Practica judiciara insolventa. Decizia 601/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 601
Ședința publică din data de 30 APRILIE 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 3: Chirica
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în B, Cpt.Av., nr. 50, Sector 1, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 49 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA COMERCIALA SRL, cu sediul în Târgoviște, Calea P, bloc. L2,. C,.12, județ D, cod poștal - și PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN IN INSOLVENȚĂ, ", cu sediul în Târgoviște, str. - -, bloc.5.A,.6,.27, județ D, cod poștal -, intimatul pârât, domiciliat în Târgoviște, Calea P, bloc.2.. C,.12, județ D, cod poștal -, intimați creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Cod poștal -, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,., nr. 1, județ D, cod poștal -.
Cererea fiind scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât reprezentant de avocat, din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale din 31.03.2008, aflată la fila 17 dosar, lipsă fiind recurenta creditoare AVAS B, intimata debitoare SC, " SRL, intimatele creditoare Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimatul pârât, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Cererea de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere formulată în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, consideră că are regimul general aplicabil oricărei cereri de chemare în judecată, aplicându-i-se dispozițiile art. 1169 Cod civil. Mai mult susține că cererea de chemare în judecată nu a fost dovedită, nefiind administrate nici un fel de probe în susținerea acesteia, raportul final întocmit de lichidatorul judiciar a concluzionat, că nu există nici un temei pentru angajarea răspunderii administratorului.
Menționează că răspunderea organelor de conducere a societății, deși are reglementare specială prevăzut de Legea nr. 85/2006, rămâne o răspundere civilă delictuală fiindu-i pe deplin aplicabile dispozițiile art. 998-999 Cod civil, care se cer a fi întrunite mai multe condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insolvența debitorului, și culpa în proceducerea prejudiciului.
Susținerea recurentului, conform căreia există o prezumție de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu, solicită a fi înlăturată.
Consideră că un prost management, concretizat în alegerea unor afaceri neprofitabile, în alegerea neinspirată a furnizorilor și în plata unor salarii mult prea generoase, nu poate fi echivalat cu o culpă care să atragă răspunderea administratorului.
De asemenea, menționează că niciuna din situațiile prevăzute de art. 138 și invocate de recurentă nu se verifică în speță, neexistând un interes personal al administratorului societății debitoare, astfel încât apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 138 lit.
Mai mult, arată că, nici prevederile art. 138 lit. nu se justifică, întrucât nu s-a precizat de recurentă în concret care au fost situațiile în care contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu legea, în condițiile în care lichidatorul a avut acces la bilanțurile contabile, șa balanțele pentru perioada de referință, acesta fiind depuse și la dosarul cauzei.
În concluzie, apreciază că recursul formulat de creditoarea AVAS B, are un caracter pur formal, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița la data de 6.11.2007 în dosarul nr-, lichidatorul Cabinet individual de practician în insolvență " " desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute.
Comitetul creditorilor, autorizat de către judecătorul sindic, a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului, prin care a solicitat să se dispună ca pasivul debitorului să fie suportat de către pârât, cu dispunerea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor acestuia.
În motivarea cererii se arată că din analiza bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere, la 31.12.2005 și la 31.12.2006 a rezultat că administratorul a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea 85/2006. Astfel, acesta a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridica la încetarea de plăti. Se consideră că interesul de a continua activitatea unui debitor aflat în încetare de plăți este prezumat întrucât mandatul comercial este oneros.
Se consideră că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea motivat de faptul că la dosar nu au fost depuse balanțele de verificare și actele contabile, iar lichidatorul nu a precizat în rapoarte modul de ținere al acestora.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii considerând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 lit.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 49/12.02.2008 prin care a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de comitetul creditorilor împotriva pârâtului, a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL și radierea debitorului din registrul comerțului.
Pentru a pronunța aceasta soluție prima instanță a reținut că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, care au fost aprobate prin încheierea din 4.12.2007, conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
A mai reținut judecătorul sindic că din actele depuse la dosar de pârât, ștate de plată și dispoziții de încasare, rezultă că acesta pe unele luni nu a încasat salariul și a adus sume de bani din patrimoniul personal pentru a credita societatea.
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a debitorului, întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă că veniturile din exploatare sunt mai mici decât cheltuielile de exploatare, cu 7536 lei pentru anul 2004, iar pentru anul 2005 sunt cu 6518 lei mai mici, mare contribuție la acest rezultat negativ având cheltuielile cu mărfurile, salariile, asigurările și protecția socială; 48,99% din valoarea cheltuielilor de exploatare reprezintă cheltuielile cu personalul, iar 26,34% reprezintă cheltuielile privind mărfurile, ceea ce duce la concluzia că societatea a dus lipsă de comenzi astfel încât nu a fost posibilă realizarea de profit. Lichidatorul judiciar a arătat prin acest raport că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 din Legea 85/2006.
Față de susținerea reclamanților privind încălcarea art. 138 lit. d, actele contabile coroborate cu actele depuse la dosar, conduc la concluzia că aceasta este nefondată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea AVAS B, învederând că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, nu a aplicat corect regulile răspunderii instituire de disp. art. 138 și urm.
Arată recurenta că debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina căreia nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunurile aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe.
Față de împrejurarea că recurenta, în calitate de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premiză concretă pentru a determina obligarea persoanelor responsabile la plată, aspect necercetat de instanța de fond, subliniind reaua-credință de care a dat dovadă administratorul debitoarei în exercitarea atribuțiilor sale, atunci când a dus debitoarea spre o incapacitate de plați de natură a prejudicia creditorii, persoane de buna credință, printre care și recurenta.
Recurenta a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere care au cauzat starea de insolvență.
La data de 9.04.2008 intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În primul rând trebuie precizat faptul că potrivit dispozițiilor art. 138 alin.3 din Legea 85/2006 privind procedura falimentului, autorizarea comitetului creditorilor să introducă acțiunea în atragerea răspunderii organelor de conducere se poate face în două cazuri expres și limitativ prevăzute de lege: 1.dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, 2.dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Or, în cauza de față lichidatorul a arătat expres prin raportul său că nu sunt incidente dispozițiile art. 138, neputându-se reține vinovăția administratorului în aducerea societății în stare de insolvență. Așa fiind, nu mai sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus, neputându-se reține omisiunea administratorului judiciar sau a lichidatorului.
Cu toate acestea, în condițiile în care încheierea privind autorizarea comitetului creditorilor nu a fost atacată, instanța rămâne investită în mod irevocabil cu soluționarea cererii de atragere a răspunderii, pe care trebuia să o exercite comitetul creditorilor și nu singur creditor autorizat.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea 85/2006, a cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți sau prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate, respectiv art. 998 si 999. civ. Pentru a se angaja răspunderea membrilor organelor de conducere în temeiul acestor dispoziții legale, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, respectiv existenta faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate si vinovăția. Răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.
Aspectele teoretice relevare de către recurentă prin motivele de recurs nu sunt de natură a demonstra vinovăția intimatului în producerea stării de insolvență a debitoarei, or, potrivit dispozițiilor art. 1169.civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind dovedită fapta ilicită a administratorului, doar nepriceperea de a săvârși acte de comerț nu este o cauză de angajare a răspunderii patrimoniale.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în B, Cpt.Av., nr. 50, Sector 1, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 49 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA COMERCIALA SRL, cu sediul în Târgoviște, Calea P, bloc. L2,. C,.12, județ D, cod poștal - și PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN IN INSOLVENȚĂ, ", cu sediul în Târgoviște, str. - -, bloc.5.A,.6,.27, județ D, cod poștal -, intimatul pârât, domiciliat în Târgoviște, Calea P, bloc.2.. C,.12, județ D, cod poștal -, intimați creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Cod poștal -, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,., nr. 1, județ D, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. DF/DD
2ex./23.05.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina, Chirica
| ← Alte cereri. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Timisoara | Practica judiciara insolventa. Decizia 655/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
