Practica judiciara insolventa. Decizia 622/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 622
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
PREȘEDINTE Moleanu
JUDECĂTOR 1: Ecaterina Moleanu
Judecător Țăndăreanu
Grefier Gabriela
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DGFP O împotriva sentinței nr.205 din 07 aprilie 2008 pronunțate de judecătorul sindic de la Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr- ( număr în format vechi 207/F/2004), în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ prin lichidator, având ca obiect procedura insolvenței închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006, că recurenta este scutită de plata taxei de timbru, în raport de dispozițiile art. 17 din Legea 146/1997 modificată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin. 2 civ.
Cod PenalCurtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.205 din 7 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins ca nefondate obiecțiunile creditoarei DGFP O, a aprobat raportul final și a admis cererea formulată de lichidatorul, dispunând închiderea procedurii falimentului debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ și descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură și radierea debitoarei din registrul societăților agricole.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul O l t- Secția Comercială și de Contencios Administrativ a reținut că au fost respectate dispozițiile art.129 din legea nr.85/2006, fiind întocmit raportul final și bilanțul general, din care rezultă că toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite și a fost convocată adunarea creditorilor pentru discutarea acestora. În ceea ce privește obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP O, judecătorul sindic a reținut că sunt nefondate întrucât termenul de prescripție prevăzut de art.139 din Legea nr.85/2006 pentru promovarea unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere s-a împlinit, iar lichidatorul a considerat că faptele săvârșite de administratorii sociali sunt infracțiuni și a formulat plângere penală împotriva acestora, soluționată prin rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinția formulat recurs în termenul legal creditoarea DGFP O, invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
În motivele de recurs, recurenta creditoare DGFP O a invocat faptul că judecătorul sindic în mod greșit a dispus închiderea procedurii, în condițiile în care, așa cum rezultă din raportul lichidatorului, există indicii privind săvârșirea faptelor de natură a atrage răspunderea patrimonială a administratorului social, constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea, aspecte relevate și prin adresa nr.6097, emisă de această creditoare la data de 11 martie 2008, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale nu are relevanță față de cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, a susținut recurenta creditoare DGFP O că este imperios necesară continuarea procedurii și pentru recuperarea creanței cu care recurenta creditoare a fost înscrisă în tabelul definitiv, întrucât scopul legii insolvenței, acela de a fi acoperit întregul pasiv, nu a fost atins.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea creditoarei DGFP O privind declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ a fost promovată la data de 12 iulie 2004, iar prin sentința din data de 8 noiembrie 2004, s-a dispus deschiderea acestei proceduri.
Ulterior, prin încheierea din 21 martie 2005, societatea debitoare a trecut în faliment, fiind întocmit tabelul definitiv al creanțelor și au fost îndeplinite procedurile privind identificarea, inventarierea, evaluarea și valorificarea bunurilor existente în averea debitoarei.
La data de 3 martie 2008, lichidatorul a depus raportul însoțit de situațiile financiare finale, ce au fost comunicate creditorilor, fiind convocată adunarea creditorilor pentru discutarea acestora, iar la data de 13 martie 2008, recurenta creditoare DGFP O a formulat obiecțiuni.
În ceea ce privește închiderea procedurii, Curtea constată că măsura dispusă de judecătorul sindic, de închidere a procedurii insolvenței, reglementată de Legea nr.85/2006, este legală întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.132 alin.2 din lege, toate bunurile din averea debitoarei fiind lichidate, iar fondurile obținute au fost distribuite, raportul final al lichidatorului fiind aprobat.
Referitor la obiecțiunile formulate de recurenta creditoare DGFP O, Curtea constată că soluția de respingere este corectă, acestea fiind nefondate, însă cu următoarea motivare.
Într-adevăr, din rapoartele depuse de lichidator pe parcursul desfășurării procedurii insolvenței împotriva debitoarei (la data de 31.01.2005- fila 54,55; la data de 21.03.2005- fila 64; la data de 04.05.2005- fila 78) și chiar din raportul final, reiese că există indicii privind săvârșirea faptelor de natura celor reglementate de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, de către administratorul social. Dar, în cauză, Curtea constată că recurenta creditoare a dat dovadă de pasivitate și nu a formulat pe parcursul perioadei de 4 ani, cât s-a derulat procedura insolvenței împotriva debitoarei, nici o cerere de antrenare a răspunderii, astfel cum era reglementată anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2006, iar ulterior dacă lichidatorul nu a promovat-o, avea la îndemână formularea unei astfel de cereri, în condițiile prevăzute de art.138 alin.3 din lege, prin comitetul creditorilor. În nici un caz, judecătorul sindic nu poate pune în vedere lichidatorului să promoveze o cerere de antrenare a răspunderii, astfel cum susține recurenta creditoare prin adresa nr.6097/11.03.2008, neexistând temei legal.
De asemenea, Curtea constată că este nefondată și critica recurentei creditoare privind faptul că nu i-a fost acoperită creanța și astfel scopul legii insolvenței nu a fost atins, întrucât acesta se poate realiza numai în măsura în care există posibilități.
Or, în cauză, în condițiile în care toate bunurile din averea debitoarei au fost valorificate și sumele astfel obținute au fost distribuite, acest scop nu mai poate fi atins, iar creanța recurentei creditoare nu mai poate fi acoperită, din motive obiective.
În consecință, față de considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP O cu sediul în S,-, jud. O, împotriva sentinței nr.205 din 07 aprilie 2008 pronunțate de judecătorul sindic de la Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- ( număr în format vechi 207/F/2004), în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ prin lichidator cu sediul profesional în C,-,.21-36,.2,.4, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu Moleanu | JUDECĂTOR 2: Nela Ochea | JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu Țăndăreanu |
Grefier, Gabriela |
25 Iunie 2008
Red.
Tehnored. /5 ex./30.06.2008
Jud. Fond
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 274/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 689/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
