Practica judiciara insolventa. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 600/
Ședința publică din 02 Iunie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu - M, str.-.- nr.1-3, jud.M, prin reprezentanți legali și de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva Încheierii comerciale nr. 556 din 25 februarie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- al tribunalului Comercial Mureș, Falimente.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen, motivate, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul disp.art.17 din Legea nr.146/1997 modific, respectiv în conformitate cu prevederile art.86 din nr.OUG51/1998 republicată așa cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.409/2001.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea creditoarelor-recurente de a se judeca și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr.556 din 25 februarie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul tribunalului Comercial Mureș nr- a respins obiecțiunile formulate de creditoarele B și M împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar M Târgu M, desemnat în procedura de lichidare a debitoarei MEDIA de M și a aprobat raportul final nr.6161/27.11.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic a reținut, în esență, că prin încheierea nr.167/19.02.2008 a fost admisă cererea debitoarei și deschisă procedura simplificată a insolvenței și că lichidatorul judiciar desemnat în cauză, analizând actele societății, a ajuns la concluzia că societatea nu a mai desfășurat activitate economică din anul 2002, iar principala cauză a eșecului activității este faptul că nu a fost fundamentată pe un proiect bine întemeiat, iar societatea a rămas fără resurse financiare nefiind identificate persoane vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență.
S-a constatat de asemenea că societatea nu are bunuri în proprietate, nu dispune de disponibilități bănești și nu are creanțe recuperabile, până în prezent cheltuielile necesare desfășurării procedurii fiind suportate de lichidator.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarele M și
Recurenta Mas olicitat modificarea în sensul continuării procedurii, deoarece scopul procedurii insolvenței, prevăzut de art.2 din lege, este recuperarea creanțelor și nu a fost realizat, precizând că era absolut necesar ca lichidatorul judiciar să depună toate diligențele pentru a prezenta date concrete din care să rezulte că debitoarea falită nu deține în patrimoniu alte bunuri mobile sau imobile care să poate fi valorificate, considerând astfel că s-au făcut demersuri insuficiente.
Recurenta Bas olicitat de asemenea a se constata că lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii fără să țină cont de prevederile nr.OUG95/2003 și fără a întocmi, conform prevederilor art.25 și 59 alin.1 din Legea nr.85/2006 un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariție stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Recurenta și-a susținut punctele de vedere potrivit cărora prin activitatea desfășurată, fostul administrator al societății, cu bună știință, a determinat falimentul, suma datorată fondului unic de asigurări sociale de sănătate nu aparținea societății, iar utilizarea ei în alte scopuri sau nevirarea constituie infracțiunea de deturnare de fonduri, subliniindu-se că sursa de finanțare a societății au constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind cauza care a condus la încetarea de plăți. S-a susținut astfel că existau elementele instituirii răspunderii personale patrimoniale.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, susținând că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei și că nu i se poate imputa faptul că nu a găsit motive de angajare a răspunderii din moment ce nu a fost identificată nici cauză nici de comitentul creditorilor, în condițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Recurenta creditoare M invocă argumente care nu au legătură cu datele concrete din dosar, referindu-se la scopul procedurii și insuficiența demersurilor lichidatorului judiciar, fără însă a fi indicate în mod concret critici legate de activitatea lichidatorului judiciar sau să fie indicată existența sau măcar indiciile existenței vreunui bun în patrimoniul debitoarei.
In ceea ce privește recursul, se observă că acesta s-a axat pe prevederile nr.OUG95/2003, or, în cazul în speță este vorba de o procedură execuțională colectivă specială, care este guvernată de dispoziții procedurale prevăzute de Legea nr.85/2006.
Din concluziile raportului final se reține, pe baza documentelor aflate la dosar, de care lichidatorul judiciar nu putea face abstracție, că societatea nu are bunuri în proprietate, nu dispune de disponibil, iar continuarea procedurii ar duce la cheltuieli suplimentare nejustificate. Totodată, se precizează că nu au fost identificate fapte care să atragă incidența art.138 din Legea nr.85/2006, mai mult decât atât, administratorul a susținut activitatea firmei pe bani proprii, iar până în prezent cheltuielile procedurii au fost suportate de lichidator. In pofida acestor concluzii, recurenta susține continuarea procedurii și găsirea persoanelor vinovate, făcând, practic, abstracție de datele concrete din dosar și de faptul că împotriva debitoarei s-a deschis procedura simplificată a insolvenței tocmai pentru că sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de lege, aspect necontestat de cele două creditoare.
Față de cele ce preced, judecătorul sindic în mod justificat a respins obiecțiunile creditoarelor, care, în speță, invocă aspecte legate de angajarea răspunderii personale, dar în cursul procedurii comitetul creditorilor, din care face și ea parte, nu a înțeles să uziteze de prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, republicată.
In contextul celor arătate, într-adevăr, continuarea procedurii ar avea ca efect acumularea unor cheltuieli de lichidare nejustificate, în condițiile în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri pentru a fi supuse procedurii și nu sunt șanse de a se atrage disponibilități în contul colector.
Pentru considerentele arătate, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M, str.-.-, nr.1-3, jud.M, și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 556 din 25 februarie 2009 tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
pt., fiind în
concediu, semnează
președintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
Jud.fond.
2 ex.
13.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 293/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 720/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
