Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 293//
Ședința publică din 26 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul, cu domiciliul în M-C-.A.2 județul H, împotriva sentinței nr.2917 pronunțată la data de 16.12.2008 de Tribunalul Harghita în dosarul nr.3727/2002.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară în sumă de 20,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar intimatul-lichidator a depus întâmpinare, pârâtul-recurent și lichidatorul-intimat au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 2917/16.12.2008 a Tribunalului Harghitas -a respins contestația formulată de creditorul împotriva raportului întocmit de lichidatorul din 20.11.2008 și a planului de distribuire din data de 24.11.2008, reținându-se în considerentele hotărârii atacate că, potrivit deciziei nr. 396/R/5.05.2008 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, s-a respins recursul declarat de, și formulat împotriva sentinței nr. 2529/08.10.2007 prin care s-a stabilit răspunderea celor vinovați de intrarea în faliment a societății debitoare, fiind admis recursul declarat de lichidator, în sensul obligării în solidar a pârâților, și să plătească în contul de faliment al debitoarei suma de 844.647,40 lei, iar pârâții și și la plata sumei de 430.065,23 lei.
Pe de altă parte, potrivit tabelului tabelului definitiv al datoriilor debitoarei, rectificat pe baza hotărârilor judecătorului sindic, ca urmare a contestațiilor formulate de, rezultă că acesta are și calitatea de creditor, astfel că s-a procedat la compensarea obligațiilor reciproce dintre contestator și debitoare, astfel că recurentul nu apare nominal în planul de distribuire, întrucât, datoria societății debitoare este mai mică decât cea a contestatorului.
S-a procedat astfel întrucât obligația recurentului era una solidară, motiv pentru care lichidatorul s-a îndreptat împotriva acestuia tocmai datorită solvabilității parțiale a acestuia.
Contestația acestuia a fost respinsă întrucât dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006 invocate de contestator, nu sunt aplicabile în cauză, întrucât procedura nu s-a închis, și pe cale de consecință, nici executarea nu putea fi efectuată de executorul judecătoresc.
De asemenea, nu sunt aplicabile în speță disp. art. 409 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă invocate de contestator întrucât se referă la venituri provenite din muncă, periodice și ulterioare punerii în executare a unor hotărâri judecătorești; or, în speță este vorba de venituri retroactive datorate acestuia din litigii cu societatea debitoare, care îi și conferă contestatorului calitatea de creditor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că măsura compensării este nelegală prin prisma disp. art. 1144 cod civil și de asemenea că lichidatorul judiciar s-a substituit executorului judecătoresc, iar cu privire la drepturile salariale ale acestuia a invocat prevederile art. 409 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă.
A mai arătat că au fost încălcate disp. art. 142 din Legea nr. 85/2006, întrucât deși nu s-a închis procedura, acesta a fost somat de executorul judecătoresc pentru executarea silită în baza sentinței nr. 2529/8.10.2007.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea acestuia, arătând că, într-adevăr, recurentul este atât debitor cât și creditor al societății, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 149 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu cele ale art. 1091, 1143, 1144 Cod civil, operând de drept compensarea între cele două părți.
A mai arătat că nefiind vorba de executarea deciziei nr. 396/R/5.05.2008, nu era necesară nici intervenția unui executor judecătoresc; serviciile acestuia urmând a fi utilizate doar pentru restul de sumă rămas în urma compensării.
A mai susținut inaplicabilitatea disp. art. 409 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă, întrucât sumele urmărite și compensate reprezentau venituri câștigate retroactiv în urma litigiilor cu societatea falită.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Este de necontestat dubla calitate a părților litigante, respectiv recurentul și societatea falită, respectiv de creditor și debitor.
Referitor la instituția compensării, de care a uzat și judecătorul sindic, este cert că, aceasta putea fi folosită în cauză tocmai ca urmare a normei de trimitere la dispozițiile Codului civil, cuprinsă în art. 149 din Legea nr. 85/2006. După cum s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, ca urmare a compensării, este lesne de observat că recurentul nu are cum să apară în planul de distribuire întrucât datoria societății față de acesta a fost stinsă prin scădere din datoria acestuia față de societate. Și nu, în ultimul rând, este de subliniat că lichidatorul a operat compensarea în cadrul procedurii, cu respectarea disp. art. 142 din Legea nr. 85/2006, respectiv în cadrul procedurii.
Pe de altă parte, ca urmare a solidarității obligației recurentului, lichidatorul avea îndreptățirea și posibilitatea să urmărească patrimoniul acestuia, lucru pe care l-a făcut, tocmai ca urmare a faptului ca acesta era parțial solvabil. Pe de altă parte, nimic nu-l împiedică pe recurent să procedeze la recuperarea parțială a sumelor compensate de lichidator, de la ceilalți doi codebitori, ținuți față de aceeași obligație.
In aceeași ordine de idei, prevederile invocate de recurent, cele ale art. 142 din Legea nr. 85/2006, urmau să fie incidente după închiderea procedurii, executorul judecătoresc procedând la recuperarea creanțelor falitei.
De asemenea, este relevantă distincția făcută de judecătorul sindic, cu privire la veniturile obținute retroactiv de către recurent, ca urmare a litigiilor avute cu societatea falită, acestea neputând fi calificate ca aparținând celor prevăzute de art. 409 alin.1, 4 Cod procedura civilă, întrucât reprezintă un drept de creanță al recurentei față de societate, motiv pentru care de altfel a și fost operată compensarea.
Pentru aceste considerente, având în vedere și argumentele cuprinse în motivarea hotărârii atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul formulat în prezenta cauză, potrivit art.312 alin.1 Cod procedura civilă, păstrând hotărârea atacată, întrucât nu au fost identificate motive care să atragă reformarea hotărârii atacate ca urmare a examinării acesteia și din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, cu domiciliul în M-C-. A.2 județul H, împotriva sentinței nr.2917 pronunțată la data de 16.12.2008 de Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
10 aprilie 2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1465/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 600/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
