Practica judiciara insolventa. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 59
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent și pe intimat "" SRL, intimat.. A. PU-ȘI, intimat - SA, intimat SC""SA I, și lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE "" SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul se află la al doilea termen de judecată.
Având în vedere că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția tardivității formulării recursului. Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 70/S din 20 februarie 2008, Tribunalul Iași -judecătorul sindic a respins excepțiile privind prescripția extinctivă și lipsa calității procesuale active, invocate de pârâta-administrator, a admis cererea formulată de Management Reorganizare Lichidare, în calitate de lichidator judiciar și a stabilit răspunderea personală a pârâtei-administrator, pentru pasivul debitorului falit "", în sensul că a obligat-o pe pârâtă să plătească creditorilor următoarele sume: 1 286,09 lei, creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, 22 425,09 lei, creditorului - Sucursala I și 720 lei, creditorului E ON M
In temeiul disp. art. 132, alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței declanșate împotriva debitorului "", cu sediul în com., jud. S-a dispus radierea debitorului falit din evidențele I și S-a dispus notificarea sentinței, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, creditorilor, debitorului, pârâtei-administrator și potrivit Cod procedură civilă, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, pentru efectuarea mențiunilor privind radierea.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că, referitor la excepția prescripției, într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea în răspunderea administratorilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data deschiderii procedurii. Din aceste prevederi legale rezultă, pe de o parte, că începutul prescripției este legat de momentul în care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care prin culpa sa a determinat starea de insolvență, iar - pe de altă parte - că împlinirea termenului de prescripție nu poate avea loc mai devreme de 2 ani de la deschiderea procedurii, acest termen de 2 ani fiind instituit tocmai pentru a da posibilitatea administratorului judiciar sau lichidatorului să stabilească situația activului și pasivului social și să identifice persoanele culpabile de săvârșirea faptului păgubitor.
Pârâta s-a sustras constant, pe tot parcursul procedurii, de la îndeplinirea obligațiilor legale de a depune actele financiar-contabile și a preda gestiunea societății. În aceste condiții, apare ca fiind indubitabil că persoana care a cauzat starea de insolvență nu putea fi cunoscută fără a fi cunoscute actele, operațiunile comerciale și gestiunea societății. Ca atare, prescripția a început să curgă de la data de 14.11.2007, dată când fost depus primul raport al lichidatorului judiciar, în care erau descrise faptele administratorului-pârât, prin care a fost adusă societatea în stare de insolvență și arătat pasivul debitorului, dată față de care termenul de prescripție de trei ani nu s-a împlinit.
A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale active a creditorului - Sucursala I, motivat de faptul că asupra calității acestui creditor instanța s-a pronunțat odată cu definitivarea tabelului de creanțe, prin încheierea nr. 70/02.03.2004, rămasă definitivă și irevocabilă (vol. II, filele 12-14). Ca atare, cu privire la calitatea - Sucursala I există autoritate de lucru judecat.
Analizând pe fond cererea formulată de lichidatorul judiciar, prin prisma probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut că aceasta s-a dovedit a fi întemeiată.
Judecătorul-sindic a constatat că potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică să fie suportată de membrii organelor de conducere (administratori, directori, cenzori), care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prin una dintre faptele explicit enumerate la lit. a) - g) ale acestei dispoziții legale.
Or, din analiza probelor administrate în cauză, respectiv rapoartele lichidatorului judiciar și actele de control financiar, se constată că pârâta-administrator a continuat în interes personal activitate care ducea în mod vădit la încetarea de plăți și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte prevăzute la literele c) și d) ale articolului sus-menționat.
Astfel, conform informațiilor furnizate de organele fiscale, se constată că societatea debitoare a funcționat în pierdere. Această situație financiară debitorului a fost agravată de atitudinea pârâtei-administrator, care nu numai că nu a onorat obligațiile sociale dar, prin pasivitatea manifestată, a cauzat agravarea pasivului, prin acumularea de noi datorii, ca urmare a majorării cu dobânzi și penalități a celor deja existente. Prin neîndeplinirea obligației de declarare a insolvenței societății, așa cum cereau dispozițiile art. 32 din Legea nr. 64/1995, pârâta este culpabilă de continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Situația expusă și refuzul pârâtei de pune la dispoziție întreaga evidență contabilă, care să reflecte toate operațiunile economice ale societății, duc la concluzia că - folosindu-se de prerogativele conferite de lege - pârâta-administrator a continuat în interes personal activitatea, faptă prev. de disp art. 138. lit. c) din Legea nr. 85/2006.
S-a constatat, de asemenea, neîndeplinirea de către pârâta-administrator a obligației prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 și anume de a depune la dosarul cauzei toate documentele contabile, precum și orice documente și informații necesare bunei desfășurări a procedurii, așa cum obligă dispozițiile art. 44 din aceeași lege. Astfel, în pofida tuturor solicitărilor legale, pârâta-administrator a predat abia la data 20. 02. 2007 și numai în urma formulării unei plângeri penale, de lichidatorul judiciar, o parte din documentele contabile ale societății. Faptul că pârâta nu a pus la dispoziție întreaga evidență contabilă formează convingerea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară unele documente contabile, faptă prevăzută de dispozițiile art. 138 litera d) din aceeași lege.
Ca efect al admiterii cererii, pârâta-administrator a fost obligată să suporte din averea proprie pasivul firmei falite, în cuantumul arătat mai sus.
Constatându-se că debitorul nu mai deține bunuri care să justifice continuarea procedurii, a fost admisă propunerea administratorului judiciar și - în temeiul dispozițiilor art. 132, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 - s-a dispus închiderea procedurii, cu consecința radierii debitorului din registrele persoanelor juridice.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, susținând că la pronunțarea ei instanța a depășit atribuții puterii judecătorești.
Recurenta învederează că în cauză operau prescripția extinctivă și achizitivă și că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive. contestă creanța reținută în sarcina falitei și nu este de acord cu numirea lichidatorului judiciar.
În precizările la motivele de recurs, pârâta pretinde că pe rolul Judecătoriei Pașcani se află un dosar de partaj, între ea și soțul, partaj solicitat de, prin lichidatorii săi judiciari. În drept, recurenta invocă articolele 139, 145 alineat 1 și 146 din Legea nr. 85/2006.
întâmpinare, lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I invocă tardivitatea recursului, față de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr. 85/2006, învederând că termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac au un caracter imperativ. Lichidatorul judiciar invocă și nemotivarea recursului, raportat la articolele 303 și 304 Cod procedură civilă.
Recurenta a fost citată cu mențiunea de a răspunde la excepția tardivității recursului, dar nu a înțeles să-și precizeze punctul de vedere referitor la această excepție.
Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului, conform articolului 137 alineat (1) Cod procedură civilă, curtea constată că este întemeiată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Potrivit articolului 8 alineat (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, raportat la articolul 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs împotriva hotărârii judecătorului-sindic este de 10 zile și curge de la comunicarea hotărârii.
În speță, sentința comercială nr. 70/S din 20 februarie 2008 fost comunicată pârâtei, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă, la data de 22 aprilie 2008, procesul-verbal întocmit de agentul procedural cu acest prilej respectând cerințele articolului 100 Cod procedură civilă. Față de data de la care a început să curgă termenul de recurs de 10 zile - 22 aprilie 2008 - recursul depus la 27 octombrie 2009 este formulat cu depășirea termenului, apărând ca tardiv.
Curtea de apel constată că - potrivit articolului 103 alineat (1) Cod procedură civilă - neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În cauză nu operează vreo dispoziție legală derogatorie, iar pârâta nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, în sensul alineatului (2) al articolului 103 Cod procedură civilă, astfel încât intervine sancțiunea decăderii, conform art. 103(1) Cpc, recursul urmând a fi respins - ca tardiv - fără a mai putea fi examinate motivele de recurs invocate.
Raportat considerentelor expuse, curtea va respinge recursul - ca tardiv - menținând sentința judecătorului-sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge - ca tardiv - recursul formulat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 70/S din 20 februarie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: B-
01.02.2010
2 ex.
Președinte:Claudia Antoanela SusanuJudecători:Claudia Antoanela Susanu, Anca Ghideanu, Liliana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 7/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 91/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
