Alte cereri. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 480
Ședința publică din 23 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER: -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, în calitate de administrator special al IMPORT‑EXPORT împotriva deciziei civile nr. 934/R/COM din 28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, privind pe intimații - MANAGEMENT, în calitate de lichidator judiciar al IMPORT‑EXPORT L, și, în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, arătându‑se că au fost depuse la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise de către intimata - MANAGEMENT, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei IMPORT‑EXPORT, după care, văzând că dezbaterea contestației în anulare a avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi,
CURTEA
Constatând că prin decizia civilă nr. 934/R/COM din 28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARAs -au respins excepțiile invocate de intimații - Management, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Import - Export și și totodată, s-a admis recursul declarat de petentul împotriva încheierii nr.187 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-, s-a casat în parte încheierea atacată și rejudecând cauza, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, respingându-se contestația petentului, cu menținerea în rest a dispozițiilor încheierii atacate și obligarea intimaților să plătească recurentului suma de 19,8 lei, cheltuieli de judecată,
Având în vedere că împotriva acestei decizii, contestatorul, în calitate de administrator special al IMPORT‑EXPORT, a formulat două contestații în anulare a căror judecată a fost conexată, cu invocarea prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestora iar în baza art. 3191Cod procedură civilă, suspendarea executării hotărârilor atacate, arătând că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale iar instanța a omis să cerceteze unele din motivele de modificare sau casare și respectiv că s‑a comis o eroare materială pentru că în ambele hotărâri se invocă argumente greșite și de ordin general ca temei juridic pentru respingerea celor două cereri ale sale iar pe de altă parte ambele instanțe au omis să cerceteze și să ia în discuție cererea de înlocuire a lichidatorului, formulată în scris la termenul din 9.05.2007, cu motivarea în prima contestație, că:
Prin încheierea nr. 187 din data de 30 ianuarie 2008, atacată cu recurs, s-a respins cererea de constatare a nulității procesului verbal de licitație, în legătură cu vânzarea nelegală a casei sale, făcută de lichidator la data de 9 octombrie 2006 și cererea de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în acest mod fiind anulate efectele altor 2 hotărâri judecătorești care îi dăduseră anterior dreptate, stabilind că a fost nelegală vânzarea casei.
Mai mult decât atât, pentru faptul că al doilea lichidator a procedat ca și primul, revânzând casa cu încălcarea a numeroase prevederi legale, prin încheierea din 1 februarie 2007, dată în același dosar, judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar, i-a aplicat amendă de 2.500 lei și a sesizat conducerea UNPIR, cu mențiunea de a înainta cazul comisiei de disciplină. Aceste măsuri au fost motivate prin faptul că lichidatorul a ignorat situația juridică a imobilului și prin împrejurarea că societatea care declanșase falimentul și-a retras declarația de creanță, întrucât i-a achitat voluntar suma de 10.000 euro. În încheiere s-a mai motivat că lichidatorul "a manifestat totală rea credință și lipsă de etică profesională, deoarece a revândut imobilul deși la masa credală mai figura doar o creanță de 5.715 lei, existând premisa să fie achitată voluntar sau din banii existenți în cont. A mai precizat că lichidatorul și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile, fiind nul contractul de vânzare, deoarece este lipsit de obiect, întrucât hotărârea de anulare a primei vânzări fusese casată în recurs, iar a doua vânzare s-a făcut în timpul judecării recursului.
Lichidatorul a formulat recurs împotriva acestor măsuri, care au fost anulate în întregime de Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civila 456/R/COM din 19 aprilie 2007. În această decizie, care avea ca obiect doar recursul lichidatorului împotriva măsurilor administrative care îl vizau, judecătorul a făcut referiri și la câteva aspecte generale privind obiectul falimentului, respectiv la faptul că "prin revânzarea imobilului unei persoane care era deja proprietar, lichidatorul judiciar nu a urmărit altceva decât să înlăture viciile ce afectau contractul încheiat în 25 mai 2005, care în final au dus la constatarea nulității acestuia". În decizie se mai precizează că "întrucât cauzele de nulitate absolută nu mai puteau fi înlăturate, singura soluție era aceea de a încheia un nou contract de vânzare-cumpărare, respectând normele legale, precum și cele care impun organizarea unei licitații". Întrucât doar un singur licitator s-a prezentat, declararea lui ca și câștigător, și în consecință vânzarea imobilului către acesta este legală, în conformitate cu prevederile art. 116 din Legea 85/2006. Se mai arată că, în virtutea art. 116 alin. 1 din lege lichidatorul este dator să lichideze bunurile, cel puțin până la acoperirea tuturor creanțelor sociale, după care poate proceda după distincțiile prevăzute de art. 133 din Legea 85/2006. După încă un alineat în Decizia 456/R/COM/2007 se arată că "Singura excepție de la lichidarea totală este cea prevăzută de art. 133 lit. a din Legea 85/2006 și vizează cazul în care creanțele au fost acoperite complet, astfel că bunurile ce au mai rămas vor trece în proprietatea indiviză a asociaților".
Deși este evident că în decizia 456/R/COM/2007 se urmărea doar disculparea lichidatorului, făcându-se referiri generale la celelalte aspecte, (unele fiind nelegale), în încheierea nr. 187/2008 și în Decizia nr. 934/R/COM/2008 nu s-a ținut seama de referirile privind "respectarea normele legale, precum și de cele care impun organizarea unei licitații sau de situația reglementată de art. 133 lit. a din lege, a cărei aplicare o solicită de mult timp, adoptându-se soluții nelegale, prin invocarea obligativității aplicării dezlegărilor date cauzei de către instanța de recurs.
În ambele se invocă argumente de ordin general ca temei juridic pentru respingerea celor două cereri ale sale, și anume că prin decizia nr. 456/R/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARAs -a stabilit că a fost legală revânzarea imobilului din 9 octombrie 2006, deși soluția respectivă se referea doar la contestarea înlocuirii lichidatorului.
Nu s-a mai luat în discuție cererea de înlocuire a lichidatorului formulată în scris la termenul din 9 mai 2007, în temeiul art. 11 lit. e coroborat cu art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Câtă vreme art. 22 alin. 2 al Legii nr. 85/2006 conferă judecătorului sindic dreptul de a dispune din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor înlocuirea administratorului judiciar pentru motive temeinice, cu atât mai mult o astfel de cerere este admisibilă și dacă este formulată de un alt participant la procedura care dovedește un interes legitim, cum este și cazul său. Interesul său legitim rezida în faptul că prin operațiunile îndeplinite de lichidator contrar legii, a fost înstrăinat imobilul la un preț subevaluat, producând prejudicii societății al cărei asociat și administrator special este, prin diminuarea sumelor ce ar reveni asociatului după îndestularea creditorilor în urma efectuării repartizărilor sumelor încasate din operațiunile de lichidare.
Nu s-a solicitat lichidatorului să depună situația completă privind datoriile inițiale, plata acestora și legalitatea celor neachitate, în contul societății existând mai mulți bani decât datoriile reale, iar până la judecarea recursului au fost achitate complet toate datoriile, inclusiv către finanțe și primărie, deși nu erau în sarcina sa, nu erau reale și nu aveau legătură cu societatea.
Oricum, nu s-au analizat motivele de nulitate invocate, față de faptul că s-a apreciat ca fiind autoritate de lucru judecat, în pofida faptului că nici părțile litigiului și nici cauza acestuia, după cum nici obiectul lui nu sunt identice cu cele din dosarul în care s‑a pronunțat decizia nr. 456/R/COM/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, lipsind, astfel, tripla identitate prevăzută de art. 1201 Cod civil.
În acest sens este semnificativ faptul că nu a fost citat în dosarul respectiv, după cum obiectul lui nu l-a constituit nulitatea absolută a procesului verbal din 19 octombrie 2006 si nici temeiurile de drept ale cererilor sale nu erau aceleași ca și cele reținute în considerentele hotărârii respective.
Faptul că judecătorul sindic a reținut autoritatea de lucru judecat, ca motiv de respingere a cererii în constatarea nulității absolute, fără ca, în prealabil, să invoce din oficiu această excepție și să o pună în discuție în dezbătarea părților, reprezintă o încălcare a normelor de procedură conținute de art. 137 și art. 168 Cod procedură civilă încălcare de natura a îi vătăma interesele față de faptul că nu s-a analizat fondul cauzei, respectiv, motivele de nulitate a celui de al doilea contract de vânzare a casei.
Chiar dacă excepția poate fi invocată din oficiu de către instanță, nu semnifică că judecătorul poate respinge o cerere pe excepția autorității de lucru judecat fără aop une în discuția părților, pentru ca acestea să-și poată exercita dreptul legal la apărare față de excepția invocată. În cauză nu s-a pus în discuție această excepție și nu s-a dat posibilitate părților să-și exprime punctul de vedere cu privire la aspectele de drept reținute în considerente, situație în care actul de procedură respectiv este lovit de nulitate în baza art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă iar în Decizia 934/R/COM/2008, pe care o atacă în prezent, au fost făcute aceleași greșeli ca și în încheiere.
În concluziile scrise a mai arătat faptul că prin hotărârea dată s-au încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă și raportat la art. 137, coroborat cu art. 166 Cod procedură civilă respectiv, admiterea excepției puterii de lucru judecat fără a fi pusă în discuția părților. Totodată hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel a dezvoltat aspectul referitor la abaterea privind nepunerea în discuția părților a aspectului referitor la excepția autorității lucrului judecat, dar nu a ținut seama de ea la luarea hotărârii. Nu s-a pronunțat nici cu privire la toate aspectele invocate în recurs pentru că motivarea este foarte redusă, fiind cuprinsă numai pe pagina 9 și 10, deoarece restul hotărârii enumeră ce au cerut părțile. Dispozitivul este neclar, dând impresia că a câștigat, pentru că s-a admis recursul său, au fost respinse excepțiile celorlalte părți și au fost obligați ei la cheltuieli de judecată. la primirea motivării a fost convins că autoritatea de lucru judecat la care se face referire în dispozitiv este în favoarea sa și se referă la faptul că a mai fost anulat anteriorul contract de vânzare a casei între aceleași părți, prin altă hotărâre care a rămas irevocabilă. Doar cumpărătorul casei a știut că a pierdut procesul, spunând acest fapt înainte de a se motiva hotărârea.
De asemenea s‑a invocat că în propria cale de atac nu se putea agrava situația sa, că lichidatorul trebuia să aplice art. 116 alin. 1 si art. 133 lit. a din Legea 85/2006, conform cărora lichidatorul are dreptul să vândă bunurile numai la acoperirea tuturor creanțelor, după care să procedeze la trecerea bunurilor ce au mai rămas în proprietatea asociaților și că a cerut expertiză extrajudiciară pentru că lichidatorul a refuzat să facă o prezentare completă a situației.
Având în vedere că în cea de‑a doua contestație, pe lângă motivele menționate, s‑a mai arătat că:
S‑a comis o eroare materială pentru că în ambele hotărâri se invocă argumente greșite și de ordin general ca temei juridic pentru respingerea celor două cereri ale sale, și anume că prin decizia nr. 456/R/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARAs -a stabilit că a fost legală revânzarea imobilului din 9 octombrie 2006, deși soluția respectivă se referea doar la constatarea înlocuirii lichidatorului.
Aspectele invocate se regăseau în considerentele deciziei, fiind în contradicție ce cele care se refereau la respectarea normelor legale, la respectarea cerințelor privind organizarea unei licitații și cele referitoare la posibilitatea aplicării art. 133 lit. a din Legea nr. 85/2006. În dispozitiv nu se făcea nici o referire la aspectele care au fost preluate ulterior în cele 2 hotărâri judecătorești. Judecătorii respectivi nici nu au cerut toate volumele dosarului și nu aveau timpul necesar să le studieze, pentru că au rezolvat contestația lichidatorului la primul termen, pentru a nu da posibilitatea să fie citat legal și să clarifice unele aspecte cel care îl înlocuise.
Chiar dacă în dispozitivul deciziei respective ar fi fost cuprinse prevederi explicite privind legalitatea vânzării casei, acestea nu trebuiau luate în considerare în următoarele hotărâri judecătorești, pentru că trebuiau asimilate cu "ordinul nelegal", fiind evident faptul că vânzarea-cumpărarea respectivă contravenea dispozițiilor legale referitoare la faliment. Nu pot fi luate în considerare dispozițiile unei hotărâri judecătorești evident nelegale și neconstituționale.
Sunt concludente în acest sens motivările din sentințele civile nr. 1.119/2005 și 657/2007, prin care a fost anulată vânzarea casei de încă 2 ori, pentru abateri mai puțin grave decât în cazul ultimei vânzări. Prima sentință a fost anulată de Curtea de Apel din cauza unei erori a judecătoriei, care prin încheierea din 12 iulie 2005 disjuns contestația sa referitoare la vânzarea casei din dosarul de faliment, formându-se dosarul nr. 6.052/COM/S/2005 care a fost judecat separat cu motivarea că, astfel poate fi supusă hotărârea tuturor căilor de atac. Judecătorii de la Curtea de Apel au casat hotărârea numai din acest motiv, apreciind că trebuie să se facă judecata în cadrul dosarului de faliment. Dacă judecătoarea nu făcea acea eroare contestatorul arată că rămânea în posesia casei din anul 2005. Este semnificativ și faptul că sentința nr. 657/2007 a fost dată și motivată foarte amplu de judecătoarea care a dat ulterior încheierea nr. 187/2008, în care are opinii total contrare, deși nu s-a schimbat nimic din stare de fapt, pentru că a considerat ulterior că vânzarea e legală deși s-a făcut cu mai multe încălcări legale decât în primele cazuri.
Văzând că intimata - MANAGEMENT, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei IMPORT - EXPORT, a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de contestator pe cale de excepție, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca netemeinică și nelegală, arătând că:
Pe cale de excepție, înțelege să invoce excepția de netimbrare, atât a contestației în anulare cât și a solicitării de suspendare a executării hotărârii atacate și excepția inadmisibilității, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale, sau instanța a omis să cerceteze unele din motivele de modificare sau casare.
Cum greșeala materială la care face trimitere textul de lege pe care își întemeiază contestatoarea acțiunea ar putea viza o eroare de calcul matematic, roagă să se observe că în nici un caz în speța de față nu este vorba despre o greșeală materială, contestatoarea de altfel neprecizând care este greșeala materială pe care își întemeiază acțiunea sau ce anume a omis instanța să cerceteze.
Pe de altă parte, luând în considerare faptul că contestația în anulare este formulată împotriva deciziei nr. 934/28.10.2008 având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului verbal de licitație din data de 9.11.2006, contestatoarea precizează faptul că instanța a omis să cerceteze și să ia în discuție cererea de înlocuire a lichidatorului.
Față de aceasta, lichidatorul arată că deși prin încheierea din data de 1 februarie 2007, fost înlocuit din calitatea de lichidator al debitoarei, Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia nr. 456/2007, anulează măsura înlocuirii și societatea este repusă în calitatea deținută anterior. Contestatoarea avea posibilitatea formulării contestației în anulare împotriva acelei decizii, care în prezent este tardivă.
Contestația în anulare este formulată împotriva deciziei Curții de Apel nr. 934/28.10.2008 însă motivarea acesteia este făcută împotriva dispozițiilor deciziei nr. 956/19.04.2007. Contestatoarea prin intermediul unei căi extraordinare de atac nu face altceva decât să atace din nou toată procedura, începând cu toate vânzările efectuate de către lichidator și terminând cu solicitarea de înlocuire a acestuia. Toate acestea au făcut obiectul unor cauze soluționate în mod irevocabil de către instanțele de judecată și nu mai pot face obiectul prezentei contestații.
Pentru a induce în eroare instanța, contestatoarea a introdus două contestații în anulare împotriva aceleiași decizii, pentru a cărei soluționare s-au format două dosare, astfel că a formulat cerere de conexare. Mai mult decât atât, împotriva aceleiași decizii, același, pretinzând un drept de administrator special al IMPORT-EXPORT L, a formulat și cerere de revizuire, pe care o consideră tardiv introdusă.
Deși în fiecare dosar a solicitat prezentarea din partea domnului a dovezii calității de administrator special al societății debitoare falite, până în prezent, nu a intrat in posesia acesteia. Calitatea de administrator special a apărut odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii 85/2006, iar modalitatea desemnării acestuia este expres prevăzută de legiuitor, respectiv prin prevederile art. 18 din lege.
Pe fondul cauzei, lichidatorul solicită respingerea contestației ca netemeinică și nelegală arătând că:
Contestatorul critică cu vehemență, în susținerea contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 934/2008, o altă decizie, respectiv Decizia nr. 456/R/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pronunțată în complet de 3 judecători. Astfel, prin contestația formulată, s-a reținut în sarcina lichidatorului o "totală rea credință și lipsă de etică profesională" și că acesta nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile care îi revin. Însă precizează faptul că nu a fost indicată nici o atribuție din cele prevăzute de art. 25 din Legea insolvenței pe care ar fi încălcat-o și nici nu se arată vreo atribuție stabilită de judecătorul sindic în sarcina lichidatorului pe care acesta să nu o fi respectat, ceea ce a determinat ca sancțiunile aplicate să nu aibă nici un suport juridic.
Înlocuirea lichidatorului s-a produs din oficiu, deci nimeni nu a evidențiat eventuale deficiențe ale activității lichidatorului debitoarei, având la bază aprecieri subiective ale judecătorului sindic, neexistând motivele temeinice cerute de art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în acest sens. recurs din partea lichidatorului, această înlocuire a fost anulată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Faptul că, a achitat cea mai parte din creanțele debitoarei nu are nici un fel de relevanță asupra procedurii insolvenței. Achitarea acestora s-a făcut în afara Legii 85/2006, prin simpla voință a acestuia. Deschisă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, procedura falimentului privind debitoarea Import Export SRL se derulează cu respectarea acelorași dispoziții, fiind necesar să se închidă în aceleași condiții. Susținerile contestatorului privind inexistența datoriilor și, implicit, a creditorilor sunt nereale, de vreme ce au existat creditori care au formulat cerere de deschidere a procedurii, care au formulat declarații de creanță, pe baza cărora lichidatorul a întocmit tabelele de creanță prevăzute de lege.
Odată declanșată procedura în condițiile legii insolvenței, aceasta este necesar a se finaliza chiar dacă există un singur creditor care a depus declarație de creanță. intereselor creditorilor reprezintă într-adevăr o prioritate în concepția legiuitorului, chiar dacă acestea sunt achitate voluntar de către debitor. Însă, până la închiderea acestei proceduri, tot în condițiile legii, pot să apară și alți creditori, ale căror creanțe să fie luate în considerare de către lichidator. Că este așa, o dovedește însăși cererea formulată de către, soluționată de judecător.
În concluzie, vânzarea la licitație a imobilului, la data de 9 octombrie 2006, avut loc cu respectarea dispozițiilor legii insolvenței și cu autorizarea judecătorului-sindic, valabilitatea vânzării fiind statuată irevocabil prin Decizia civilă nr. 456/R/19.04.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Reținând, sub un prim aspect, că în privința excepției de netimbrare și asupra cererii de suspendare a executării s‑a pronunțat în preambulul hotărârii și că excepția inadmisibilității, trebuie soluționată odată cu fondul cauzei,
Că, pe de altă parte, deși în motivarea contestației se face referire atât la hotărârea instanței de recurs cât și la hotărârea recurată, atunci când o cauză este judecată și în recurs, ceea ce trece în puterea lucrului judecat fiind însăși decizia instanței de recurs, aceasta poate fi atacată pe calea contestație în anulare,
Considerând că raportat la dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare este limitată, la situațiile în care dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi greșita respingere a acestuia ca tardiv, anularea ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate, datorită unui calcul eronat al termenului sau neobservării datelor de comunicare hotărârii sau de depunere a recursului, ignorării dovezii de plată a taxelor sau a mandatului care se aflau la dosar, respectiv numai elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, că însă pe aceasta cale nu pot fi valorificate pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor ori de interpretare a unor dispoziții legale,
Că, sub un alt aspect, limitarea privește posibilitatea exercitării contestației numai în ipoteza în care recursul a fost respins sau admis în parte, prin omiterea din greșeală a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare, situație care de asemenea nu se regăsește în cauză întrucât prin hotărârea atacată recursul a fost admis iar instanța de recurs, după ce a casat în parte hotărârea atacată, cu motivarea că prima instanță a lipsit părțile de posibilitatea de a se apăra cu privire la excepția invocată din oficiu, rejudecând cauza după ce părțile interesate au avut posibilitatea de a‑și formula aceste apărări, a admis excepția autorității lucrului judecat, respingând contestația petentului, situație în care, justificat, în condițiile soluționării cauzei pe baza excepției, nu a mai cercetat alte motive de recurs ce vizau critici de fond, iar cenzurarea temeiniciei și legalității soluției instanței de recurs prin reiterarea motivelor invocate în recurs și critica modului în care aceasta a soluționat recursul, stabilind după casarea și rejudecare, că sunt îndeplinite condițiile pentru reținere autorității lucrului judecat, în mod evident, excede cadrului legal menționat, calea extraordinară de atac a contestației în anulare fiind deschisă numai recurentului a cărui recurs a fost respins sau admis în parte, datorită greșelilor sau omisiunilor de natura celor arătate și nu celui nemulțumit de o hotărâre irevocabilă,
Că prin urmare contestația fiind neîntemeiată, trebuie respinsă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, în calitate de administrator special al IMPORT - EXPORT împotriva deciziei civile nr. 934/R/COM din 28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./29.04.2009
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Florin
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1148/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 601/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
