Practica judiciara insolventa. Decizia 599/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 599/
Ședința publică din 08 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva deciziei civile nr. 730/R/18.06.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - - SRL PRIN LICHIDATOR IT MANAGEMENT și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatoare, pentru debitoarea intimată - - SRL a răspuns, iar pentru, av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanții părților depun delegații de reprezentare, iar av., reprezentantul intimatei depune și întâmpinare, care se comunică reprezentanților celorlalte părți.
Reprezentantul contestatoarei învederează că mai există un dosar pe rolul instanțelor de judecată, respectiv dosarul nr-, cu același obiect și aceleași părți, solicitând conexarea celor două dosare.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării contestației, respingând cererea de conexare, și pune în discuția părților excepția ridicată.
Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea excepției.
Reprezentanții intimaților solicită admiterea excepției de tardivitate a contestației în anulare.
CURTEA
Deliberând asupra excepției de tardivitate a contestației în anulare constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 730/R/18.06.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, a fost admis recursul declarat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 11/S/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 60/S/2006, a fost modificată hotărârea atacată în sensul că s-au respins cererile formulate de creditorii AVAS B și L, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că răspunderea reglementată de art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată - în prezent art. 138 din Legea insolvenței nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe dintre caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art. 998-999.civ. condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 137 lit.d) din Legea nr. 64/1995 republicată - în prezent art. 138 din Legea insolvenței nr. 85/2006, respectiv neținerea contabilității, trebuie să fi contribuit la insuficiența activului.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă a administratorului.
La fond s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 137 lit.d) din Legea nr. 64/1995 republicată, deoarece administratorul nu a mai îndeplinit obligațiile ce-i reveneau cu privire la efectuarea înregistrărilor contabile conform cerințelor legii și a omis să întocmească situațiile financiare anuale. În lipsa acestora lichidatorul nu putea să aibă o imagine de ansamblu asupra activității societății, nu a putut inventaria bunurile și întocmi lista creditorului.
Motivul nu a putut fi primit. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991 republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, așa cum s-a arătat.
Apoi, și dacă nedepunerea actelor arătate de recurentă ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Pe de altă parte, aspectele penale relevate în cauză ar fi trebuit să ducă la analizarea activității soțului recurentei ca administrat de fapt și astfel, eventual acesta să fi fost tras la răspundere pentru starea societății, dacă există probe în acest sens.
Față de ansamblul probator și față de aspectele de fapt și de drept mai sus enunțate, cu aplicarea dispozițiilor art. 312.proc.civ. Curtea a admis recursul declarat de pârâta, a modificat hotărârea atacată în sensul că a respins cererile formulate de creditorii AVAS B și L, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea Laf ormulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 317 alin.1 proc.civ.
În motivare contestatoarea arată că, în calitate de creditoare în dosarul de faliment privind societatea debitoare, a formulat o cerere de antrenare a răspunderii în fața judecătorului sindic, cerere ce inițial a fost admisă prin sentința comercială nr. 11/S/11.01.2007 a Tribunalului Timiș.
Apreciază contestatoarea că față de prevederile legii insolvenței pe de o parte, trebuia citată și conform Codului d e procedură civilă pentru primul termen de judecată, iar pe de altă parte, pentru întregirea procedurii de citare era necesar a se comunica motivele de recurs, acestea însă fiind comunicate expres doar către lichidatorul judiciar, deși societatea contestatoare a fost principala creditoare în cauză.
Contestatoarea arată că este în termen cu prezenta contestație întrucât a luat cunoștință de hotărâre în data de 30.06.2008 când administratorul societății a prezentat-o spre a-i fi ridicate măsurile de executare silită întreprinse de creditoarea-contestatoare, măsuri care au fost ridicate în aceeași dată.
Solicită a se aprecia ca întemeiată prezenta cerere și procedând la judecarea cauzei să se constate că se impune atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei atât pentru motivele pe care le-a precizat în cererea de atragere a răspunderii cât și următoarele:
Administrarea unei societăți comerciale presupune îndeplinirea unor obligații complexe prevăzute de Legea nr. 31/1990, de efectuare a operațiunilor cerute pentru îndeplinirea obiectului societății. Administratorul nu a depus evidența contabilă, fapta prevăzută la art. 138 lit.d) din legea insolvenței. Se găsește o legătură de cauzalitate între neținerea contabilității/nedepunerea actelor și starea de încetare de plăți întrucât a fost imposibil de urmărit în lipsa documentelor financiar contabile situația datoriilor și obligațiilor societății. În acest sens legiuitorul la stabilit răspunderea patrimonială a persoanelor care au administrat societatea. Față de prevederile Legii 82/1991, art.71, art.83 și art. 144 din Legea 31/1990 având în vedere cele expuse, soluția corectă este menținerea hotărârii judecătorului sindic de admitere a cererilor de antrenare a răspunderii. Mai mult decât atât, în dosarul de faliment s-a arătat că societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale prin care s-au constatat nereguli în contabilitate având ca efect prejudicierea bugetului de stat.
În drept invocă Codul civil, Codul comercial, Legea insolvenței.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, IT Management T, lichidator judiciar al - - SRL L - în faliment, prin care invocă excepția tardivității cererii, iar pe fond solicită respingerea ca netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că creditoarea contestatoare invocă faptul că nu a fost citată legal, ori potrivit dispozițiilor legii 85/20069 privind procedura insolvenței, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin buletinul procedurilor de insolvență.
Doar comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor Codului d e procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, ori în cazul de față, creditoarei îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale în materie.
Totodată, creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanțelor sunt prezumați că au în cunoștință termenele prevăzute de legea insolvenței. Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.
Lichidatorul intimat arată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu s-a consemnat săvârșirea nici uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Se arată că, întrucât creditoarele au fost cele care au formulat cererea de atragere a răspunderii, ele trebuiau să dovedească că toate cele 4 elemente ale răspunderii civile delictuale sunt întrunite pentru antrenarea răspunderii patrimoniale ale administratorilor societății debitoare, culpa administratorilor și legătura de cauzalitate fiind condiții de bază ale răspunderii, care trebuie dovedite la fel ca și fapta ilicită și prejudiciu.
Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.
Creditoarele însă nu au dovedit prin nici un mijloc de probă îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei.
Dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi atrasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.
Faptul că administratorul debitoarei nu a predat lichidatorului documentele contabile constituie, prin ea însăși, oi faptă din cele prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, decât numai dacă sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Intimata, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că contestă faptul că nu a știut și nu a intrat în posesia actelor depuse la data când s-a judecat fondul în ședința din data de 18 iunie 2007, însă, la pronunțarea deciziei civile nr. 730/R se poate constata faptul că procedura a fost completă.
Din actele dosarului se poate constata faptul că înainte de redactarea deciziei, Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin registratură, a eliberat copia minutei Deciziei civile nr. 730/R care a fost depusă la sediul contestatoarei. Acest fapt a făcut ca L să anuleze Titlul Executoriu nr. 26569/1 din 15.02.2007 și somația de la dosarul de executare nr. 1846/15.02.2007, iar timp de peste un an de zile nu s-a mai trimis nici un act de executare silită.
Intimata arată că la începutul anului 2008 fost anunțată din nou de debitul datorat ca urmare a sentinței civile nr. 11/S/2007 a Tribunalului Timiș, că a fost la sediul contestatoarea unde i s-a pus în vedere să prezinte decizia civilă nr. 730/R/18.06.2007 în original, că pe data de 23 iunie 2008 ridicat această decizie civilă - Definitivă și Irevocabilă - pe care a predat-o contestatoarei deși avea posibilitatea de a intra ea în posesia acesteia și de a înainta contestație în anulare, însă a trecut un an de zile de la data pronunțării și redactării deciziei 730/R/18.06.2007.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatoare prin prisma excepției de tardivitate, Curtea va constata că aceasta este tardivă și va fi respinsă ca tare, pentru motivele următoare.
Potrivit art. 319 al. 2 teza a II-a pr. civ. împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Astfel, prin decizia civilă nr. 730/R/18.06.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, pentru care s-a formulat contestație în anulare, a fost admis recursul declarat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 11/S/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 60/S/2006 și a fost modificată hotărârea atacată în sensul că s-au respins cererile formulate de creditorii AVAS B și L, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a acestei pârâte.
În aceste condiții, în cauză este vorba despre o hotărâre irevocabilă care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel încât contestația în anulare putea fi formulată de către contestatoare cel mai târziu la data de 18.06.2008. Întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, contestația în anulare a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 15.07.2008, având în vedere prevederile art. 320 rap. la art. 319 al. 2 teza a II-a pr. civ. Curtea va respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarea L împotriva deciziei civile nr. 730/18.06.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - Dr. - -
GREFIER
-
RED. /12.09.2008
TEHNORED./2 EX/15.09.2008
INSTANȚA DE RECURS: CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR: - -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Marian Bratiș
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1094/2008. Curtea de... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 249/2010.... → |
|---|
