurent nu a fost pusă în discuția părților, prin nepronunțarea motivată asupra acesteia, tribunalul a încălcat dreptul la apărare al recurentului, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, motivarea instanței de fond fiind superficială, fiind incident motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Prinsentința nr.1131/11 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus atragerea răspunderii administratorului G pentru întregul pasiv al debitoarei SC Trans SRL, în sumă de 70.816 lei, datorată B,în condițiile art. 138 alin (1) lit. e) din Legea privind procedura insolvenței.
Tribunalul a reținut că cererea formulată de lichidatorul judiciar este întemeiată pe situațiile financiare ale societății întocmite la data de 31 decembrie 2000, 31 decembrie 2001 și 31 decembrie 2002, cerere formulată în baza datelor din bilanțul întocmit și publicat pe site-ul Ministerului d e Finanțe la data de 31 decembrie 2002, dată la care debitorul figura cu active circulante în valoare de 74.429 lei RON (adică 744.295.000 lei vechi) și cu stocuri în valoare de 2.475 lei RON (adică 24.751.000 lei vechi).Pârâtul nu a precizat ce s-a întâmplat cu aceste active circulante și stocuri ulterior datei de 31 decembrie 2002, astfel că în mod corect s-a apreciat de către lichidatorul judiciar că acesta a ascuns activele societății, refuzând plata obligațiilor fiscale. Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art.138 alin.(1) lit.e) din Legea nr.85/2006, fiind îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale, conform art.998-999 din Codul civil, respectiv: existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu, refuzul constant al administratorului statutar G de a preda lichidatorului judiciar activele circulante și stocurile existente la 31 decembrie 2002, dar și actele și documentele contabile, este suficient pentru lămurirea legăturii de cauzalitate a faptei săvârșite cu starea de insolvență a societății, dar și vinovăția acestuia.
Sentința recurată prin prezentul recurs, nr. 1131/11 noiembrie 2009, este pronunțată de același judecător care a pronunțat sentințanr.399 din 26 martie 2009, casată prin Decizia nr.854 din 29 mai 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare.
Atât prin sentința nr.399/26 martie 2009, casată cu trimitere spre rejudecare, cât și prin sentința recurată prin prezentul recurs, nr.1131 din 11 noiembrie 2009, același judecător sindic a examinat și s-a pronunțat asupra fondului cererii de atragere a răspunderii administratorului.
Or, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, ispozițiile art. 24 alin. 1 din Codul d e procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția situației rejudecării, după casarea hotărârii în recurs.
Rezultă că, în situația rejudecării, după casarea hotărârii în recurs, sunt aplicabile judecătorului sindic ispozițiile art. 24 alin. 1 din Codul d e procedură civilă privind incompatibilitatea, conform cărora udecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în caz de rejudecare după casare.
Pentru aceste motive, curtea constată că, procedând la rejudecarea în fond a cererii de atragere a răspunderii administratorului, în urma casării cu trimitere spre rejudecare, după ce se pronunțase pe fondul aceleiași cereri prin sentința recurată, judecătorul sindic a pronunțat sentința recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și art. 24 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, completul de judecată fiind compus cu încălcarea dispozițiilor legale privind incompatibilitatea, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă,
Pentru aceste considerente, conform dispozițiilor art. 312 alin.1 și alin. 3 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței nr.1131 din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu debitoareaSC TRANS SRL,cu sediul social în comuna, satul, județul B, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul profesional în B, str.-,.3, județul B și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
Casează sentința nr.1131 din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - G -a -
Grefier,
Red./CC
5 ex/18.02.2010
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe, Adriana
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 966/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 59/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
